Un bănățean ajută un asiatic să construiască o bibliotecă în Bangladesh

UPDATE: Dacă vrei să susții construcția primei biblioteci făcută din fonduri private, din Bangladesh, du-te diseară, la ora 19, la proiecția caritabilă a filmului Wild Tales, din Journey Pub, ca să ajuți niște copii săraci să învețe să citească.

În acest proiect sunt implicate persoane de pe tot globul: Miloş & Shajka din Mongolia, Stephane din Italia, Lana din Uk, Sujit din Germania, eu din România şi foşti colegi şi prieteni ai lui Sayed din Bangladesh.

Bangladesh este o țară care sună exotic, dar spune doar sărăcie, populație multă și cricket. În copilărie, când mă enerva cineva, îi uram „Du-te mă… în Bangladesh!" Și totuși, în 2012 de Crăciun, am lansat campania de fundraising „Bănățeni pentru Asia", pentru a ajuta la construcția unei biblioteci în această ţară. Știu, a fost o mare prostie să o numesc așa, credeam ca o să sensibilizez comunitatea în care trăiesc. Nu s-a întâmplat, așa că am continuat campania la nivel internaţional.

Cu doi ani înainte, primisem o bursă de la Comisia Europeana într-un program de cercetare și studiu în domeniul dezvoltării locale. Așa l-am intalnit pe Sayed din Bangladesh, un tip cu suflet mare și o engleză greu de înțeles. Nu pricepea glumele și clișeele după care societatea occidentală e oranduită, nu știa cine sunt Tom și Jerry sau Arnold, ca sa dau un exemplu stupid. Musulman fiind, nu îi era permis să facă multe chestii, dar experimenta tot ceea ce putea să-i ofere Vestul. Am mers la Sziget, la festival, unde mi-a spus cu o candoare ieșită din comun: „Avem și noi așa ceva acasă, numai că la noi lumea se roagă", cu referire la Eid, sărbătoare și festival religios.

Am discutat multe nopți despre bani și femei, despre societatea occidentală versus cea tradițională, despre politică, despre diferențele sistemelor noastre de valori și despre visul lui, ridicarea unei biblioteci pentru a sprijini educația în regiunea Satkhira, în sud-vestul Banagladeshului, unde s-a născut. Așa m-am hotărât să-l ajut.Iar ca să mobilizez cât mai multă lume, i-am scris, ca să-ți explice de ce o contribuție mică poate face o schimbare mare.

Sayed și susținătorii săi de pe tot globul. Sayed (31), a lucrat mulți ani pentru instituțiile guvernamentale din Bangladesh, iar acum face planuri de dezvoltare pentru oraș, într-o instituție independentă de guvern.

VICE:Salut, Sayed, cum ai ajuns în Europa?
Abu Sayed: Cu o bursă Erasmus Mundus, în domeniul dezvoltării. Am fost super entuziasmat, deși primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns a fost să cumpăr ustensile de bucătărie cu care să-mi pregătesc mâncare ca acasă. Dar ulterior am fost fascinat că te poți distra cu prietenii în timp ce te plimbi pe jos în centrul orașului, noaptea, fără teama că ţi se poate întâmpla ceva. Am înțeles că securitatea socială oferă confort, iar la noi lipsește cu desăvârșire. În schimb m-am speriat de cât de superficial tratează europenii responsabilitățile de familie.

La voi căsătoriile sunt aranjate, cum o s-o scoți la capăt, după 18 luni în care ai luat contact cu mentalitățile occidentale?
Odată credeam că o căsătorie aranjată este mai bună decât una din dragoste. Acum, după experiența occidentală, pledez pentru aia din dragoste. În cazul celor aranjate contează statutul social și e complicat să găseşti o familie care să se potrivească cu alta. Dar părinții mei sunt flexibili, eu îmi aleg soția, trebuie doar să am consimțământul lor înainte de a se întâmpla ceva.

