Moții s-au răsculat împotriva unei corporații care le taie pădurea

S-au răsculat moții. S-au ridicat împotriva unei corporații care le taie pădurea dar și contra statului care înlesnește despăduririle masive.

În 21 ianuarie anul acesta, 150 de locuitori ai comunei Gîrda, județul Alba, au luat cu asalt pădurea, după ce au aflat că deasupra localității lor se taie masiv.

150 de moți au dat afară Holzindustrie Schweighofer din comuna lor.

Marinel Stan îmi explică că doar doi dintre acești arbori ar fi suficienți pentru un an întreg unei familii din Gîrda.

„Am găsit muncitorii, șase-șapte muncitori, care trageau cu tafurile (n.a. -utilaje auto folosite pentru transportarea buștenilor), doborau în pădure și un escavator care a facut un drum aici pe versanți. În primă fază nu au vrut să plece, până își sună șefii, să vadă ce zic șefii și, după aia, le-am zis să își ia utilajele, să plece, că oricum nu o să mai transporte lemnul de aici din rampă și nici nu o sa mai tragă din pădure", mi-a povestit localnicul Marinel Stan momentul confruntării cu reprezentanții companiei Holzindustrie Schweighofer, firmă austriacă și unul dintre cei mai mari exploatatori de pădure din România.

Paharul s-a umplut după ce Holzindustrie Schweighofer a câștigat o licitație pentru 3 500 de metri cubi de lemn, o suprafață uriașă, comparabilă cu necesarul întregii comune pentru un an de zile. După adjudecare, un subcontractant al companiei a început să doboare copacii, până a umplut ochi tot drumul forestier ce ducea spre pădure. Arborii recoltați de austrieci ar fi acoperit, de pildă, cam jumătate din necesarul anual al unei fabrici mari de mobilă, cum este cea din Câmpeni.

Buștenii Holzindustrie Schweighofer sunt încă în drum.

Situația din Apuseni este diferită față de cea din alte regiuni împădurite, pentru că, din cauza altitudinilor mari, oamenii de aici trăiesc aproape exclusiv de pe urma prelucrării lemnului. Există și o lege, 33/1996, mai cunoscută drept legea moțiilor, care dă localnicilor dreptul să cumpere anual din pădurile statului între zece și 15 metri cubi de lemn de familie. Moții transformă trunchiurile fie în scândură bună de construit, fie în obiecte artizanale, pe care le vând în târgurile din țară.

De mai bine de un an însă, Ocolul Silvic Gîrda nu și-a mai onorat obligația prevăzută de lege. Nu le-a mai dat lemn moților sau când a făcut-o, i-a momit doar cu lemn de proastă calitate, neprelucrabil. Asta chiar în timp ce compania tăia în padurile lor: „Ce poate fi mai frustrant pentru un om decât să știi că tu și tatăl tău și toată familia ta au trăit din pădure, iar tu acum ești obligat să stai în casă și pe dinaintea casei tale trece mașina cu 50-60 de metri cubi", mi-a spus Nicodim Pașca, liderul informal al mișcării din Apuseni.

„Ei nu mai țin cont de nimic. Angajații sau firma care vine să exploateze nu mai țin cont de puieți, nu mai țin cont de nimic. Să le iasă masa lemnoasă în cât mai scurt timp, ca să se mute în altă parte a localității sau a județului", ne spune Daniel Dobra, în timp ce ne arată locul din care a început compania să taie.

„Dacă se continuă să se exploateze în termenii ăștia, noi, care locuim aici în zonă, nu o sa mai avem din ce să trăim. Mai mult decât atât, nu o să avem nici lemne de foc. Uitați-vă și în împrejurimi, pe versanți, au exploatat de-a lungul timpului sute de mii de metri cubi", mai spune localnicul, care trăia, până nu de mult, din lemnul primit de la stat.

De aici a fost tăiat lemnul ajuns jos.

Pe de altăparte, și micii întreprinzători din zonă spun că au fost afectați de licitațiile care se fac în ultimul timp. Aceștia sunt oameni cu PFA (n.a. persoana fizică autorizată) și cu câte un mic gater, care însă mi-a spus că nu au mai putut participa la licitații fiindcă Romsilva a scos la vânzare doar suprafețe foarte mari de pădure, iar ei nu au avut resursele financiare pentru a intra în competiție cu giganți precum Holzindustrie Schweighofer. Trebuie spus însă că, de cele mai multe ori, lemnul tăiat de ei era vândut chiar corporației.

