Călătoria unei familii de refugiați, din iadul din Siria, spre Germania

Când trenul plin cu refugiați a părăsit gara Keleti din Budapesta în direcția Austriei, o singură familie a rămas pe platformă. N-am putut cumpăra bilete pentru că nu avem bani, hoții înarmați ne-au furat totul, mi-a zis Tare al-Hajj Khalil, un palestinian din tabăra de refugiați Yarmouk din Damasc, Siria.

Refugiatul în vârstă de 19 ani era flancat de cele cinci surori ale lui: Nour, 18 ani, Reem, 17, Rama, 16, Raneem, 15, Bayan și fratele ei geamăn Aamer, amândoi în vârstă de patru ani. Grupul sosise cu o noapte înainte după ce fuseseră eliberați dintr-o facilitate maghiară de detenție și voiau să-și continue drumul spre Germania, unde speră să primească azil.

„Ni s-au stricat toate pe drum", a zis Tarek și a trântit telefonul Samsung cu ecranul și carcasa sparte.

A încercat cu disperare să dea de fratele lui, Mustafa, care ajunsese în Austria cu mama lor, cu trei zile înainte. Familia s-a separat după ce a fost jefuită la granița dintre Serbia și Ungaria. Hoții le-au luat aproape cinci mii de dolari cash, iar acum familia a rămas cu cei o mie de dolari ascunși la una dintre surorile lui Tarek. Un traficant le-a cerut fix o mie de dolari ca să-i ducă pe Mustafa și pe mama lor în Budapesta, după ce au intrat în Ungaria.

Surorile au stat ascunse după copaci câteva ore, până le-a găsit poliția. Au petrecut cinci zile în două facilități de detenție înainte să fie eliberate și să ajungă în Budapesta, unde s-au alăturat altor câteva sute de refugiați care dormeau în gara principală a Ungariei.

Tarek și familia lui nu mâncaseră nimic de o zi întreagă și nu știau că în fața gării, aproximativ două sute de cetățeni maghiari generoși împărțeau mâncare, haine, jucării și alte bunuri refugiaților.

Cum au ieșit din gară, au fost bombardați de generozitatea maghiarilor de toate vârstele, inclusiv părinți care veniseră cu copiii să-i ajute pe călători. S-au distribuit ciocolate, cornuri, mere, banane, cutii de suc și multă apă. Ochii mari și rotunzi ai lui Aamer și Bayan, frații cei mai mici, s-au făcut și mai mari când au primit dulciuri și animăluțe de pluș.

În ultimii patru ani – de la nașterea celor doi frățiori mai mici ai lui Tarek – în tabăra Yarmouk a fost iadul pe pământ. Tabăra de refugiați a fost înființată inițial pentru palestinieni precum bunicii lui Tarek, care au fost evacuați cu forța din casele lor când a fost creat Israelul, în 1948. Din 2011, de când a început conflictul în Siria, Yarmouk a fost una dintre cele mai agresate zone din cel mai nociv război care are loc în lume în momentul de față.

Tabăra e înconjurată de puncte de control ale regimului și ale opoziției și e foarte greu să introduci sau să scoți de aici bunuri sau persoane. „Yarmouk a fost sub asediu", a zis Tarek. „A fost cel mai groaznic asediu din Siria. "

Nu era mâncare, nu era nimic, nici electricitate. „Nimeni nu putea intra în tabără. Toată lumea mânca frunze din copaci, unii mâncau și pisici", mi-a povestit.

Și de parcă nu era de ajuns, anul acesta, militanții Statului Islamic au preluat controlul asupra unor regiuni mari din tabără și au evacuat mulți dintre rezidenții rămași.

Tarek nu-și amintește datele exacte și uneori se bazează pe ajutorul surorii lui ca să-și amintească perioada când s-au întâmplat lucrurile. De exemplu, când a murit tatăl lor, acum 14 luni.

Tatăl lui Tarek era pescar și a fost ucis de o bombă care i-a lovit mașina în timp ce conducea în tabără ca să ridice niște pește de contrabandă adus de pe coasta Siriei. O pungă de orez costa 16 000 de lire siriene (aproximativ 85 de dolari), un preț pe care puțini și-l puteau permite. Peștele de contrabandă era și mai scump, comerțul era una dintre tradițiile pe care familia lui Tarek a adus-o din Palestina, iar tatăl nu voia să renunțe la ea.

Casa familiei a fost distrusă în timpul conflictului, așa că n-au avut altă opțiune decât să încerce din nou să evadeze. Dar călătoria către Europa nu e deloc simplă pentru palestinieni. Libanul e la mai puțin de o oră distanță de Damasc, dar țara le interzice intrarea palestinienilor. Singura lor opțiune e să meargă spre nord, către Turcia.

Au plătit traficanților, ca să-i ducă până acolo, aproximativ 200 000 de lire siriene (o mie de dolari). Pe vremuri era un drum lejer, dar acum trebuie să treci prin mai multe puncte de control ale regimului și ale opoziției. La unul dintre aceste puncte de control, Tarek a fost reținut de armata siriană și a rămas captiv timp de câteva luni înainte să poată iar plăti un contrabandist care să-l ducă în Turcia, unde îl aștepta familia.

Apoi, familia a continuat drumul pe care l-au urmat alte 200 000 de persoane din Siria, Irak și Afganistan. S-au îndreptat spre Grecia cu barca, apoi au traversat Balcanii și au ajuns, în sfârșit în Ungaria.

În gara Keleti, o activistă cu origini tunisiene și cehe, pe nume Mona, l-a ajutat pe Tarek să urce în trenul potrivit, alături de familia lui. Alți voluntari au făcut chetă și au strâns bani să-i ajute să cumpere biletele.

Când s-au urcat în tren, Tarek s-a simțit în sfârșit relaxat. A realizat că era departe de casă. „Când vin aici, nu mă pot înțelege cu nimeni", a zis el. „Merg la magazin și cer biscuiți și nimeni nu înțelege. Doar în țara ta știi să vorbești cu oamenii. "

În timp ce trenul se îndrepta spre Austria, sora lui Tarek, Nour, a început să plângă în timp ce asculta pe telefon un cântec al interpretului sirian Hossam Jneid. „Îi amintește de bunica", a zis Raneem. „Stătea cu ea în Siria. "

Când grupul a ajuns în sfârșit la granița cu Austria, un tren gratuit îi aștepta să îi preia și să-i ducă în Viena și apoi în Munich, unde se vor reîntâlni cu mama și fratele lor și vor începe procesul de cerere de azil.

„Avem două țări, Siria și Palestina", a zis Tarek. „Într-o bună zi, o să ne întoarcem într-una din ele."

Fotografii de Matthew Cassel. Urmărește-l pe Twitter.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre refugiați:
Comentariile rasiste ale românilor despre refugiați sunt cancerul internetului
Doi nemți neo-naziști au urinat pe o familie de imigranți
Am stat în gară cu refugiații sirieni din Budapesta