Știri

Voluntarii și crowdfundingul, sula din coasta prezidențialelor

Am fost pe la sediul de campanie al unui candidat independent.

de Alex Mihăileanu
30 Octombrie 2014, 8:28pm

Acțiune a voluntarilor la Piața Romană

Monica Macovei era chiar pe scaunul de la recepţie. Într-un pulover de un mov închis, cu ochelarii pe nas şi cu o căciuliţă pe cap. Sau cel puţin aşa am avut impresia. De fapt, doamna de la intrare nu era candidatul independent pe care-l ştiam de la TV sau de prin pozele de pe net, ci o pensionară care, alături de ceilalţi 30-40 de voluntari care se strâng din când în când în sediu, o sprijină pe Macovei necondiţionat şi neremunerat.

„Nu mă pozaţi, că mă confundă lumea", îmi zice mai târziu, când încercam să surprind câteva cadre. „Intră lumea aici şi mă ia în braţe. Parcă aş fi sosia Monicăi", adaugă, și precizează că nu refuză fotografia pentru c-ar avea ceva de ascuns, ci pentru că, „dacă le dai pe Facebook, nu mai ştie lumea ce să creadă: Monica e la Bacău sau la Bucureşti?"

Macovei e plecată în ţară. La Galaţi, îmi spune Daniel Şerban, şeful de campanie. Asta se întâmplă abia la a doua mea vizită în sediul din Rosetti, pe care l-am remarcat întâmplător, datorită culorilor de pe afişe. Bleumarin şi roşu, tipice campaniilor electorale americane. Coincidenţă sau nu, întreaga campanie a Monicăi Macovei urmează un tipar aproape sută la sută american. Şi dacă mai exista vreun dubiu, s-a născut şi în România, în sfârşit, o nouă mentalitate, cea de implicare, de activism social.

Daniel Șerban

Într-o ţară în care toată lumea cere, există români care dau de la ei, îmi confirmă Şerban. Generaţiile tinere, în ciuda scârbei faţă de politicieni, încep să deschidă ochii şi să ceară schimbare. Electoratul tradiţional pe care se bazează marile partide este tot mai îmbătrânit şi pare că un nou tip de energie îşi face loc în societate.

Campania Monicăi Macovei se bazează foarte mult pe voluntari şi pe donaţii. Fără aparat de partid care să pună la un loc cotizaţiile membrilor, fără companii de-ale politicienilor, neamurilor sau clientelei lor care „donează" sute de mii de euro, fără agenţii de comunicare plătite cu alte sute de mii de euro şi fără angajaţi permanenţi în birouri.

„Pentru prima oară într-o campanie electorală, într-o ţară în care oamenii sunt scârbiţi de politică, mai există unii care dau bani candidatului şi nu invers", spune Şerban. S-a ajuns la un asemenea nivel de depresie, remarcă el, încât Macovei a devenit o ultimă speranţă pentru mulți. Sună oameni din Canada, Italia, SUA, Germania, de peste tot din lume, întrebând cum se pot implica, unde pot dona bani pentru campania ei, ce pot face în ţările în care locuiesc.

Birou media

Când am intrat prima oară în sediul din Rosetti, erau doar vreo şase oameni, în frunte cu Daniel Şerban. M-a privit suspicios când i-am spus că nu mă interesează un interviu cu Monica Macovei, ci oamenii din spate, voluntarii, modul în care se poate face o campanie fără bani. Nu a parut foarte deschis, ba chiar mi s-a părut că se uită la mine ca la un dubios. L-am suspectat că bănuieşte că-s vreun spion de la alt partid trimis să afle care-i strategia candidatei. Mi-a spus că revine el și mi-a dat un SMS într-o luni dimineaţă, la ora 6:36.

Şerban e foarte încrezător în Macovei. La 46 de ani, s-a întors în România, special pentru a se înrola în mica divizie de voluntari ai candidatei. E plecat din țară de prin 2000. E freelancer, consultant în domeniul guvernării şi administraţiei publice. Locuieşte în Letonia de zece ani și probabil va continua să facă asta și după campanie. Când am ajuns în Rosetti a doua oară, m-a întâmpinat ca şi când aş fi fost de-al casei. Mi-a prezentat o parte din echipă şi mi-a făcut un tur al sediului.

Puterea campaniei stă în online

Voluntarii nu sunt plătiţi cu 20-30 lei pe zi ca să lipească afişe, sunt oameni care nu primesc niciun ban, dar vin singuri să ajute, îşi rup din timpul lor liber sau au lăsat serviciul de tot. Unii îşi dedică zilnic până la 14 ore campaniei, şapte zile din şapte. Dacă îi întrebi din ce trăiesc, îţi spun că fie din economii, fie sunt sprijiniţi de familie, fie au joburi pe care încearcă să le împace în paralel cu campania.

Doar doi oameni coordonează cei aproape trei mii de voluntari. Un număr uriaş, dacă te gândești că e un candidat independent, fără buget de promovare. Se trimit newslettere prin MailChimp, se schimbă mailuri constant şi se vorbeşte la telefon. La o comunitate de peste 95 000 de oameni, o singură persoană încearcă să ţină contul de Facebook, de la publicarea de statusuri până la răspuns la comentarii.