Așa ajunge șeful Romsilva, Adam Crăciunescu, să se întrebe de ce se revoltă moții, când, spune el, acolo complicitatea este evidentă de ani de zile: „Intermediarii ăștia s-au folosit tocmai de populația din zonă, de asta mă intrigă. Aceste firme intermediare, căpușe ale Schweighofer, au corupt în zonă, tot dintre ei de-acolo, și au început să ofere în continuare preț. Creștea prețul și atunci mulți au apelat să sustragă din pădurile statului", ni s-a confesat detașat chiar șeful instituției, care ar fi trebuit să reglementeze sectorul. Pe același ton familiar, ne-a explicat de ce nu poate, oficial, să ne dea mai multe detalii despre contractele pe care le are Holzindustrie Schweighofer cu statul: „Nu pot să spun domnule, Schweighofer, sunt totuși oameni care, adică sunt firme puternice, adică stai domnule, ce faci? Eu sunt partenerul tău de cumpăr atâta lemn de la Romsilva și tu vii acum să mă dai pe mine… nu? Îi fac un deserviciu, știi cum e."

Schweighofer, dar și alte firme mari, își desfășoară activitățile în România în baza unei Ordonanțe de Urgență, OUG 71/2002, dată de către fostul premier Adrian Năstase. Această lege permite firmelor să încheie contracte de exploatare a pădurilor pe perioade mari de timp, de câte zece ani. Ordonanța este cunoscută printre specialiștii din industria lemnului și sub numele de „legea Schweighofer", poate și pentru că anul emiterii ei a coincis cu inaugurarea primei fabrici a concernului la Sebeș.

În cazul suprafeței care conține cei 3 500 de metru cubi, arborii au fost adjudecați de Holzindustrie Schweighofer la prețul de 122 de lei metrul cub. Prețul este relevant deoarece, de exemplu, fabrica de mobilă din Câmpeni achiziționează lemn din piață, de aceeași calitate, la prețul de 380 de lei metrul cub. Dorel Morar, proprietarul unei fabrici de mobilă din Cîmpeni este revoltat: „În ultimii zece ani s-au stabilit prin împrejurimi concerne străine, ne este foarte greu să întelegem, cum li s-a permis să ajungă la lemn mai ușor decât noi, li s-au facut atâtea facilități, ținând cont că ei nu îl valorifică superior. Ei doar îl vând, fac niște faze elementare de prelucrare, nici fază semifinită nu putem să îi spunem, aproape brută. Acest lemn se vinde la prețul la care se vinde, nu-i nicio problemă, dar pleacă din țară cu o valoare extraordinar de mică. Aceasta e chestiunea pentru care ar trebui sa plângem. Pleacă cu o valoare foarte mică și nu câștigăm nimic."  Pentru claritate, Dorel Morar simte nevoia unor comparații. Împreună cu cei 215 angajați ai săi prelucrează anual aproape șapte mii de metri cubi de lemn, în timp ce concernul Holzindustrie Schweighofer transformă în cherestea, aceeași cantitate, in 48 de ore. Nevoia mare de materie primă a companiei austriece a modificat iremediabil traseul rășinoaselor din România.

Fabrica Holzindustrie Schweighofer din Sebeș

Fabrica Holzindustrie Schweighofer din Sebeș

Cu două fabrici mari: una la Rădăuți și alta în Sebeș Alba, și una mai mică la Siret, capacitatea corporației a ajuns la 2,9 milioane de metri cubi anual, adică mai bine de jumătate din rășinoasele tăiate în România în aceeași perioadă. O alta fabrică, cu o capacitate de 800 de mii de metri cubi, urmează să fie inaugurată în Covasna.

Cum Apusenii sunt foarte aproape de Sebeș, lemnul exploatat aici este transferat aproape exclusiv în fabrica austriecilor. Atunci când nu participă direct la licitații, Holzindustrie Schweighofer cumpără de la intermediari sau prin intermediul acestora.

Președintele Romsilva, Adam Crăciunescu, răspunde anomaliilor invocate: „Ăsta-i capitalismul și economia de piață. Trebuie să înțelegeți un lucru. Toate investițiile mari s-au făcut pe baza unor facilități. Condamnați acum dezvoltarea economicăa României aparând interesele unui grup? (n.a.-a localnicilor din Apuseni). "

Holzindustrie Schweighofer, deținută de austriacul Gerald Schweighofer, a angajat în România 2 500 de oameni. Anul trecut a înregistrat o cifră de afaceri de 507 milioane de euro. Compania exportă produsele în 67 de țări din Asia, America, Orientul Mijlociu și Europa.

"Holzindustrie Schweighofer achizitionează exclusiv material lemnos din surse legale și cu acte de proveniență. Nu avem cunoștință despre activități ilegale desfășurate în Apuseni. În România sunt recoltate 18 milioane metri cubi material lemnos iar Holzindustrie Schweighofer achiziționează de pe piața românească 2.3 milioane metri cubi, având deci o cotă de piață de 12.7%. Prin urmare, considerând acest procent de 12.7% nu putem discuta despre o influență asupra prețurilor exercitată pe piața din Apuseni" mi-au declarat oficialii companiei.

Urmăriți-o pe Romana pe siteul Rise Project.