Chestii

​În ce condiții groaznice merg la muncă femeile care îți fac hainele

În luna aprilie, șaptezeci de lucrătoare au fost rănite după ce un camion s-a răsturnat în Kampong Speu.
11 Mai 2016, 12:03pm

În Cambodgia, croitoresele muncesc din greu ore în șir pentru branduri ca H&M și Gap. Dar problemele lor nu se încheie când pleacă din fabrică.

E sfârșitul unei lungi zile de muncă și zeci de croitorese se înghesuie în remorca unui camion cu care se transportă, de obicei, marfă și vite. În timp ce mașina le zgâlțâie pe drumurile de țară pline de hârtoape, ele trimit mesaje și emoticoane pe telefoanele mobile. Câteva murmură un cântecel. Ton Pol, 36 de ani, vorbește la telefon. E disperată să ajungă acasă la fiul ei de patru ani. Lângă ea, Reoun Sinoun, o tânără de 27 de ani din același sat, se uită la drum. „De obicei ascult ce au fetele de zis și încerc să mă relaxez ", îmi zice încetișor.

Asta e cea mai periculoasă parte a zilei de muncă pentru o lucrătoare cambodgiană. După ce-și termină tura, nu poate să leșine în pat, epuizată după 12 ore de cusut haine pentru Zara, Gap și H&M pentru un salariu lunar de 140 de dolari plus bonus pentru orele suplimentare. E nevoită să îndure o călătorie neplăcută de mai multe ore într-un camion sau autobuz supraaglomerat. Într-o zi bună, călătoria doar le amețește. Într-o zi proastă, pot avea un accident nasol.

În luna aprilie, șaptezeci de lucrătoare au fost rănite după ce un camion s-a răsturnat în Kampong Speu. Peste șapte mii de lucrătoare au fost rănite și 130 și-au pierdut viața în accidente în 2015, iar 73 de lucrătoare au murit în 2014, conform Fondului Național Social de Securitate, un corp guvernamental înființat pentru a livra compensații pentru accidentele la locul de muncă. „Numărul de fabrici și numărul de lucrătoare din industrie au crescut de-a lungul anilor, la fel ca numărul vehiculelor de pe străzi, așa că nu e surprinzător", a zis William Conklin, directorului unui ONG pentru drepturile la locul de muncă.

Anul trecut, Cambodgia a exportat îmbrăcăminte în valoare de peste cinci miliarde de dolari. Dar nimeni nu s-a gândit să investească o parte din bani pentru a îmbunătăți condițiile de transport ale muncitoarelor. „Fabricile le dau angajatelor o sumă de șapte dolari pentru transport, dar de obicei, ele ajung să cheltuie mai mult de atât pe un serviciu de transport privat. Șoferilor nu se pasă decât de profit și primesc în mașină mult prea multe persoane. Nu-i interesează normele de siguranță. "

Lucrătoarele părăsesc fabrica Sangwoo din Kampong Speu, Cambodgia.

Vehiculele sunt vechi, supraaglomerate și conduse cu viteză. Pasagerele sar din mers. În camionul cu care merg Ton și Reoun sunt cel puțin șaizeci de lucrătoare, uneori optzeci. Când trec peste câte o groapă, le clănțăne dinții în gură și se izbesc unele de altele. Mi-au povestit că până și cele mai mici accidente – de exemplu, când un șofer beat intră pe contransens și revine brusc – le aruncă unele peste altele și le provoacă julituri și zgârieturi.

Regulile de circulație nu se prea aplică în Cambodgia și mulți șoferi nici măcar nu au permis. Niște controale recente într-o provincie au descoperit că aproape dintre jumătate din șoferi nu aveau permis. „Și conduc ca niște regi...total neînfricați", a zis lidera de sindicat Jeang Sreymom, care lucrează la fabrica Sangwoo care produce haine pentru H&M, Gap, Zara și M&S. Muncitoarele spun că ventilatoarele nu se pornesc nici măcar pe o căldură de patruzeci de grade și nu există apă potabilă. Reprezentanții fabricii Sangwoo nu ne-au oferit nicio explicație.

Muncitoare înghesuite în microbuz după terminarea turei la fabrică.

În plus, un studiu din 2014 a descoperit că două treimi dintre lucrătoare nu au siguranță alimentară, ceea ce înseamnă că nu au acces la suficientă mâncare. „Nu poți lucra atâtea ore fără să mănânci mâncare nutritivă", a zis Jeang. „Când se întâmplă accidentul, lucrătoarele nu știu cum să se protejeze – pur și simplu se panichează și leșină ușor. "

Pentru a evita pericolele c ălătoriei spre casă, unele dintre ele, inclusiv Jeang, dorm în fabrică. „Am părinți bătrâni, dar prefer să rămân în viață și să le pot trimite bani în continuare decât să-mi asum un risc", a zis ea.

O lucrătoare mănâncă pe malul râului după ce și-a terminat tura.

Ton nu are această opțiune, pentru că acasă o așteaptă un copil. Uneori, dacă am noroc, mai vorbesc cu el și ne jucăm jumătate de oră sau o oră, a zis ea. Dar de multe ori, el doarme deja, așa că ea spală, gătește și se culcă. Camionul vine s-o ia la fabrică la 5 dimineața. „Mă simt epuizată în fiecare zi, dar nu am de ales", a zis ea.

În camion, femeile discută despre chestiuni de familie și finanțe. „Nu ți-ai luat ore suplimentare în ultima vreme", strigă o femeie gălăgioasă cu o șapcă albastră spre vecina ei. „Da, am probleme mari cu banii luna asta", îi strigă femeia înapoi. După vreo oră, camionul pătrunde în zona rurală și trece cu zgomot peste poduri. Crengile copacilor zgârie capetele femeilor.

Citește și: Întrebarea zilei: De ce muncesc românii mult pe bani puțini?

Reoun Sinoun se uită în gol. „Simt că se învârte totul cu mine ", a zis ea. „Mă simt îngrozitor în interior." Visează să-și deschidă un salon de unghii sau de coafură. Dar e cea mai mică din familie și are multe responsabilități. Fratele ei are nevoie de bani să studieze la o universitate din Phnom Penh. Părinții ei sunt bolnavi. Are nevoie de un venit stabil și mereu se găsește câte un job în industria modei. „Nu vreau să muncesc ca o sclavă, dar trebuie să-mi întrețin familia", mi-a zis ea.

După o oră și jumătate, camionul oprește în fața casei ei. E o casă tipică din lemn. Sinoun intră pe cărare, unde o așteaptă tatăl ei. Ea îl salută și se ghemuiește pe o bancă. Încă o zi de muncă a luat sfârșit. Următoarea va începe în câteva ore.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe locuri de muncă nasoale pe VICE:
_Crezi că ai un job de căcat? Să vezi cum e într-un depozit Amazon_**_Salariații japonezi sinucigași sunt morți după muncă_** Viețile periculoase ale culegătorilor de scoici din mangrove