FYI.

This story is over 5 years old.

Artă

Pompiliu Buleu pictează România aia pe care doar uniţi o mai salvăm

Lucrările lui ironizează prin umorul lor modul în care televiziunile de ştiri refuzau să acopere problemele ecologice şi cel în care funcţionează societatea noastră.

Cei care trag sforile și folosesc și folosesc bagheta magică sunt „Unii pe care îi caută DNA-ul”.

Pompiliu Buleu este un pictor braşovean de 38 de ani, absolvent de Arte Decorative şi Design, de care am auzit prima dată la expoziţia Strada e a Noastră, în care a fost prezentată arta generată de protestele din 2013. Şi între toate pulanele de aur şi fotografiile de la mitinguri, mi-au sărit în ochi picturile lui Pompiliu, care ironizau prin umorul lor fin atât modul în care televiziunile de ştiri refuzau să acopere problemele ecologice, cât şi cel în care funcţionează societatea românească, aşa că a trebuit să-i scriu să aflu mai multe despre ele şi despre el.

Publicitate

Ai zice că pictează de ani de zile, dar el spune că nu e chiar aşa. Din timpul facultăţii s-a angajat pe la tot felul de firme de animaţie, publicitate, concept art, cinematografie care aveau nevoie de artişti cruzi. Pictura a fost un hobby prin CV-ul lui, aşa că din 2000 până prin 2013 nu a facut decât câteva pentru a le da cadou prietenilor. În rest, se ceartă cu nevasta din lipsa banilor, se dă pe net, iese la şpriţ cu prietenii şi joacă şah sau World of Tanks. Şi pentru că şi lucrările sale sunt legate de protestele ecologiste, nu se putea să nu aibă un vis cu natura: vrea să-şi facă o pădure de 20 de hectare, un parc dendrologic.

VICE: Bună Pompiliu. Care a fost experienţa ta cu protestele din 2013 din Bucureşti?
Puţinele lucruri originale pe care le dă România lumii sunt protestele. Ocuparea Pieţii Universităţii din '90 şi cele din toamna lui 2013 au arătat că ne pricepem la aşa ceva. Mi-a plăcut că au lipsit mutrele de sindicalişti, de oameni ai muncii şi de galerii înfierbântate, care strigă jos ăla, sus celălalt, daţi-ne aia, huo şi alte alea; ăia care dau bine pe ecranele televizoarelor. Aici a fost altfel, au venit de la bebeluşi „ecoanarhişti” care îşi duceau părinţii prin cartiere să-i deranjeze pe cei ce se uitau la tembelizor, până la bătrânei braţ la braţ, îmbrăcaţi frumos de duminică, cu un steguleţ în mână, care strigau: „Ce vrem noi e şi pentru voi”.

Au fost niște proteste creative.
Foarte creative, inspirate, uneori uşor tensionate, dar sper că au schimbat ceva în societate. Trebuie să învăţăm să protestam, fiecare în felul lui, după nevoile lui şi cu mijloacele lui. Nu vreau să întelegeţi că sunt un răzvrătit, un neadaptat, vreun fistichiu neînţeles şi că d-aia mă revolt. Pur şi simplu vremurile şi vremelnicii care conduc te împing să iei o atitudine, dacă o ai.

Publicitate

Cu ce impresie ai rămas după toate prostestele astea?
Am ramas cu impresia că  „Uniti Salvăm Toată România”, dar e al naibii de greu cu oameni needucaţi şi leneşi sau oameni educaţi, dar laşi şi comozi. Impresia zadarniciei, dar speranţa moare ultima, nu?

Cum te-au influenţat în opera ta?
M-au influenţat şi mă vor influenţa, că mi-am propus sa rămân ceva vreme în zona asta socială. Am preferat ca în urma protestelor să las ceva legat de ele, nu numai comentarii pe feisbuc, ci şi ceva pictură. Fiecare cum poate.

De ce lucrările tale nu sunt botezate?
Nu mă pricep prea bine la asta. Le dau nume după ce le termin, dacă sunt inspirat. Dacă nu, mă las ajutat şi de naşi. Dar cred ca m-aş învârti în jurul numelui „Certificate de deces al zilelor de maine.”

De ce este importantă arta protestelor?
Cele două elemente, protestul şi arta, se ajută una pe alta. Protestele se termină, arta le păstrează în istorie. Ambele sunt facute de oameni pentru oameni.

