Guvernul birmanez adună musulmanii Rohingya în tabere de concentrare

„Ne-au spus «sunteți bengalezi, nu există Rohingya»”, își amintește imamul. „Au spus «dacă susțineți că sunteți Rohingya, veți fi aruncați în mare.»”

Asta îmi spunea cineva dintr-una din taberele de internare (PSI) rezervate pentru Rohingya, minoritatea musulmană persecutată a Birmaniei, în apropiere de orașul Sittwe al tulburatului stat birmanez Rakhine. Anul trecut, violența bandelor din zonă a lăsat în urmă sute de morți și peste 100.000 de persoane fără adăpost, din care marea majoritate sunt Rohingya.

Mi s-a spus că așa-zisele vizite în tabere ale membrilor Partidului Dezvoltării Naționalităților Rakhine (RNDP/PDNR), o organizație politică naționalistă etnică, acompaniată de poliție și forțele de graniță Na Sa Ka (care au fost ulterior desfiinţate), au fost corelate cu eforturile guvernamentale prin care decid cine e eligibil de cetățenie în pregătirea unui recensământ la nivel național. Rohingya, în ciuda prezenței lor de secole în Birmania, sunt priviți oficial de către guvern drept „imigranți ilegali” din Bangladesh și, ca atare, le este refuzată cetățenia, ceea ce îi lasă apatrizi.

Măsura care a precedat recensământul a fost criticată ca o tentativă de a marginaliza total pe cei un milion de Rohingya care locuiesc în țară, ceea ce s-ar îndeplini prin identificarea lor oficială drept intruși internaționali, drept „bengalezi” care nu ar avea ce să caute în Birmania, care nu ar avea drepturi. Când i s-a cerut să condamne violențele împotriva musulmanilor la „Today Programme” în această dimineață, Aung San Suu Kyi a făcut non-declarații sfioase, echivoce, precum „condamn ura de orice fel”. Ea a spus „asta trebuie să înțeleagă lumea: că frica nu este doar de partea musulmanilor, ci și de partea budiștilor”, în ciuda faptului că musulmanii reprezintă patru procente din populație și au fost ținta violențelor. Ca minoritate victimizată, îți dai seama că ești în pericol când nici măcar un laureat al Premiului Nobel nu îți ia apărarea.

L-am întrebat pe imam de câte ori au vizitat taberele aceste delegații. „De patru ori”, a răspuns.

Amenințările repetate, transmise de RNDP, un grup puternic în peisajul politic al regiunii, împotriva unei minorități deja foarte traumatizate – au avut evident intenția de a intimida. Un raport al Human Rights Watch a identificat RNDP și organizațiile budiste drept actorii principali ai violențelor de anul trecut, când o serie de atrocități considerate crime împotriva umanității au fost comise ca tentativă de a epura etnic populația Rohingya din Birmania, demonstrând că acțiunile lor împotriva grupului se petrec de ceva timp.

Adăpost IDP de Rohingya, de lângă Sittwe, Birmania.

Raportul a arătat cu degetul și spre agențiile statului (inclusiv Na Sa Ka și alte forțe de securitate administrate de guvern) care ar fi eșuat să protejeze victimele Rohingya în timpul pogromurilor și, uneori, ar fi participat direct în atacurile împotriva lor.

„Înainte de asta, Na Sa Ka a ordonat tuturor liderilor religioși Rohingya să se ducă la biroul lor principal [din tabere]”, a explicat imamul. „Au spus că nu se poate pune numele de Rohingya pe actele de înregistrare a cetățeniei, ci că trebuie să ne identificăm drept bengalezi”. Dacă nu făceau asta, liderii religioși au fost avertizați că autoritățile vor permite bandelor locale etnice Rakhine să îi atace din nou.

Implicațiile povestirii sale sunt clare: RNDP și forțele de securitate de sub comanda guvernului național colaborau pentru a pune presiune pe Rohingya să își nege oficial identitatea, recurgând la mijloace de constrângere agresive pentru a-și atinge scopul. Ceea ce face aceste afirmații tulburător de plauzibile este paralelismul lor cu mărturii pe care le-am auzit în legătură cu incidente similare mai devreme în an și rapoartele media rezultate despre înregistrarea forțată din tabere.

După ce am vorbit cu imamul, m-am dus la o parte din noii sosiți în tabăra aglomerată de PSI. Majoritatea erau veniți recent din Aung Mingala, singurul cartier din apropiatul Sittwe încă ocupat de Rohingya, deși erau închişi în spatele unor puncte de verificare foarte bine păzite ale poliției.

Un purtător de cuvânt al guvernului a spus presei că noul contingent și-a părăsit casele „voluntar”, dar având în vedere că acesta este același guvern acuzat de complicitate la curățarea etnică a comunităţii Rohingya, este greu să nu fii ușor suspicios în legătură cu afirmațiile lor.

Gardieni de la centrul IDP de Rohingya, de lângă Sittwe, Birmania.

„Oficialii guvernamentali ai statului Rakhine ne-au ordonat să ne mutăm”, mi-a spus un om. „Ne-au spus că dacă rămânem în Aung Mingala, nu vom primi mâncare acolo, că viața va fi mai bună în tabere. Dar nu ne-a fost dat nici un fel de mâncare, aici trăim pe baza ajutorului de la alte persoane.” Afirmațiile au fost întâmpinate cu încuviințări din cap din partea oricui asculta prin apropiere.

