Am interveviat un dezaprobator al Holocaustului în legătură cu arta lui nazistă

Charles Krafft

Recent, artistul Charles Krafft a avut parte de un pic de publicitate nasoală în presă. Din cauza ceramicii total controversate, care include busturi ale lui Hitler, sticle de parfum cu zvastică pe care este inscripţionat cuvântul „iertare" și plăci acoperite de desene ale bombardamentelor naziste, el a fost etichetat ca ​​suprematist al rasei albe, un simpatizant nazist și un dezaprobator al Holocaustului. Totusi, e „artă", remember? Aceasta nu ar fi prima dată când un artist s-a jucat cu simboluri controversate, în scopul de a deschide un dialog privind politica contemporană, iar lucrările lui Krafft caută să antagonizeze reprezentări ale lui Kim Jong-un, distrugerea Alianței din Dresda în 1945 și pe Aleister Crowley.

Din păcate, acuzațiile recente că Charles ar fi în contact cu un grup de neo-nazişti și faptul că a apărut pe un podcast al radioului White Nationalists au provocat un număr tot mai mare de oameni să respingă lucrările sale ca fiind cu adevărat ofensatoare, nefondate, arhaice și brutale. M-am întâlnit cu el pentru a vedea dacă este un Mel Gibson sau un Ali G al lumii artei.

VICE: Bună Charles. Cum ai descrie arta pe care o faci?
Charles Krafft: Conflictuală și comică: e comedie neagră. Sunt interesat de ceramica non-funcțională.

De ce ai fost atras de acest mediu?
Privind la alte tipuri de ceramică, nu vei vedea niciun fel de imagini curajoase despre epoca în care trăim, totul este din secolul al XVIII-lea: vaci şi mori de vânt. M-am apucat să le actualizez. M-am uitat la aceste plăci și am vrut să răstorn totul cu susul în jos, mi-am dorit să pictez momentele care ne-au schimbat viețile. Marile momente ale zilelor noastre.

Înțeleg.
Am vrut ca ele să arate ca lucrurile pe care nana ta ar putea să le aiba în casă, dar când te apropii să trebuiască să te uiţi de două ori. Am început cu farfurii, dar am trecut la arme şi la diverse obiecte.

O mare parte din munca ta se referă la naționalism, de ce?
Da, mă uit la naționalism ca fiind opus globalismului. Sunt interesat de naționalismul de dinaintea Primului Război Mondial. Post 1945 naționalismul de orice fel a fost demonizat; dacă te uiți înapoi înainte de război și citesti literatură naționalistă, nu este atât de rău pe cât spun oamenii. Sunt interesat de reexaminarea istoriei și de mișcările intelectuale de dinainte de 1945. În domeniul artelor obișnuiau să fie o mulțime de intelectuali de dreapta, dar acum totul e de stânga, cum ar fi Marxismul.

Crezi că aripa dreaptă a fost dată la o parte pe nedrept?
Da, cred că da. A fost demonizată, nu mai poți obţine o imagine obiectivă.

Să înțeleg că eşti de dreapta?
Nu, eu sunt dincolo de paradigmă. Nu vreau să fiu clasificat ca fiind de dreapta sau de stânga.

Desigur. Dar tu simpatizezi cu dreapta.
Da, sigur. În America anilor 50, în timp ce se alerga după comunism, adepţii acestui sistem politic ne-au compromis. McCarthy a fost demonizat, dar ştia el ceva.

Crezi în supremația rasei albe?
Totul a fost exagerat. Nick Griffin, de exemplu, a vrut să pună limite în ceea ce priveşte imigrarea. Același lucru a fost şi în cazul nostru, am acceptat refugiați suficienți. De îndată ce acest lucru vine în discuţie, eşti etichetat ca neo-nazist. Eu nu sunt pe metereze, nu mărşăluiesc. Am fost de accord cu discursul Rivers of Blood, nu ştiu de ce alţii nu au fost. El [Enoh Powell] a fost un profet, dar umilit. A avertizat o societate distopică multi culturală și a fost de acord cu discriminarea. Voi aveţi parte de revolte şi vă prefaceţi că nu aveţi probleme rasiale. Mass-media pur şi simplu nu este interesată.

De ce unii oameni te consideră un contestator al Holocaustului?

Am fost pe unele site-uri dedicate neo-nazismului şi am făcut un podcast pentru ei, dar ăia mi-au pus cuvinte în gură. Părerea mea personală este că o parte dintre informații trebuie să fie reexaminate, dar este prea tabu. Eu nu înțeleg de ce. Personal cred că pot șterge numele unui ex-nazist - Episcopul Valerian Trifa. Cercetarea mea în legătură cu el m-a făcut să realizez cine sunt, asta-i tot. Sunt un protestant alb, iar ăsta este un lucru pe care l-am moștenit. Sunt de acord cu forma lui de naționalism, dacă nu vrem opiniile altora să fie puse în aplicare pe noi, atunci nu-i lăsăm.

Deci este re-evaluare, nu negare.

Nu cred că ar trebui să existe tabu-uri în căutare. Cred că unele dintre probe sunt greșite, dar nu le putem verifica - mereu va exista un juriu care se va simţi ofensat. În opinia mea, adevărul istoric triumfă în faţa sentimentelor rănite ale evreilor. Fiecare este rănit din când în când, treceţi peste.

Sunete de alarma îmi răsuna în cap acum.

Da, știu cum să apăs butoanele potrivite.

Crezi că naziştii plănuiau ceva?

Nu sunt un nazist renăscut, eu folosesc acest termen într-un mod ironic. E un clișeu pentru rău. Svastica este doar un kitsch al culturii populare.

Ai făcut și ceainice cu Charles Manson, Nick Griffin și Hitler.

Da, am făcut o expoziție în Marea Britanie, așa că… de ce să nu fac şi ceainice? Britanicii iubesc ceaiul. Eu doar am ăacut nişte ceainice diabolice. Sunt cu toții oameni demonizați, cu excepția lui Amy Winehouse. Ea e decadentă şi are o faţă amuzantă. Totuşi, nimeni nu a vrut să le cumpere. În afară de cel cu Hitler.

Ciudat. Dar cum a fost cu cele făcute din schelete umane? 

Lucram la „ceramica din os uman”, era un mod de a omagia oamenii. M-am gândit că ar fi fost comercializat, am pus anunțuri în reviste de înmormântare, dar aproape nimeni nu a apelat la ele. Adică, părinții mei s-au transformat în artificii aşa că, m-am gândit că, unii vor să fie transformaţi în ceainice.

Se pare că nu, Charles.

Traducere: Oana Arsenoi

Citește și 

Fotografiile astea color cu Al Treilea Reich îți dau fiori

N-am fost bine primit la festivalul de nazi rock

Hitler, cel mai mare pop star al tuturor timpurilor