România nu are religie de stat, dar se poartă ca și cum ar avea

Oficial, în România nu există religie de stat. O spune o dată Constituția României, la articolul 29, alineatul (5), precum și Legea privind libertatea religioasă și regimul cultelor, la articolul 9, alineatele (1) și (2). În aceste condiții, pe 21 decembrie anul trecut, în Parlamentul României, la ceremonia de învestire a Președintelui Klaus Iohannis, Patriarhul Daniel a fost invitat să spună o rugăciune. De la care rugăciune apar următoarele dileme: cât de necesară este ea și unde se încadrează, de ce nu au luat cuvântul și ceilalți reprezentanți ai cultelor religioase recunoscute în România; și ce semnificație mai au legile în vigoare în aceste condiții?

Primul lucru la care m-am gândit când a început rugăciunea Patriarhul Daniel a fost că Președintele învestit, Klaus Iohannis, este creștin practicant lutheran. Am întrebat instituția Președinției: de ce a fost nevoie de respectiva rugăciune, de ce Patriarhul nu a avut un scurt speech (a se citi rugăciune) și ceilalți lideri religioși ai cultelor recunoscute în România, cine stabilește lista de invitați și de ce sunt încălcate două legi în vigoare prin favorizarea unui anumit cult religios? La toate am primit un răspuns simplu și derutant: informațiile nu sunt de interes public. Pentru cei pasionați de detalii picante, răspunsul exact a fost acesta:

Nu mi-e clar de ce se numește Departamentul de Comunicare Publică: nu răspunde nimeni la telefon și la revenirile făcute după acest răspuns oamenii care lucrează acolo nu au mai dat niciun semn de viață. Una este să avem un Președinte ales care nu merge să facă circ pe la televiziuni și alta e să nu fie furnizate informații publice din partea instituției Președinției. Ca și cum ceremonia de învestire nu a fost publică, discursurile ținute la momentul respectiv nu au fost publice, iar prezența Patriarhului Daniel a fost una discretă, omul a intrat pe ușa din dos și a stat cuminte în penumbră.

Ioana Avădani, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent, mi-a spus despre răspunsul primit: „Mă surprinde atitudinea Președinției. Puteți face o plângere administrativă în care să le cereți să vă spună prin ce document oficial a fost declarată drept clasificată informația privind lista liderilor religioși invitați. Cred că este o întrebare neplăcută pentru ei, pentru că nu se așteptau să o primească."

Senatul României mi-a răspuns că nu știe cine și de ce l-a invitat pe Patriarhul României la ceremonia de învestire. I-am întrebat cum justifică instituția Senatului rugăciunea spusă de Patriarhul Daniel la evenimentul solemn, din moment ce țara noastră nu are o religie de stat. Și de ce nu au invitat și pe Muftiul cultului musulman ori pe Marele Rabin să spună ceva? Răspunsul pe care l-am primit a fost sec:

De la Biroul de Presă mi s-a explicat că Senatul nu are nicio legătură cu acea ceremonie. Senatorii fac un act de prezență, iar Senatul nu se implică. În plus, instituția care organizează ceremonia de învestire a Președintelui României este taman Președinția.

Aceleași întrebări le-am adresat și Camerei Deputaților, care a confirmat prezența la ceremonie a tuturor liderilor religioși ai cultelor recunoscute în România și a precizat că doar liderul Bisericii Creștin Ortodoxe a rostit o rugăciune, pentru că asta este cutuma:

Tare mi-ar plăcea ca această cutumă să fie James Hetfield de la Metallica live, după care un prosecco cu domnii parlamentari impresionați. Ar fi de vis!

Patriarhia României este cea mai nevinovată instituție din toată povestea cu spusul de rugăciuni:

Cam așa de simplu.

Mi-ar plăcea să-ți dau un exemplu de investire a unui președinte asezonată cu o rugăciune umilă. Nu am. În schimb, pot să dau exemplul noului premier al Greciei, Alexis Tsipras, ateu convins, care a refuzat să depună jurământul cu mâna pe Biblie. Și nici nu l-a invitat pe arhiepiscopul Atenei, Ieronimus, să participe la ceremonia de depunere a jurământului. Nici vorbă de rugăciuni!

Așa că toate instituțiile implicate în organizarea ceremoniei de învestire a Președintelui României încalcă o lege în vigoare și se fac că nu știu, băgând la înaintare o cutumă. Pentru mine, lucrurile sunt simple: nu ai voie să încalci legile în vigoare și să nu suporți niciun fel de consecință. Dimpotrivă! Până la urmă este vorba de cum funcționează un stat: cu legi pe care le respectă atât el ca stat, cât și cetățenii lui. Altminteri, nu funcționează. Și la noi statul român nu funcționează!

Nu intru în discuții despre cât bine sau rău face religia, despre ce învață copiii la școală la orele de religie, despre ce înseamnă credința ori nevoia de rugăciune. L-am întrebat pe Artin Sarchizian, președintele Societății Române pentru Drepturile Omului, de ce nu avem religie de stat din moment ce o cutumă este mai importantă decât două legi în vigoare? Răspunsul a fost prompt: „Nu, cum să avem religie de stat? Nu vă dați seama ce ar însemna?"

În sensul primar, religia de stat este religia susținută de guvernul țării respective. Așa că nu pot să nu mă gândesc că autoritățile din România se comportă altminteri, din moment ce frecvent sunt alocați bani de la bugetul de stat pentru construirea de biserici. Cel mei recent exemplu este cel din campania electorală, când au fost alocați șase milioane de lei pentru biserici din Fondul de rezervă bugetară de care dispune Guvernul României și care este destinat situațiilor de urgență. Și nu, campania electorală nu este o situație de urgență. Și nici construirea de catedrale. Fie ele și în diasporă.

Urmărește [VICE pe Facebook.](Cum îți salvează Biserica Ortodoxă Română spiritul luându-ți banii)

Mai citește despre religie în România:
Cum şi-a cumpărat Ponta cu banii noştri locul în Rai E important să înţelegem toţi de ce merg românii în pelerinaje Alte 10 locuri sfinţite de Patriarh cu trafaletul în ultimii patru ani Cum îți salvează Biserica Ortodoxă Română spiritul luându-ți banii