Mircea, coordonator voluntari

E o atmosferă calmă, lumea nu mişună ca-n filmele cu campanii electorale. Strategia, creaţia, brainstormingurile se fac inclusiv pe net. Unii dintre voluntari n-au trecut niciodată prin sediu, deşi sunt din Bucureşti şi au avut contribuţii semnificative pe partea de creaţie sau de dezvoltare. S-au adunat idei peste idei, atât pe online, cât şi în offline, acolo unde e mai greu să ajungi la publicul votant. Una dintre idei este Caravana Spune-i Preşedintelui.

În drumul spre o acţiune în intersecţia de la Romană, Mircea, un programator de 30 de ani care a demisionat cu două zile înainte de începerea campaniei pentru a se alătura Monicăi Macovei şi unul dintre coordonatorii de voluntari, îmi povesteşte despre una dintre ieşirile în ţară. „Ideea caravanei a fost să ajungem în judeţele roşii. N-au fost oameni agresivi, dar ni s-a intâmplat ca unii să ia flyerul, iar zece metri mai încolo să ne înjure."

„Multă lume o ştie pe Monica Macovei, dar nu ştie că ea candidează", îmi spune Şerban. „Suntem conştienţi că mesajul nostru n-avea cum să ajungă în toată ţara, noi n-avem armatele de partid ale celorlalţi, structurile din provincie şi nici canale media la dispoziţie. Prin proiectul Caravanei Spune-i Preşedintelui, i-am rugat pe voluntari să pună la dispoziţie nişte maşini colantate cu care să meargă prin ţară. Se opresc în localităţi mici şi foarte mici, strâng nemulţumirile cetăţenilor, discută cu oamenii, împart flyerele." Şi sunt extrem de multe nemulţumiri. Dar sunt şi multe cuvinte de bine.

Harta cu localitățile parcurse în Caravana Spune-i Președintelui

Rezultatele caravanei sunt fabuloase pentru doar cinci maşini care merg prin ţară. Într-un timp foarte scurt, au acoperit zeci de localităţi. Harta din biroul lui Şerban stă dovadă. „Omul de rând nu înţelege ce treabă are justiţia cu el. Monica încearcă să le explice de ce corupţia duce la sărăcie. Strategia de campanie a fost să traducem elementele de justiţie într-un limbaj accesibil, ca oamenii să facă legătura." Marile probleme ale alegătorilor rămân locurile de muncă, sănătatea şi educaţia şi sunt cele pe care, spune Şerban, le articulează campania, arătând că, dacă legea se respectă, există bani pentru a le rezolva. „Ponta spune că nu sunt bani la buget, Monica le arată că sunt miliarde de euro, dar nu vrem să-i luăm. Uite, fondurile de la Uniunea Europeană."

Şeful de campanie se mândreşte că toţi voluntarii ce trec pe la sediu au studii superioare. De altfel, o bună parte din publicul cel mai fidel al Monicăi Macovei este din rândul românilor care fac parte din minuscula clasă de mijloc a ţării. Se regăseşte mai ales în donaţii. „Monica a pus 25 000 de euro, nu ştiu exact, pe-acolo, cred. Trezorierul nostru ştie mai bine. Restul banilor au venit în întregime din donaţii", îmi spune Şerban.

Cu trezorierul n-am apucat să vorbesc, dar din estimările lui Şerban, s-au strâns din donaţii în jur de 600 000 de lei, adică vreo 130 000 de euro, iar cei care donează nu sunt doar oamenii cu bani, „capitaliştii". Conversia în euro e importantă dacă socotim că la alegerile anterioare se vorbea de sume de ordinul milioanelor de euro. Mircea Geoană și Băsescu au avut la dispoziţie vreo trei milioane, fără a socoti bugetele nedeclarate. Acum, deşi nu se ştie care-s sumele, Ponta dispune de o acoperire uriaşă. „De outdoor nici nu se pune problema, n-avem bani de-aşa ceva", spune Şerban.

Acțiune a voluntarilor la Piața Romană

În camera în care lucrează coordonatorii voluntarilor, doamna de la intrare intră râzând. „Ne-a sunat cineva, că vrea să doneze câteva tone de ciuperci pentru campania Monicăi, să le oferim alegătorilor." I s-a mulţumit omului pentru intenţie, dar a fost refuzat frumos, voluntarii Monicăi Macovei împart doar pliante, nu pomeni electorale. Gestul omului poate părea lipsit de imaginaţie, poate mimetic, poate o rămăşiţă a mentalităţii postcomuniste sau poate o răzvrătire, dar arată cât de disperaţi au ajuns românii, inclusiv cei care au afaceri destul de bune. Simpatizantul a decis în final să doneze tonele de ciuperci unor cămine de bătrâni şi de copii.

