FYI.

This story is over 5 years old.

Săptămâna feminismului

Primul concurs de ciclism feminin din România pune frână discriminării pe bază de gen

Road Grand Pink va avea loc pe 26 aprilie.
Dana  Alecu
Bucharest, RO
5.3.15

În timp ce unii se ceartă din cauza pistelor pentru bicicletă, 15 fete au pus la cale primul concurs de ciclism feminin din România, RoadGrand Pink, care va avea loc pe 26 aprilie și va porni din Otopeni. Cele 15 cicliste s-au cunoscut la diverse concursuri și au zis că ar fi cazul ca femeile să fie încurajate să participe la o astfel de competiție, chiar dacă practică ciclismul ca hobby. Mai ales că multe nu au încredere în ele când vine vorba de concurat într-un mediu dominat de bărbați.

Nici bine nu au deschis înscrierile, că deja s-au ales cu peste 100 de locuri rezervate, așa că am vorbit cu Roxana Radu, ciclista specialistă în PR a echipei, despre diferențele care apar în ciclism între femei și bărbați și despre cum s-a lovit de discriminarea pe bază de gen în sportul ăsta.

Roxana Radu are 35 de ani și, când nu e pe biclă, se ocupă de PR atelier, un atelier de imagine, comunicare și media, și de PR & Media pentru Târgul Ghidul Miresei – cel mai mare târg de nunți din România și marca Ghidul Miresei – revistă de nunți și portal online.

VICE: De ce te-ai apucat de ciclism?
Roxana Radu: Fac parte dintr-o echipă de amatori, KTM Vredestein Team, și practic de un an ciclismul la nivel de amatori. E mult spus și așa, în condițiile în care o ciclistă profesionistă se antrenează minimum nouă sute de ore pe an și eu doar patru sute. Aș vrea să fiu profesionstă, însă nu am timp. Dacă rezolv ecuația timpului liber voi încerca, pentru că prefer să fac sport, decât să stau lipită pe un scaun zece ore pe zi. De ciclism m-am apucat ca antrenament de vară pentru snowboard. Din voia sorții am ajuns acum să fac snowboard ca antrenament de iarnă pentru ciclism. Mai fac antrenamente de forță la sală iarna, indoor cycling când plouă și antrenamente specifice pentru șosea și mountain bike când îmi permite timpul liber.

De câte ori ți s-a spus că e un sport pentru bărbaţi şi că o femeie n-ar rezista?
Practic niciodată, teoretic de prea multe ori, pentru că fiecare competiție e gândită pentru bărbați. Ei au cele mai multe categorii, cele mai multe elogii. Noi, femeile, de cele mai multe ori suntem închise într-o grupă – feminin open. E firesc și înțeleg organizatorii. Dacă la start se prezintă 2 500 de cicliști din care doar 250 sunt femei, problema e la noi. Nu suntem la fel de multe practicante în comparație cu bărbații. Asta e o problemă general valabilă în orice sport. Și nu cred că ține de rezistență, ci de cât timp liber ai pentru antrenamente. Cu cât te antrenezi mai mult cu atât ești mai bun. Femeile mai și gătesc, au grija de familie, spală, calcă… știm noi bine cum e cu timpul liber, coaforul, manichiura etc.

Ce poate o ciclistă să facă, iar un ciclist nu?
Să gătească în timp ce pedalează! Am publicat recent un astfel de film demonstrativ pe pagina noastră de Facebook. Serios vorbind, orice poate face un ciclist poate face și o ciclistă. E un sport în care limita ești tu, nu ține de îndemânarea cu care miști volanul, ci de cât de țin plămânii și mușchii picioarelor.

Ţi s-a întâmplat să simţi că vrei să renunţi?
La fiecare concurs sau la antrenamentele de iarnă la minus zece grade. Mă întrebam de fiecare dată de ce nu merg eu la mall cu fetele la cafea sau la shopping și mă chinui în halul ăsta. După ce am urcat prima dată pe un podium, am înțeles de ce am făcut alegerile pe care le-am făcut. Și merg la mall cu fetele, acolo ne ținem o parte din ședințele organizatorice.

Publicitate

Care sunt pericolele de care te loveşti ca ciclistă?
Mașinile care trec la câțiva centimetri de tine când ieși la antrenamente pe șosea, căzăturile la viteză pe șosea. Mi-am fisurat coastele, am rămas cu tatuaje naturale pe viață de la pielea afectată de contactul cu șoseaua fierbinte. În sate e periculos, pentru că oamenii nu sunt obișnuiți cu biciclete profesioniste, sunt obișnuiți cu bicicleta lui Nea Gică, care oricum e beat și merge foarte încet. Și când văd chestii colorate, cursiere și biciclete de munte, nu știu să se ferească sau să înțeleagă. Și-atunci, de cele mai multe ori, aruncă cu pietre, urlă, vorbesc prostii.