De ce n-ai rămas în Europa?
Am responsabilități față de țara mea. Am fost în Europa, ca să-mi dezvolt cunoștințele, dar acum vreau să share-uiesc ce-am învățat, cu semenii mei. M-am întors ca să-mi joc rolul. Europa m-a maturizat. Iar diploma europeană mi-a asigurat un loc de muncă permanent la mine în țară.

Cum e să fii student în Bangladesh?
La noi există peste opt mii de universități de stat și private. Dar din cauza costurilor mari și a educației îndoielnice avem doar puțin peste un milion de studenți la o populație de 154 de milioane de locuitori. În Europa, studenții trebuie să învețe ca să treacă examenul. La noi, pentru a crește rata de alfabetizare (acum de 50,6% la sat, 65,6% la oraș, conform Biroului de Statistică din Bangladesh), studenții primesc note bune oricum. Chestia asta compromite calitatea educației. Cu toate astea avem nevoie de forță de muncă calificată, care ne-ar ajuta la creșterea economiei. Spre deosebire de universitățile europene, cele din Bangladesh nici măcar nu au acces nelimitat la reviste online, la periodice, la jurnale, care sunt atât de necesare în cercetare.

În prezent biblioteca are structurile de bază și mai are nevoie de finisaje, uși și decorare interioară.

Așa ți-a venit ideea să construiești o bibliotecă?
Eu m-am născut într-un sat mic şi sărac, ai cărui locuitori nu au făcut școală. Povestea unui tânăr de la noi din sat, care a plecat cu o bursă în America și s-a întors după 15 ani m-a făcut la un moment dat să mă gândesc și eu la săteni și la cum pot face bani pentru ei. Câțiva ani mai târziu, am primit foarte multe cărți de la un văr care a murit, pe care le-am pus deoparte. Biblioteca va purta numele lui, Masud Parves. M-am gândit că, dacă veau să fac bine sătenilor, trebuie să lucrez la mentalitatea lor, iar o bibliotecă este un punct de plecare. M-am hotărât cu adevărat peste doi ani, când o femeie m-a așteptat trei ore ca să-mi vorbească despre cum fiul ei vrea să-și continue studiile într-un colegiu, dar nu are bani să-și cumpere cărți.

Și ce-ai făcut?
Am început să strâng fonduri, în martie 2011, iar anul următor am demarat construcția pe care n-am finalizat-o nici până acum. Construim puţin câte puţin, când avem bani în mână.

Până acum am fost ajutat de prieteni, de pe toate continentele. În grupa Erasmus Mundus am fost 25 de oameni, dintre care 22 de naționalități. Cu ajutorul lor, din 2011 am strâns 394 332 de taka (în jur de 3 900 de euro). Mai avem nevoie de aproape încă două mii de euro, ca să terminăm.

Biblioteca se află în satul Soalia, la șase kilometri de pădurea Sundarbans, unde o ard tigri bengalezi. Se construiește doar cu voluntari.

Cum va funcționa biblioteca?
Vom oferi informații pentru toți locuitorii, acces la cărți pentru nivelul 1-12, la reviste, cărți pentru copii și romane, pe care le vom cumpăra pe parcurs, în funcție de fonduri. Vom face evenimente și programe de formare pentru tineri, studenți și fermieri. Vom avea și cel puțin un calculator cu conexiune la internet. În timpul calamităților naturale biblioteca va fi folosită ca adăpost pentru oameni.

Cât de sustenabilă va fi biblioteca după ce e gata?
Mulțumesc. Aceasta este cea mai importantă întrebare. Motto-ul nostru este „o mică contribuție pentru o mare schimbare ". O donaţie de 10-20 de euro ar avea un impact major asupra societății noastre, în timp. Dar mă gândesc și alte surse de venit, cum ar fi obținerea de fonduri, subvenții guvernamentale și o plantație de nucă de cocos de-a lungul râului.

Succes!

Urmăriți pagina de Facebook a campaniei

Mai citește despre biblioteci:

Ministerul Culturii vrea să facă din Biblioteca Națională doar un depozit de carte
Locuri semipărăsite: Biblioteca Medicală