FYI.

This story is over 5 years old.

Muzică

Goran Bregovic se servește cu Salam

În dreapta scenei niște hipsterițe dansau cu foc și fredonau versurile învățate cu o zi înainte, ca să atragă atenția. Exact ca orice hipster care se respectă, s-au dus să fie văzute, nu să vadă. Nu le băga nimeni în seamă.
7.3.14

Fotografii de Mircea Topoleanu

Salam și Sorin Talent, mâna lui dreaptă, vor „să ducă muzica în toată lumea, pentru că muzica nu are limită”. Despre concertul cu Bregovic a spus: „Mi-am văzut visul cu ochii.”

Joi, 6 martie, la Sala Palatului din București a fost un concert Goran Bregovic. În deschidere a cântat Florin Salam.

Am să încep prin a declara că nu ascult manele. Dar nu sunt mândru de asta. M-am săturat de rahatul ăsta pseudointelectual cu discriminarea manelei. Dacă-l întrebi pe mediocrul de rând dacă ascultă manele se uită la tine ca și cum l-ai înjurat de mamă. „Manelist” e o stigmă.

Publicitate

Iar motivul principal invocat de pseudointelectual e că maneliștii sunt analfabeți. După care pseudointelectualul dă pe Guerilla, Zu sau ProFM să asculte niște românași la fel de analfabeți în două sau mai multe limbi. Că Florin Pește e analfabet îi deranjează. La Alex Velea și Urma analfabetismul e mai ok, că nu sare în ochi.

Interviu după concert, în backstage.

Și chiar dacă sunt analfabeți, ce? Nu poți să te bucuri de ceva decât dacă este un gramatic perfect? E atât de importantă forma încât imperfecțiunea ei neagă tot conținutul? Motivul pentru care nu ascult manele e același cu motivul pentru care nu mănânc vinete: ține pur de gust. Și nu mă simt mai bun decât ăia care o fac.

Dar mai tare decât pe ăștia de mai sus, care se laudă că nu ascultă manele de parcă ar trebui cineva să le dea o diplomă de nemanelist, urăsc hipsterii din valul manele 2014, care s-au apucat să asculte genul doar ca să se uite mainstream-erii ciudat la ei. Vai, ce nonconformiști sunt ei. Nu le pasă de stigma manelei. Au deschiderea la minte necesară să vadă mai încolo de prejudecățile societății. Și sunt aceeași oameni care acum doi ani nu ascultau manele pentru că ăia sunt agramați și se plângeau pasiv agresiv la facultate că vecinul ascultă manele și se aude prin perete. Sictir, hipsteri.

Salam a spus într-un interviu în backstage: „Vreau să plec din România. Muzica mea va ajunge aici, dar vreau și eu viața mea. Mi-e dor să merg cu metroul și tramvaiul. Sper ca în America să găsesc asta.”

Pe Florin Salam l-am mai văzut la Sala Palatului în 2009, cu orchestra simfonică și Paula Seling. Era pe val. Sala era plină de țigani care mâncau semințe. Eram cel mai alb de acolo. Astăzi publicul era mai pestriț. Mulți golănași măslinii, dar și hipsteri cu flesh-uri în urechi, cetățeni bătrâni, oameni îmbrăcați ca la nuntă și săraci cu geacă de blugi. Era probabil de la combinația de Salam cu Goran Bregovic. Se vedea că mulți veniseră doar convinși de cel din urmă și mergând pe încredere.

Salam în backstage: „Cu toate că sunt obosit, deși nu se vede, nu se vede, nu știu de ce nu se vede, dar trebuie să ies cu Goran după concert la o șampanie.”

Concertul a fost deschis cu două piese de-ale lui Sorin Talent, un alt manelist care și-a ales numele folosind generatorul de nume de maneliști, cunoscut și ca mâna dreaptă a lui Salam. Apoi a apărut Salam însuși și cei doi au cântat împreună următoarele vreo cinci melodii. Nu le-am numărat. Mi s-a părut că se auzea cam prost. Înaltele țiuiau prea tare și abia se auzeau vocile celor doi. S-au mișcat mult însă, au fost veseli, au încercat să facă show, au transpirat mult. Probabil de la cocaină. Însă na, nu e genul de muzică de ascultat la Sala Palatului, stând pe scaun. E de dansat și aruncat cu bani, lângă lăutar.

Fata lui Salam la mijloc. Pare destul de foarte hipsteriță.

Se ridicau câțiva să dea din mâini din când în când, dar era cam aiurea. În dreapta scenei niște hipsterițe dansau cu foc și fredonau versurile învățate cu o zi înainte, ca să atragă atenția. Exact ca orice hipster care se respectă, s-au dus să fie văzute, nu să vadă. Nu le băga nimeni în seamă.

Apoi a venit Bregovic pe scenă. Au cântat două melodii împreună și alde Salam a plecat. Hipsterii s-au potolit din cântat și dansat. Că era normal să dansezi pe Bregovic și nu e nimic interesant în a face ceva normal. Încet, încet spectatorii au cam plecat. O fi fost din cauză că Bregovic cânta melodii pe care pe album le cântă cu Gypsy Kings sau Gogol Bordello și cam sunau a jumătate de melodie fără ăia. O fi fost din cauză că au venit doar ca să se dea interesanți că au curajul social de a se duce la un concert Florin Salam, cine știe. În rest a fost bine. Dacă era organizat într-un loc în care ar fi putut și dansa lumea, ar fi ieșit mult mai bine.