Mie mi s-a întâmplat în weekend, am ieșit la antrenament undeva lângă Vidraru și o babă a început pur și simplu să traverseze strada, în mijlocul drumului. Ca să nu o lovim, m-am ales cu vânătăi și lovituri. A fost un caz în care un ciclist n-a mai putut să pună frână și a intrat într-o bătrânică, care traversa neregulamentar, iar bătrânica a murit. Sunt puține fete care merg prin țară, marea majoritate preferă Mountain Bike sau să iasă prin oraș sau pe DN1, unde toată lumea știe că merg cicliști în weekend, așa că oamenii care stau lângă șosea sunt obișnuiți cu asta.

D-aia mergeți în grup…
Dacă nu mergem cu un grup bine organizat, un pluton, poate fi foarte periculos, poți să și mori, dacă trece vreo mașină prea aproape de tine. Iar iarna și primăvara nu poți să mergi prin pădure din cauza zăpezii și a noroiului, așa că ori te duci la sală ori nu mai faci nimic. La bărbați se pare că e mai ușor, îi iau la bătaie și le trece. [râde] Îmi tot povestesc oameni cu care merg la curse, că au fost înjunghiați. Avem unul din campionii noștri naționali la șosea, care făcea un antrenament simplu prin nu știu ce sat și oamenii au aruncat pur și simplu cu cartofi în el. Noi, fetele, în general știm să ne vedem de treabă. Adică, dacă strigă cineva după tine „curvo" pe stradă, nu te întorci. Băieții sunt altfel, ei intră în polemici.

Știu că majoritatea ați participat la diverse competiții și curse la care erau înscriși și bărbați. Cum e să pedalezi cot la cot cu ei?
Uneori e distractiv și alteori e dureros. Sunt femei care merg mult mai bine ca unii bărbați din concurs și viceversa. În 2013, când mergeam la concursuri și atât, fără să ma antrenez sau să am habar de cum se folosesc corect vitezele sau tehnica, țipau la mine bărbații să le ies din cale. În 2014, după ce am început să mă antrenez și am învățat de la Coach Marc Sandu tot ce știu despre tehnică și bicicletă, am început să țip eu la bărbați să îmi iasă din cale. Și ca mine sunt toate cele 15 fete din echipa RGPINK și multe altele.

Cum ți se par pistele de biciclete din București?
Care piste de biciclete din București? Dacă te referi la desenele de pe trotuare sau la liniile galbene care se termină într-un copac sau se ascund după mașini parcate ilegal… alea nu sunt piste, ci doar o glumă foarte proastă. Și o insultă la adresa celor care chiar folosesc bicicleta ca mijloc de transport. Am mers o dată și la un protest pentru piste. Am vrut să văd dacă pot schimba ceva, dar mi-am dat seama că nu sunt activistă și nu e menirea mea nici să încerc.

Cum le-ai găsit pe restul fetelor implicate în organizare?
Ne-am găsit una pe alta la concursuri, am format un grup pe facebook (Fete pe biciclete – invităm toate pasionatele de bicicleta să ni se alăture), unde ne programăm antrenamentele sau turele de agrement și de acolo totul a pornit firesc când colega noastră, Adriana Ceaușescu, ne-a propus să participăm la un concurs doar pentru fete. Toate practicăm ciclismul (fie ca sport principal, fie ca parte din triatlon) și înțelegem cel mai bine ce vrea o femeie de la un concurs: unele vor locul întâi, altele, chiar dacă sunt profesioniste sau amatoare, vor performață. Facem asta și pentru socializare și mai ales pentru siguranța dată de o echipă, având în vedere că femeilor le e team să meargă separat. Avem în echipă femei care participă la Iron Man, campioana națională la șosea amatori sau femei care urcă pe podium la orice concurs participă.

Ce te-a uimit cel mai mult în perioada asta de când ați început proiectul?
Faptul că sunt multe femei care nu au participat niciodată la un concurs și au ales primul concurs de ciclism feminin din România ca… primul lor concurs. Faptul că mulți bărbați ne susțin și ne recomandă concursul prietenelor, soțiilor și cunoștințelor.

Mai citește despre biciclete:
De ce NU vom avea vreodată piste de biciclete în Bucureşti Fabrica de biciclete Pegas de la Zărneşti Biclele personalizate îți fac mârțoaga să arate ca un prototip din Tour de France