FYI.

This story is over 5 years old.

locuri parasite

Amfiteatru sinistru caut R.E.B.U. sârguincios

Ăsta e un loc de pelerinaj nocturn pentru diferite activităţi cunoscute de dinainte ca Pământul să fie rotund: sex, droguri și tâgjâm-tâgjâm-tuţ-tuţ din boxele portbagajului.
17.5.12

La doi paşi de Casa Memorială Tudor Arghezi din București se află una dintre realizările comunismului: un teatru de vară în paragina paraginilor. Înainte, amfiteatrul făcea parte din parcul Tineretului. Astăzi, în loc să fie exploatat în diverse acţiuni culturale pe care le-ar putea găzdui cu brio, este doar o altă ruină a Capitalei. Merg drept de la gura de metrou Constantin Brâncoveanu, fac stânga după Mac, apoi dreapta şi de aici o ţin într-o fugă haotică, pe nişte uliţe, până ajung la Amfiteatru, unde ridic un pet pe care-l arunc după hoarda de câini care m-a forțat să fac sport.

Annual Ninja Convention.

La fel ca Arenele Romane, Amfiteatrul a fost construit pe un deal și are formă de semicerc împărţit în patru. La bază se află scena octogonală, iar panorama este largă - se observă cu uşurinţă cartierul Tineretului şi blocurile de pe Văcăreşti, inclusiv „zgârie-norii” din fosta zonă Abator. Ăsta e un loc de pelerinaj nocturn pentru diferite activităţi cunoscute de dinainte ca Pământul să fie rotund: sex, droguri și tâgjâm-tâgjâm-tuţ-tuţ din boxele portbagajului. Zilnic vin aici oamenii cartierului, dansează cu ușile bolidurilor tunate deschise și mai ales, lasă în urma lor gunoi. Așa că, odată ajunsă, îmi trag sufletu’ şi fac inventarul la seringi, sticle, prezervative şi tot ce mai slobozesc urmaşii lui Decebal în zonă. Toate-s la locul lor, nimic nu lipseşte, ba din contră, au adus și de-acasă. Ca să enumăr:

Băşică de cauciuc, acum şi pe verde. Ediţie limitată. Se prezintă în stare perfectă, dar cine ştie câte boli are pe ea. Cum ăştia nu prea mai dau medicamente fără reţetă, n-am pus mâna.

Rest de monitor pe care au rulat atâtea şi atâtea filme porno. Când Plugara sau Andreşanca au prins purici, fostul proprietar şi-a luat LCD şi şi-a băgat Playboy prin cablu.

O maşină rătăcită în zare, rămasă probabil de cu o seară-nainte.

Nici măcar nu mă interesează cum a ajuns ăsta acolo. Iniţial nici n-am ştiut ce este. Este evident ce este, dar, din nou, nu mă interesează.

(stânga) Scăriţa către Rai, din ciclul „Pe aici cu curaj se trece” / (dreapta) Natură moartă de-a binelea.

Melc, melc, codo… A, eşti mort! Scuze.

Opinci. Habar n-am cum le-a pierdut vreo domnișoară. Oricum, un şut în cur, o talpă-n minus.

Macarale râd în soare, suie-n zări, fac flotări.

Recomand PET-ul cu pungă, doar pentru că are şi pungă.

Una bucată seringă folosită pe o venă tare, cât să-ndoaie puţin acul. Bănuiesc că a fost injectatată-n genunchi. Al altuia, eventual.

Una bucată altă seringă. După ce cadrele cu seringi au devenit prea dese, m-am lepădat de ele ca de Satană.

Niciun alcool nu-i mai alcool ca alcoolul din Clin.

Cineva a aruncat o mănuşă. Absolut nimeni n-a mai ridicat-o, niciodată.

Am plecat cu promisiunea că nu mă voi mai întoarce, din moment ce am văzut tot ce se putea vedea. Plus că, nu cred c-aș mai trece a doua oară de câini. Îmi cer scuze că n-am imortalizat momentele de noapte pentru că, în primul rând eram acolo ziua, apoi mi se părea dubios şi prea periculos să bag un flash printr-un geam aburit. Poate m-aburea și pe mine.

Publicitate

Locuri părăsite: Minele de aur Gura Barza

Locuri părăsite: clădirile abandonate ale fabricii Chimopar

Locuri părăsite: Grădina Capitol

Locuri părăsite: hotelul Pescăruş

Locuri părăsite: Moara lui Assan