FYI.

This story is over 5 years old.

High Hui

Arme, curve şi droguri în Republica Dominicană

Poze în Puerto Plata din Republica Dominicană de Vlad Gayraud, un tip de 30 de ani, student la UNArte.
18.1.12

Vlad Gayraud, un tip de 30 de ani, student la UNArte, care trage poze din plăcere și nu consideră fotografia o artă, a făcut acum ceva vreme o călătorie în stațiunea Puerto Plata din Republica Dominicană. Dacă dai un google după locul ăsta găsești imagini paradisiace, cu plaje impecabile și hoteluri de lux. Dar pozele lui Vlad arată cealaltă parte a orașului, cu barăcile mizerabile și copiii rahitici, cu cotloanele în care traficul de arme și de droguri e o rutină cotidiană.

Publicitate

Timp de şase zile, fotograful a locuit într-un complex de case de vacanţă undeva la marginea oraşului, pe malul râului, în rezervaţia naturală ce înconjoară Puerto Plata. Și-a petrecut vacanța într-un hamac, dar s-a întânit și cu români stabiliți acolo, care l-au dus în locuri nefrecventate de turiști.

Unul dintre ei a fost Marius, care s-a stabilit în Republica Dominicană acum opt ani și, deși este jurnalist, a câștigat bani cântând la chitară în restaurante. Așa a cunoscut lume, locuri și și-a croit drum în cartierele cu cel mai scăzut standard de viață. El i-a dat lui Vlad să bea rachiu din trestie de zahăr făcut de haitieni şi doar de ei, a cărui vânzare e ilegală, și l-a plimbat pe lunga și celebra stradă Malecon, care se întinde de-a lungul oceanului Atlantic.

Localnicii spun că strada Malecon este cea mai mare discotecă din lume. Aici se ține anual Carnavalul Dominican, o chestie din aia cu măști și pene de păun ca la Rio de Janeiro, dar și un festival cu muzică populară, adică folclorică, adică merengue.

Când nu dansează, oamenii își fac siesta pe faleză, lângă apele poluate de resturile de mâncare care atrag rechini.

M-am întrebat ce are în cap un vânzător ambulant din Puerto Plata, precum femeia din poză, și-am aflat că legume, fructe, pește, ouă fierte, CD-uri, bijuterii și bucăți de telefoane mobile. Nu e indicat să cumperi nimic de la astfel de oameni, mai ales apă, pentru că în 2012 în Puerto Plata s-au înregistrat 10.000 de cazuri de holeră.

Aici nu se folosesc prezervative și nu se fac împrumuturi la bancă. Toți banii sunt investiți în mașini, sisteme de sunet și muzică, de parcă ar fi Republica Hipster. Cu eșarfele o duc mai prost.

Țara asta are aproape zece miliane de locuitori și 62 de mașini la o sută de oameni. Noi suntem aproape 22 de milioane de români și avem 165 de mașini la o sută de persoane. Mai mult din o treime dintre dominicani n-au nici după ce bea apă. După care mai vin 20% care n-au nici cu ce să se șteargă la fund. Salariile sunt jenante, undeva pe la 2600 de pesos minimul pe economie, adică vreo 50 de euro.

Cartierul cu cel mai scăzut nivel de trai din Puerto Plata este

. Vlad a ajuns aici împreună cu Marius.

Barăcile sunt construite din lemn, carton sau frunze de palmier cu noroi. În loc de gresie se folosește ciment sau pământ, ceea ce bănuiesc că, la 40 de grade funcționează ca un aer condiționat. Soarele e uscătorul de rufe instant.

Republica Dominicană e țara cu cea mai mică investiție în educație din America Latină. Copiii haitieni care nu primesc cetățenie învață să scrie şi să citească într-un centru comunitar, unde le predă o canadiancă. Mulți dintre ei nu-și permit cărți, caiete sau creioane așa că, probabil, fac caligrafie cu degetul în praf. Unii renunță la școală, pentru că părinții le toarnă frați de care trebuie să aibă grijă cu cârca, prin muncă.

Oamenii barăcilor trăiesc din mici combinații sau o ard pe plantații de cafea și trestie de zahăr, pentru trei euro pe zi.

Sunt prietenoşi cu cei prietenoşi. Au poftă de merengue şi voie bună până le faci poze și te iau la fugă. Vlad așa a făcut.

Când te mănâncă-n cur să te cerți cu băștinașii, ei îți răspund că totul este  mui tranquilo, după care-ți dau un glonte-n cap. Toți au pistol. Legal sunt înregistrate în jur de 170.000 de arme, dar s-a estimat că există peste 450.000.

Taxiul cu care Vlad Gayraud s-a plimbat prin republică era și el mui tranquilo, dar avea oglinda retrovizoare spartă de un glonț.

Anual, peste 2 000 de oameni primesc un glonte-n cap sau în alt organ. Ori sunt împușcați ori se sinucid.

Unde sunt arme, sunt și droguri. Cum ar fi  6500 de tone de cocaină proaspăt confiscate dintr-un submarin prins pe coasta republicii sau tonele de iarbă pe care le fumează 80% din populația țării între 12 și 65 de ani. Ca turist, dacă poliția te prinde cu jointul, iei și amendă, și între șase luni și doi ani de pârnaie, unde ești hrănit cu mâncare de banane verzi și orez. Dar nu te bagă nimeni la zdup, ci te plimbă de colo-colo ca să dai șpagă, pentru că poliția e mână-n mână cu dealerii.

Prostituția e legală, dar să fii pește sau să ai borel, nu. Găsești curve inclusiv la patru euro, dar poate costa mai mult dacă nu le place moaca ta. În poza asta nu este un bordel, ci o bodegă de unde te duci să-ți ridici parașuta.

Iar în poza asta nu este un pește, ci un superior.

Peste 100.000 de prostituate lucrează în baruri, cluburi, bordeluri și pe străzi. Ca femeie, totul e să ai noroc la căsătorie de bărbat bun, care să nu te vândă mai târziu unui pește.

Tipa din poză e o prostituată de 20 de ani care a vrut să-i ofere lui Vlad serviciile ei foarte ieftine. El a refuzat, a cumpărat bere și au stat la povești.

I-a arătat casa, copilul de șase luni și i-a făcut cunoștință cu tatăl lui.

Ce-i salvează pe dominicani și pe haitieni de droguri și de prostituție este credința exacerbată în Dios, care se manifestă sub toate formele de street art: stickere, graffuri, taguri și mâzgăleli romano-catolice.

Desigur, nu lipsesc suvenirurile.

În ciuda consumului de droguri, a prostituției și a gun-urilor, plajele sunt bestiale și sunt călcate de patru milioane de turiști anual.