E fascinant să urmăreşti modul în care oamenii înţeleg să ajute. Unii o fac cu bani, prin donaţii de câte 50 de lei direct în contul bancar. Alţii vin la sediu, precum destui pensionari care au deschis portofelul şi, din puţinul lor, au dat câte o sută de lei. Îmi amintesc de oamenii de afaceri care au cotizat în campaniile anterioare, unii dintre ei jucând la două capete. Celor care cotizează pentru Macovei, nu le e frică de presiuni ulterioare?, îl întreb pe Şerban. „Sunt destui oameni de afaceri care au vrut să doneze sume consistente, dar care s-au răzgândit. A fost o temere în rândul unora. Noi încercăm să-i verificăm pe toți care donează, oameni de afaceri sau anonimi, să nu aibă probleme cu legea."

Deşi campania e pe model american, diferenţa e că oamenii de bază ai lui Obama, de exemplu, au fost plătiţi cu bani grei. Macovei nu plăteşte pe nimeni. „La noi, voluntarii s-au organizat singuri. Fără armata unui partid în spate, am încercat să ne ridicăm nivelul de vizibilitate cum am putut. Online-ul e cel mai la îndemână, e un segment important din targetul nostru electoral."

Macovei pare că s-a trezit cu o blocadă media pe cap. E singura pe care Mihai Gîdea n-ar invita-o într-o dezbatere la Antena 3. Ar chema-o pe Elena Udrea, candidata lui Băsescu, dar nu pe ea. „În mod indirect, Gîdea ne-a făcut reclamă. Antena 3 o urăşte pe Monica, pentru că Voiculescu o urăşte."

„Ştiam de la bun început că va avea acces limitat pe TV şi a trebuit să construim strategia cu focus pe online. Este evident că principalele canale de ştiri nu o au pe Monica printre favoriţi. Reuşeşte, totuşi, să mai apară. La TVR, conform negocierilor, la Naşul, B1, Digi şi, uneori, la Realitatea, dar doar în secvenţe mici."

Şi totuşi, dacă nu e „pe sticla" mare, altfel se pune problema în provincie. A devenit de notorietate în stafful ei de campanie, un caz de la Craiova unde, la o dezbatere cu un reprezentant local al unui partid, partea lui Macovei a fost ţinută de un cetăţean de rând, neînregimentat politic, susţinător al independenței. Acum, Macovei şi voluntarii săi îi încurajează şi pe alţi voluntari să facă la fel - reprezentanţi ai comunităţii să participe la dezbateri în numele ei.

Se naşte - sau poate renaşte? - un comportament sănătos al unui cetăţean într-o societate democratică. Este o ieşire din amorţire, este un drept garantat de Constituţie să ceri socoteală politicienilor, un drept pe care ne-am obişnuit să-l vedem doar în filme. Când ai văzut în România, ultima oară, cetăţeni într-o dezbatere electorală sau chiar cetăţeni care să ceară socoteală politicienilor la modul ăsta? Spre surpriza tuturor, televiziunile locale acceptă oameni simpli.

Voluntari la sediu. Doamna de la birou mi-a spus: „Intră lumea aici şi mă ia în braţe. Parcă aş fi sosia Monicăi".

Echipa de campanie nu şi-a permis un sondaj de opinie. Din informaţiile mele, unul comandat de o companie comercială pentru informaţii despre segmentul de piaţă şi profilul cumpărătorului costă de la zece mii de euro în sus. Adică aproape 10% din întregul buget de campanie al Monicăi Macovei.

„Avem un grup de sociologi cu care ne sfătuim. În unele, Monica are 14-15%, în altele interne ale PDL, ieşite pe surse, apare la 9-10%, apoi sunt cele ce apar în presă, în care e pe la 5%. Discutam cu nişte prieteni că e incredibil cum au reuşit să ducă în derâdere profesionalismul sociologilor. Sondajele au fost întotdeauna o metodă de manipulare, inclusiv susţinătorii Monicăi, când se uită la sondaje, spun că n-are nicio şansă", spune Şerban.

Realitatea e însă una singură: şansele le fac voturile. Indiferent ce spun sondajele sau cum arată bătălia electorală de tip David versus Goliat, rezultatul va fi dat de cei ce merg la urne. Dacă nu ajunge în turul doi, Macovei a reuşit performanţa de a coaliza un procentaj important de români, în primul rând tineri, educaţi şi cu o voinţă de implicare ce depăşeşte puterea de imaginaţie a oponenţilor săi.

Sunt oameni cu o sete neostoită de schimbare, cu putere de muncă şi cu o îndârjire de a schimba România pe care n-am mai văzut-o de mult. Rezultatul ar putea fi o mişcare civică a unor generaţii care-şi doresc să vadă din România o ţară ca afară şi care-ţi redă, în sfârşit, speranţa că se poate face ceva, după ani de zile de adormire.

Mai citește despre vot:
10 motive pentru care e cool să votezi
Îmi vând votul: Ce-mi dai ca să te votez președinte?
Tu de ce nu mergi la vot?
Eu mai întâi votez și pe urmă ies în stradă