Copiii din „Hiroshima Irakului”

FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

Copiii din „Hiroshima Irakului”

Nu obişnuim să începem articolele cu avertismente, dar unele dintre pozele din galeria asta vă pot marca pe viaţă.
22.5.12

Nu obişnuim să începem articolele cu avertismente, dar unele dintre pozele din galeria asta vă pot marca pe viaţă. Chiar am omis unele, pentru că erau pur şi simplu prea macabre. Pozele de mai jos au fost puse aici cu permisiunea părinţilor şi pentru că ni s-a părut un subiect important.

S-ar putea să vă amintiţi de Karlos Zurutuza de la pozele pe care le-a făcut cu insurgenţii din Baloch, de la ghidul lui către hotelurile din zonele de război sau, dacă urmăriţi ştiri externe şi vă place să fiţi informaţi despre ce se întâmplă în lume, probabil i-aţi văzut materialele şi pe alte siteuri. În ultimele sale călătorii din Irak, Karlos a descoperit un subiect care a ieşit în evidenţă prin brutalitatea sa chiar şi între ştirile sumbre din Irak. Am discutat cu el despre consecinţele medicale care au urmat războiului din Irak şi modul în care ele au afectat copiii din Fallujah. Puteţi citi raportul original aici. VICE: Salut Karlos. Cred că trebuie să-ţi mulţumesc pentru pozele astea. Ai fost primul care a descoperit subiectul?

Publicitate

Karlos Zurutza: Am relatat subiectul prima dată prin Basra – Basra e locul care a fost cel mai afectat de război în ultimii 30 de ani, pentru că se află pe graniţa dintre Iran şi Kuweit. Vorbim despre războiul dintre Iran şi Irak. A fost o catastrofă. Mai fusesem prin Fallujah înainte, dar nu avusesem acces la spital până atunci. Fallujah este o zonă foarte interesantă, pentru că i se mai spune şi „Hiroshima irakiană” – oraşul a fost distrus prin 2004, în Bătălia de la Fallujah. Au fost două lupte. A doua a fost cea mai mare. Totul a început când au găsit patru cadavre.

Erau cadavrele forţelor de securitate americane?
Da, bărbaţii de la forţele de securitate atârnau de pod. După asta cineva a decis că Fallujah era o fortăreaţă al-Qaeda aşa c-au atacat-o cu tot felul de arme. La început coaliţia a negat c-a folosit fosfor alb în Fallujah. Sau a spus că l-au folosit doar pentru a „marca ţintele”. Fosforul alb e folosit pentru a topi metale, aşa că vă puteţi imagina care sunt efectele lui asupra corpului omenesc. Mai există şi problema uraniului neîmbogăţit, dar forţele SUA neagă să-l fi folosit vreodată. Există o legătură clară între utilizarea uraniului neîmbogăţit şi îmbolnăvirile cu cancer.

Cât de greu a fost să obţii accesul la spital? Doctorii voiau ca oamenii să ştie ce se întâmplă p-acolo?
Au fost reacţii şi reacţii. Cu toţii vor să-ţi arate ce se întâmplă acolo, dar majoritatea se tem că-şi vor pierde slujbele. Deci trebuie să treci printr-un proces birocratic, să ceri permisiune tuturor, genul ăsta de lucruri. Fallujah e în mare parte un oraş sunit, într-o zonă sunită, într-un judeţ sunit şi o regiune sunită: Anbar. Suniţii sunt destul de neglijaţi de şiiţii care sunt acum la putere în Irak şi se plâng constant de efectele războiului din Fallujah asupra copiilor.

Asta e prima generaţie de irakieni care s-au născut după cea mai recentă invazie a trupelor coaliţiei, nu? Despre ce fel de probleme medicale vorbim aici?
Cancer, leucemie şi defecte genetice sau deformări din naştere. Numărul de cazuri de acest fel a crescut dramatic şi nu pare să se oprească.

Şi presupun că şi pentru cei care care ajung la spitale nivelul de îngrijire medicală e limitat din cauza situaţiei?
Da, de exemplu în Basra, nevasta lui George Bush, Laura Bush, a construit un spital nou. Deci ei construiesc spitalul ăsta care arată fabulos pe interior, adică eu n-am văzut un spital care să arate atât de bine acasă. Dar până la urmă s-au trezit că nu au echipament de radioterapie şi ei au aşteptat echipamentul ăla timp de mai mult de un an şi tot n-au putut să cadă de acord asupra taxei de depozitare.

Deci echipamentele esenţiale zăceau prin depozite?
Da, timp de un an în care oamenii mureau pe capete. Deci anul ăsta mi-au spus că mai avea de aşteptat 16 luni până să pimească echipamentul. După ce a ajuns la spital ei n-aveau echipamentele necesare pentru a-l monta. Au trecut deja doi ani e atunci.

Publicitate

Presupun că fără echipamentul ăsta doctorii nu prea au ce să facă pentru copii.
Există ONG-ul ăsta numit Children’s Cancer Organization, care a fost înfiinţat de un bărbat care finanţa excursii pentru copii în Iran, Iordania şi Siria. Iranul e cea mai ieftină alegere pentru tratament. Singurul alt loc în care ar putea primi terapia de care au nevoie în Irak e Bagdadul, dar lista de aşteptare e enormă şi oamenii nu-şi permit să aştepte. Copiii lor se nasc cu cancer.

De-asta a înfiinţat ONG-ul?

Da, asta l-a îmboldit să-l înfiinţeze. Problema e că mulţi părinţi îşi duc copiii la spital, dar ei vin din zone rurale şi nu pot merge mereu cu rata. Femeile mai rămân la spital, dar bărbaţii trebuie să muncească. Femeile petrec luni de zile în spitale şi asta duce de multe ori la dezbinarea familiilor din cauza presiunii. Mulţi dintre ei nici nu-şi permit călătoria de jumătate de oră cu autobuzul, e o tragedie. Nu e vorba doar de sănătate, e vorba de toată societatea care se destramă din cauza asta, pentru că nu au resurse de niciun fel. Nu numai asta, dar multora dintre părinţi le e ruşine de starea în care se află copiii lor.
    
Guvernul SUA neagă c-au folosit armele acelea, c-au apărut condiţiile astea medicale ciudate sau pe ambele?

Le neagă pe ambele. Nu vor să recunoască că folosec uraniu neînbogăţit. Chiar şi NATO a cerut realizarea unei investigaţii legată de folosirea acestor arme, dar nu au primit niciun răspuns. Când mergeam prin Libia în zone care fuseseră distruse de bombe eram foarte conştient de pericolul ăsta. Nu atingeam nimic de acolo. Unii se urcau pe tancuri ca să facă poze, dar eu mă gândeam mereu că „s-ar putea să fie otrăvit”.

Publicitate

Ca să învăţaţi mai multe despre impactul războaielor asupra copiilor din jurul lumii vizitaţi ChildVictimsOfWar.org.uk.

Traducere: Mihai Popescu