FYI.

This story is over 5 years old.

Ghidul Spelunca: Broasca Verde din Cluj

În toate colțurile României ard de nerăbdare spelunci impresionant de dubioase să fie descoperite de ochii unui reporter VICE.
22.3.12

În toate colțurile României ard de nerăbdare spelunci impresionant de dubioase să fie descoperite de ochii unui reporter VICE. Așa că degeaba ne rezumăm la cele din Capitală, este timpul și pentru o speluncă de valoare din Cluj-Napoca.

Spelunca de astăzi merită: 4 capace

Broasca Verde, care e considerată și una din vămile orașului, este situată la ieșirea din Cluj înspre Chinteni, chiar lângă supermarketul Real. Se stă la autocar sau la ocazie fix în fața speluncăi, ceea ce e perfect pentru navetiști harnici. Dacă îi doare mâna de la prea mult „ia-mă, nene” și nenoroc, au oaza de Noroc la 2,5 lei, fix sub nasul lor.

Locul are o istorie de peste 60 de ani, cât timp s-a metamorfozat din restaurant în cofetărie, plăcintărie și mai apoi bodegă. Numele și-l poartă după opera de artă din fața meselor roșii, care probabil sunt vopsite astfel ca să formeze un contrast cromatic, catalizator estetico-orgasmic pentru potența savoarei berii date pe gât.

La tejghea îl întâlnesc pe Norbert, un tânăr barman căruia i-am ginit brățara cu Peninsula și i-am dat de înțeles că înțeleg pasiunea lui pentru distracție și că, deși nu cunoaște VICE, ar trebui, căci și noi știm să ne distrăm. Prins în capcana mea cu pânză de empatie, îmi dă numărul patronului, să-l întreb una-două. Nu aflu prea multe de la domnul Handru Vasile, decât că a închiriat spelunca în 1999 și a cumpărat-o în 2005. Pare un om la fel de modest și surprins de interesul meu ca și Norbert, care nu vrea să fie pozat decât de la coate-n jos.

Este epidemie de modestie și timiditate la Broasca Verde. Așa se face că și ceilalți clienți, în număr de doar trei, aprins imersionați în lumea păcănelelor, se sperie de apartul foto. Numai unul din ei acceptă să i se pozeze spatele, deși nu pare foarte fericit. Le zic că propietarul m-a lăsat să fotografiez tot locul, adică și aparatele, așa că probabil  fanul D&G nu reușește să se mobilizeze să se dea jos de pe scaun din cauza dependenței de păcănea, care am înțeles că este o boală gravă. Am cunoscut odată un taximetrist care mi-a spus că își dădea toți banii pe care îî câștiga pe jocul de păcănele, rămânea chiar și fără mâncare, soția voia să îl părăsească și se gândea să vadă un preot ca să îl vindece.

Lângă păcanele se află un telefon public, menționez că funcțional, probabil pentru situațiile în care dependenții își amanetează mobilul pentru încă câteva doze de risc și vor să îi dea un țâr lui Dumnezeu, să-l înjure că semnul mistic de pe sticla de bere Noroc e o țeapă.

Norbert îmi spune că a trebuit să instaleze o cameră de supraveghere, căci seara mai sunt scandaluri cu oameni beți, furioși că pierd la păcănele. Unii au mai spart geamuri, ca ale acestei uși defuncte frumos decorate care e poziționată în spatele zidului din spatele aparatelor. Nelegiuiții trebuie identificați și puși pe lista neagră, că să se mențină atmosfera zen de care am avut parte în timpul vizitei mele.

Meniul este format din postere cu super-oferte pe bar și este perfect pentru tranziția între oraș și țară, cu sticla de Skol la 2,5 lei și Staropramer și Bergenbier nefiltrată la 3,5 lei. Publicitatea sparge conceptele tradiționaliste, cu un suport pentru trei sticle goale de la Skol și un Staropramer din carton de un metru jumătate.

Ceea ce mă ia prin surprinde este acest congelator cu fel de fel de soiuri de înghețată, unde am dat chiar și de o comoară vintage din copilăria mea, Panda pe băț.

Cică la Broasca Verde nu se întâmplă prea multe. Nobert îmi spune plictisit că ultimul eveniment a fost o aniversare, prin mai anul trecut. Dar mie mi se pare că descopăr multe lucruri fascinante, precum acest taxator blocat pe blocat, care îi panichează pe străinii ca mine, când n-au mărunt și fac pe ei. De fapt, el nu funcționează.

Plec de la Broasca Verde împlinit, cu forțe noi să stau la ocazie spre Așchileul Mare, unde am fost să iau un interviu foarte distractiv, de care veți afla curând. În fața speluncii așteaptă și o tânără prostituată care tremură de frig. O sfătuiesc să intre în Broasca Verde să se încălzească, că îi fac eu semn dacă trece vreo mașină, dar zice că n-are bani de consumație. Așa că o liniștesc când îi spun că au un barman de treabă.

Anterior: Ghidul Spelunca: La Muzeu