Chiar și numai pe baza acestor dovezi, este destul de greu de zguduit ideea că acești oameni au fost păcăliți intenționat. Am întrebat un bătrân al grupului cum se simțea în legătură cu mutarea și dacă era fericit în noua casă. Răspunsul său dur – „Am fost forțați să venim aici” – nu a lăsat mult loc de interpretare.

„Unii lideri ai comunității Rohingya care cooperează cu armata și Hlun Thin [scutierii] au venit și mi-au ordonat să plec. Oamenilor ale căror case au fost arse în violențele de anul trecut li s-a spus că trebuie să meargă în tabere”, a explicat acesta.

„Sunt nefericit aici”, mi-a spus o bătrână, o femeie incredibil de frustrată, pe când mergeam prin noroi și ploaie. „[Comunitatea] mea s-a mutat aici, iar eu am venit cu ei. Ne-au spus că vom primi mai multă mâncare – ce puteam să fac?”

Am întrebat dacă a fost mai multă mâncare. „Nu!”, a răspuns, gesticulând de parcă era evident din ce era în jur.

Într-o altă parte a taberei, am vorbit cu un lider comunitar care părăsise Aung Mingala cu câteva luni înainte ca noul grup să ajungă. Mi-a spus că, pe când era încă în Sittwe în aprilie 2012,  la scurtă vreme după ce guvernul a anunțat că va organiza un recensământ, Ministrul Adjunct al Imigrării Kyaw Kyaw Win făcuse o vizită și explicase că era forțat de RNDP să determine care dintre Rohingya erau eligibili pentru cetățenie. La acel punct, nu s-au făcut amenințări, însă reprezentantul guvernamental le-ar fi spus liderilor comunității că „guvernul de uniune [națională, nu la nivel statal] nu putea folosi cuvântul Rohingya”.

Afirmația sa a coroborat mărturia unei surse din Naypyidaw, capitala administrativă a țării, care mi-a vorbit sub condiția anonimatului despre măsurile de validare ale cetățeniei luate de guvern. „Kyaw Kyaw Win a vizitat Aung Mingala chiar înainte ca lucrurile să o ia la vale”, a spus aceasta.

Un adăpost din tabăra de Rohingya de lângă Sittwa, Birmania.

Sursa, un apropiat al mai multor membri ai parlamentului național, m-a informat că Ministrul Imigrării Khin Yi a recunoscut că măsurile anterioare recensământului care i-au avut ca țintă pe Rohingya au fost luate de guvern „din cauza plângerilor din Rakhine”. S-a făcut și observația că RNDP așteptau de mult să-i scoată pe Rohingya din comunitatea lor, iar „acum, guvernul le-a dat undă verde”.

„Sunt cel puțin 50 de gropi comune [ale Rohingya] în statul Rakhine. Mult mai multe decțt cred oamenii”, a adăugat, încruntat. Până acum, nu s-au raportat doar câteva.

Phil Robertson de la Human Rights Watch crede că „a fost dintotdeauna clar că politica guvernului birmanez, atât la nivel de uniune, cât și la nivel statal, își propune să-i denigreze și distrugă pe etnicii Rohingya care se auto-recunosc drept grup etnic distinct. În această luptă pentru identitate, RNDP-ul conducător este un protagonist principal. Ceea ce nu este deloc surprinzător, dat fiind că Human Rights Watch a descoperit și că liderii locali ai RNDP erau implicați activ în planificarea și implementarea violențelor de purificare etnică împotriva Rohingya.”

El a adăugat și că, în ciuda acestor comportamente, „guvernul unional continuă să delege bucuros responsabilitatea pentru rezolvarea problemelor Rohingya guvernului statal [dominat de RNDP].”

O asemenea practică pare să sugereze cel puțin acceptarea tacită de către guvern a agendei anti-Rohingya a RNDP și, judecând după dovezile mărturiilor de mai sus, poate chiar mai mult.

Indiferent de cine e în ultimă instanță responsabil, rămâne întrebarea legată de scopul ultim al acestui posibil efort de purificare etnică împotriva Rohingya. Genocidul vizibil nu pare plauzibil. Este mult mai plauzibil ca Rohingya să fie lăsați să se zbată într-o situație incertă, pe măsură ce tot mai mulți sunt adunați și trimiți în tabere în care malnutriția, mizeria endemică și boala îi obligă pe cei cu oarece mijloace să părăsească țara cât mai curând posibil.

Nu mult după ce m-am întors acasă, am vorbit cu altă sursă anonimă care a spus că muncitorii din ONG-uri care au participat la o ședință de coordonare cu guvernul local au revelat că o parte din sau întregul ajutor către Rohingya urma să fie restricționat sau chiar terminat, fiindcă perioada de „relocalizare și ajutor” a fost anunțată oficial drept încheiată. Aceleași surse au revelat că oficialii intenționau să stabilească stații de poliție în fiecare zonă importantă a taberei pentru a sta cu ochii pe tot ceea ce fac Rohingya.

„Restricțiile asupra jurnaliștilor care intră în tabere au fost crescute și mai mult”, au adăugat.

Câteva săptămâni mai târziu, o femeie de peste 90 de ani a fost înjunghiată mortal de bandele din Rakhine. Pentru moment, Rohingya sunt blocați între ciocan și nicovală, cu șanse mici de scăpare; pot fie să stea acasă și să-și riște viața, fie să fugă în ghetouri care devin focare de molimă și pericol.

Traducere: Aura Stan

Citește și:
În Birmania grădinile zoologice au animale din plastic
Ghetourile de Rohingya din Birmania mi-au frânt inima
Armata birmaneză foloseşte femeile Rohingya drept sclave sexuale