Termenii pe care nu îi înțelegi din dezbaterea despre imigranți

Zilele astea, toată lumea are o opinie despre imigranți. Politicieni, taximetriști, mătușă-ta – toți sunt experți în acest subiect.

Popularitatea subiectului nu e atât de surprinzătoare dacă te gândești la creșterea imensă și bruscă a numărului de oameni care traversează Mediterana în ultima vreme. Luna trecută, numărul de imigranți detectați la granițele europene a fost de trei ori mai mare față de cel din luna iulie a anului trecut.

Dezbaterea privind azilul politic, refugiații și emigrarea e foarte complexă și implică mulți jucători-cheie, acronime greoaie și legi care par aproape imposibil de înțeles pentru omul de rând. De exemplu, ce e aia Triton? Sau ce e un Eurosur? De ce trebuie respectat un anume regulament din Dublin?

Ne-am gândit să încercăm să explicăm jargonul pe care îl folosesc persoanele specializate când vorbesc despre oamenii care încearcă să fugă din calea războiului.

Eurosur

Eurosur, conform acestui site, e „un sistem de schimb de informații care are scopul de a îmbunătăți managementul granițelor externe ale Europei". Deci, practic, scopul lui e să protejeze Occidentul de toți oamenii ăia care cică vin să ne fure joburile. În prezent, Mediterana poate fi monitorizată cu drone, senzori și sisteme de căutare prin satelit. Cu ajutorul unor schimburi de informații la scară mare și centre de coordonare națională, proiectul în valoare de 874 milioane de euro va putea indica coordonatele exacte ale bărcilor pline de imigranți disperați. Păcat că nimeni n-a hotărât cui revine responsabilitatea de a-i ajuta.

Dublin II și Dublin III

Regulamentul Dublin hotărăște ce stat membru al UE e responsabil pentru examinarea aplicațiilor imigranților care caută azil conform convenției de la Geneva. Potrivit regulamentului, oamenii au obligația să ceară azil în țara europeană în care au pus piciorul prima oară. Dar regulamentul, așa cum e el în prezent, îngreunează mult situația pentru țările sudice, de pe coastă, cum e Grecia, pe unde intră majoritatea imigranților în Europa, țări care sunt deja copleșite de numărul mare de imigranți.

O hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului a declarat că deportările în Grecia încalcă drepturile omului din cauza situației de acolo. Mai multe state membre UE au declarat, din acel moment, că nu vor mai deporta persoane în Grecia.

UNHCR și numeroase ONG-uri, precum Pro Asyl și Amnesty International, critică aspru Regulamentul Dublin, pentru că acesta nu face decât să stabilească responsabilități, fără să propună o soluție pentru refugiați și încalcă drepturile internaționale ale refugiaților.

State complice

Timp de peste 15 ani, UE a tot făcut înțelegeri cu așa-numitele „state complice " precum Ucraina, Tunisia, Belarus și Libia. Astfel, Europa a implementat un fel de graniță care împiedică refugiații să se apropie de granițele UE.

De exemplu, fostul dictator al Libiei, Muammar al-Gaddafi, a primit mai multe milioane de euro și o navă modernă din partea Italiei. Pentru asta, Gaddafi n-a trebuit decât să închidă granița Libiei cu Ciadul și să preia deportații din Ciad. Un alt exemplu de presiune din partea Europei a fost tăierea ajutoarelor externe pentru țările care n-au reușit să intercepteze refugiați. Unele dintre autoritățile acestor țări nu au maniere prea elegante în raport cu refugiații – în Maroc, femeile însărcinate și copiii iau bătaie; în Ucraina, îi bagă în închisori. Toate aceste acțiuni sunt sponsorizate de Bruxelles.

Vezi documentarul despre închisorile pentru imigranți din Libia:

Expedierea forțată

Acțiunile de expediere forțată sunt operațiuni ilegale prin care refugiații care au ajuns deja pe teritorii europene sunt trimiși înapoi de către agenții de graniță. De exemplu, bărcile cu refugiați sunt scoase de pe traiectorie în apele europene, pentru a-i împiedica pe refugiați să ajungă pe uscat și să ceară azil.

În februarie 2014, 15 persoane au murit pe când încercau să înoate din Maroc până la enclava spaniolă Ceuta. Poliția spaniolă a pompat în mare gaz lacrimogen, a bătut înotătorii cu bâtele și a tras în ei cu gloanțe de cauciuc. Mai există și filmări care îi arată pe paznicii de la graniță care atacă imigranții neajutorați agățați de gardurile graniței.

Triton vs. Mare Nostrum

Când spunem Triton, nu ne referim la tatăl Micii Sirene. Nu. Vorbim de o anumită operațiune UE. În noiembrie anul trecut, Triton a înlocuit inițiativa de salvare Mare Nostrum – un proiect responsabil de salvarea a peste 130 000 de refugiați din apele Mediteranei. Roma a inițiat misiunea după tragedia din Lampedusa în cadrul căreia au murit peste 360 de persoane. Dar conform ministrului de interne al Italiei, Angelino Alfano, „ Italia și-a încheiat datoria". Așadar, Mare Nostrum a fost stopat. Triton, succesorul său, are câteva diferențe elementare:

Atât bugetul, cât și resursele tehnice pentru Triton sunt mult mai limitate față de cele pentru Mare Nostrum, care se ridicau la aproximativ 9 milioane de euro. Triton are mai puțin de o treime din această sumă.

Triton e o operațiune dirijată de Frontex, agenția de pază a granițelor europene. Potrivit liderului Partidului Verde al Germaniei, Simone Peter, Frontex nu înțelege misiunile de salvare pe mare și „scopul lor principal e protejarea granițelor".

Aria de operare a proiectului Triton e mult mai mică. Navele lor patrulează la o distanță mică de coasta Italiei.

Scopul operațional al proiectului Mare Nostrum era salvarea refugiaților. Prin contrast, scopul proiectului Triton e de a proteja și supraveghea granițele europene. Salvarea de vieți nu e o prioritate pentru Triton.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre imigranți pe VICE:
Doi nemți neo-naziști au urinat pe o familie de imigranți
Cel mai mare centru pentru imigranți, din Europa
Europa sau mori: Traficul de persoane din Sicilia