De ce ai ales secvenţele cu sondele de gaze pentru ştirile fictive?
Avem o realitate pe care o vedem cu ochii noştri, o auzim cu urechile noastre, dar în acelaşi timp ni se spune că de fapt e altceva, că nu am înţeles noi cum stă treaba, că ni s-a părut ce vedem. Cu alte cuvinte, papiţoii ăştia care ne conduc ne cred pe toţi proşti. Tembelizoarele astea la fel, (ştim ce jocuri fac şi ale cui) prezintă orice numai ce trebuie nu. Acelaşi lucru l-am făcut şi eu în seria asta de patru lucrări cu televizoarele şi stirile fictive, am încercat să arăt prostirea pe faţă făcută de mass media sponsorizată de corporaţiile lu' peşte.

Publicitate

Picturile se vor a fi nişte stop-cadre dintr-un viitor apocaliptic?
Da, dar nu neaparat viitor apocaliptic, mai degrabă unul strâmb, urât, neghiob. Am făcut un exerciţiu, mai mult ca să mă obişnuiesc cu ideea să văd peste tot câte o nenorocire d-aia de sondă. Dar va fi bine, că vom fi independenti energetic, vom călători cu trenuri de mare viteză într-o ţară fără populaţie rurală cu sate părăsite, cu mii de sonde de şist, zeci de mii de hectare de soia și munţi fără paduri. Vom privi pe geam mândri de noi, de ei şi sigur vom găsi răspunsurile potrivite pentru copiii sau nepoţii noștri destul de impertinenti să ne întrebe „Ce ai facut să opreşti toate astea?”

Ce reprezintă casele cu pereţii scorojiţi din cele două picturi pline de oameni?
Internetul oferă posibilităţi de documentare extraordinare. Dacă omenirea a fost atât de imbecilă să ardă cele doua mari biblioteci ale lumii, Alexandria şi Pergamon, poate că vom avea grijă să nu greşim iarăşi şi să limităm sau să interzicem internetul. Eu unul îmi iau sursele de pe net. El reprezintă pentru mine o mare bibliotecă. Am cules ceva poze de pe net cu nişte interioare în ruină. Mi-au plăcut la ele proporţiile, culoarea, lumina. Păreau a fi nişte construcţii echilibrate, frumoase, şi le-am folosit pentru fundal. Vorba aia „Nicăieri nu e mai bine ca acasă,” dar dacă nu avem de grijă de casa noastră, e posibil să cadă într-o zi pe noi. Ţara asta e casa  noastră şi, după cum merg lucrurile, e pe cale sa fie ruinata si abandonata. De jos din stradă aşa arată lucrurile.

Publicitate

Dar porcii, oile şi rechinii?
Unii dintre noi, unii dintre ei. Nu vreau să le aduc vreo ofensă bietelor animale, pur şi simplu îi folosesc ca simbol.

De ce crezi că acum par să fi murit acele mişcări de protest care strângeau mii de oameni?
Nu cred ca s-au stins definitiv, cred că focul arde mocnit fără fum. Ca participant la aproape toate protestele din Bucureşti, pot spune că au fost mai mulţi factori care au stins amploarea din primele săptămâni. Marşurile la guvern în ziua de duminică erau ineficiente, că acolo se spărgeau tot timpul protestele. După respingerea legii cu dedicaţie Roşia Montană în Parlament, oamenii s-au văzut cu sacii în căruţă şi au considerat că au rezolvat punctual o problemă. Pe mulţi îi auzeam cum spuneau că întâi rezolvăm Roşia, după care ne ocupăm şi de restul. Foarte mulţi participanţi nu aveau chef să se amestece cu cei de la TNB, un grup de moşi şi babe isterice care nu ştiau decât una şi bună: „Jos Basescu” şi „Ieşi afară, javră ordinară.”  Vremea şi apropierea sărbătorilor din iarnă au contribuit şi ele. Şi nu în ultimul rând, s-au infiltrat în rândul protestatarilor nişte băieţi care ştiau ce trebuie să facă pentru decredibilizarea protestelor.

Care-i proiectul tău următor?
Nu încep un alt proiect, rămân în zona asta socială. Vreau să mai stau cel puţin doi ani, să scot cât mai mult pe linia asta, pentru că „are balta pește”. Am terminat schiţele pentru trei lucrări, urmează să le transpun pe pânză şi sper ca până în iulie să fie gata. Întâmplător una din lucrari are tema „Romania la apă.“ Făcusem schiţa înainte de inundaţiile astea din sudul tarii, dar acum sunt nevoit să refac puţin compoziţia. Nişte personaje celebre mi-au oferit un material pe care ar fi pacat să nu îl regăsim în lucrare. În rest, ce sa zic, vom vedea ce mă mai duce mintea. Hai că mă bag la un joculeţ pe calculator. Salutare.

GG!