FYI.

This story is over 5 years old.

Fashion

Interviu despre căţei şi nu numai cu fotograful care a făcut ultima copertă VICE

Noi nu ne drogăm câinii la shooting-uri, aşa că se atacă între ei.
16 Iulie 2012, 2:40pm

După cum v-am spus, numărul de fashion al revistei se găsește în toate barurile și galeriile și magazinele cu care v-am obișnuit. Iar coperta super mișto de luna asta a fost făcută de Bryan Derballa, un fotograf bărbos care fotografiază petrecerile noastre și penisuri metalice gigantice. M-am întâlnit cu Bryan și am stat un pic de vorbă despre coperta noului număr VICE.

VICE: Cine e ăla mic și adorabil de pe copertă? Mă pufnește râsul când mă uit la el.
**Bryan:**E cățelul lui Annette (fashion editor la VICE). Îl cheamă Finn și Asher Levine i-a făcut costumul ăla special pentru el. E un greyhound italian.

Pare rușinat.
Cred că era. Am făcut fotografiile cât de rapid am putut, dar cred că era obosit și îi era frig. Dar s-a comportat mai bine decât ceilalți câini. Ținuta i-a venit bine și a purtat-o admirabil. Ceilalți câini abia așteptau să iasă din costume.

Crezi că PETA o să aibă ceva de comentat despre ședința asta foto?
Nu știu. M-am gândit la asta, dar cred că oamenii își îmbracă tot timpul cățeii în costumașe caraghioase. Doar pentru că ăsta e un pic mai pervers vizual, nu e diferit de o poză cu un cățel îmbrăcat în plovăraș de Crăciun. La urma urmei, chiar eu sunt vegan și nu port piele.

Din "Onion Patch"

Cum ți se par oamenii care își îmbracă animalele în costume din astea? Îi respecți?
Surorile mele mai mici îi făceau unghiile cățelului nostru. N-am avut niciodată un animăluț pe care să-l ador în halul ăsta, dar bănuiesc că dacă ai un animal pe care-l adori, îți vine să-l îmbraci drăgălaș. Așa că nu îi critic prea aspru pe oamenii ăștia.

Câinii s-au purtat bine în timpul ședinței?
Nu! Au fost groaznici! Au fost toți psihopați. Câinele care avea rolul de barman la Humps, clubul de striptease, tot sărea peste bar și-i ataca pe ceilalți câini. Celorlalți le era frică să se apropie de el.

Arată malefic. Îl cam ochește pe Pomeranianul de la bara de striptease. A fost foarte agresiv. Câinii nu arătau aproape niciodată cum trebuie. Cele mai bune fotografii au fost când mâncau gunoi cu capul aplecat în jos. Atunci păreau niște câini boschetari.

Au făcut caca pe platou?
De câteva ori. Era și normal, am stat mult acolo. S-au și pișat o grămadă. Și am făcut curățenie eu involuntar, ștergând pe jos cu bluza când mă întindeam pe podea să fac fotografii.

Nașpa. Ai fost vreodată la Pumps, barul de strip pentru oameni echivalent al lui Humps?
Nu, nu petrec destul timp prin cluburi de striptease.

Din "Carved of Clay: Life Along the Amazon River"

Am auzit că ai făcut un video cu skateboarding cu rahați animați.
[râde] Cum dracu’ ai aflat asta? Da, motivul pentru care am ajuns să fac coperta asta are rădăcini mult mai vechi, de fapt. Am început ca intern la VICE acum cinci ani, când VBS era la început. Jake Burghart era unul dintre editorii seniori și i-am arătat un video cu skateboarding pe care îl făcusem cu Danilo Parra, care e tot fotograf la VICE, într-o zi de februarie în San Francisco. Ne-am dat cu skate-ul toată ziua și am făcut un video ca atunci când aveam 15 ani. Acasă ne-am apucat să-l edităm și l-am întrebat pe Danilo dacă ne putem juca cu el. M-am întors peste 15 minute și el deja făcuse în Photoshop căcații ăia care zburau din cururile oamenilor de pe stradă. L-a numit „Soare în Orașul Maro.” I-am arătat videoclipul lui Jake când am încercat să obțin un internship la VICE, ca să-i arăt că știam să filmez și să montez. I-a plăcut la nebunie și de atunci colaborez cu revista.

Deci așa ai intrat la noi, hm?
Îhâm, cu ajutorul căcatului.

Din "Before We Land"

Ești unul dintre angajații lunii luna aceasta. Felicitări! Cum e asta pe lista ta de realizări?
Îmi place rubrica Angajații Lunii, o citesc mereu. Nu știu dacă era pe lista mea cu lucruri de bifat neapărat, dar m-am bucurat să apar acolo, a fost o onoare. Nu mă așteptam la asta, cu atât mai puțin la copertă. Revista e distribuită în atâtea țări și e scrisă în atâtea limbi, încât chiar sunt emoționat. Îmi place să-mi vadă lucrările cât mai mulți oameni, nu doar un public select în interiorul unei galerii exclusiviste.

Păcat că revista noastră e greu de găsit.
[râde] Da.

Ellis, redactorul nostru șef, mi-a arătat patru fotografii cu tine și m-a întrebat pe care s-o folosim pe rubrica Angajații Lunii. Normal că am ales-o pe aia în care sari de pe o stâncă pe alta. Dar lui Ellis nu-i place să folosească fotografii în care personajele sfidează moartea, așa că n-a ales-o. Voiam totuși să te întreb care e faza cu ea.

E una dintre preferatele mele. Eram în Noua Zeelandă. Am făcut facultatea acolo. Mergeam aici să ne cățărăm pe stânci. Eram cu un prieten și mi-am dat seama că pot sări de pe o stâncă pe alta, pentru că nu era o distanță așa mare între ele.

Cam cât era distanța?
În poză pare mai mare decât era, dar probabil erau vreo 10-12 metri între stânci. Dar exact deschizătura peste care am sărit n-avea mai mult de 2-3 metri. M-am gândit că pot să sar, dar a trebui să sar de mai multe ori până să reușească prietenul meu să mă fotografieze exact în momentul potrivit. De primele două ori a fotografiat doar stâncile, dar a treia a fost perfectă, după cum vezi.

De-acum depinde de voi. Fie stați în fața calculatorului zilnic și așteptați să vedeți ce mai apare pe site din revistă, fie faceți un efort și ieșiți seara la o plimbare să luați revista dintr-un loc aproape de voi.

Traducere: Oana Maria Zaharia