Săptămâna 22-28 august va rămâne în istoria acestui an ca acel conglomerat de zile dubioase în care o campanie de publicitate de la noi s-a unit în mesaj și simțire cu o inițiativă mai veche, dar la fel de dubioasă, a direcției orfelinatelor din Neamț.

Te vei întreba ce au cele două în comun. Ei bine, e simplu: ambele vor să te motiveze să donezi pentru ca opera lui Brâncuși, Cumințenia Pământului, să intre în patrimoniul național.

Așadar, în materie de producție publicitară s-a consemnat următoarea realizare: o agenție a lansat un spot prin care-și propune să te sensibilizeze. Nu oricum, ci prin idei naționaliste, trimiteri la Stalin și Armata roșie. Totul culminează cu folosirea imaginii unor copii abandonați de părinți într-un câmp, care se înseninează la față când se-ntoarce un tren cu statuia lui Brancuși.

Inițiativa asta a scos de la naftalină o alta, datând de prin iulie 2016. Sigur, nimeni nu o băgase în seamă, dar, uite, e bine că mai apar clipuri ca ăsta, așa mai află lumea ce tâmpenii se-ntâmplă prin țară. Mă refer aici la controversata idee a DGASPC Neamț, care a anunțat că micuții din centrele de plasament vor dona, tot pentru Brâncuși, un leu din cei 28 pe care ai primesc de la stat, ca să „dea un exemplu".

Și pentru ca toată coincidența asta să fie și mai dubioasă, ambele tentative de influențare a percepției publice au în centrul lor copii abandonați sau orfani.

Am încercat să înțeleg mai bine când și cum au ajuns copiii aflați în situații vulnerabile, să fie folosiți pentru achiziționarea unei opere de artă.

Să ne înțelegem. Cunosc domeniul publicității îndeaproape, întrucât s-ar putea spune că de mai bine de zece ani trăiesc din el.

Am luat parte la chestii mai mișto sau mai discutabile, dar niciodată n-am văzut o manipulare mai problematică ca asta: folosirea imaginii unor copii abandonați ca să sensibilizeze cetățeanul cu privire la o problemă a patrimoniului cultural.

Da, pe lângă toate trimiterile istorice la comunism, Stalin și Armata roșie, spotul are ca personaje principale doi copii abandonați în câmp de către părinții lor, care pleacă cu trenul. Trenul în care e și Cumințenia Pământului.

Părinții întind mâna dramatic către copii, pe genul: „Vai, nu-i putem lua și pe ăștia mici!".

Micuții se uită după tren, își lasă-n jos capetele și plâng. Nu trebuie să mă crezi, verifică singur la minutul 1:11. Sau te poți bucura de acest gif.

Ca rețeta să fie completă, pe măsură ce voice-over-ul delirează despre speranță națională și respect, trenul se întoarce.

Copiii sunt înțepeniți, metaforic, în același loc. Li se înseninează chipurile când vehiculul se apropie.

Nu, nu pentru că s-ar fi întors părinții lor, căci n-au făcut-o. Ci pentru că a venit înapoi statuia lui Brâncuși. Căci da, pe scurt cam asta se deduce din spotul ăsta: o statuie de Brâncuși îți poate ameliora trauma unui abandon.

Bun, acum despre a doua „bombă‟ din media românească.

Imediat după apariția clipului, a fost scoasă de la naftalină o știre, din iulie 2016, prin care erai informat că Direcția Centrelor de Plasament din Neamț a făcut un anunț despre cum copiii din orferlinatele din județ vor dona și ei pentru achiziționarea Cumințeniei Pământului.

Da, fix copiii din orfelinat vor da câte un leu lunar din cei 28 pe care îi primesc de la stat. În știrea respectivă, e citată și directoarea DGASPC Neamț, Camelia Păvăluță:

Practic, ce spune femeia asta e că micuții abandonați sau orfani sunt recunoscători că statul i-a ținut în centrele de plasament și acum ei, din proprie inițiativă, vor să „payback" statul, printr-un leu lunar la subscripția Cumințeniei Pământului.

Tu cum te simți știind că un leu din banii tăi se întoarce de la copiii orfani, la patrimoniul cultural al țării? Te simți mai motivat să donezi pentru Brâncuși?

În primul rând, Camelia Păvăluță, directoarea DGASPC Neamț, nu este la primul moment de prime-time în mass-media românească.

Dacă ieri a apărut live pe skype într-o publicație națională, flancată de două dintre tinerele inițiatoare ale proiectului, trebuie spus că ea a mai făcut turul gazetelor, nu cu mult timp în urmă. Just, nu a ajuns atât de mainstream ca acum.

Atunci era acuzată că ocupa pe nedrept de doi ani funcția de director DGASPC, pentru că era declarată ca fiind incompatibilă. Motivul e că deținea acțiuni majoritare la o firmă care avea contracte cu Consiliul Local.

Materialul de ieri, în care directoarea Păvăluță și cele două tinere apar, se numește foarte frumos: „Povestea impresionantă a orfanilor din Piatra-Neamț care donează din alocațiile de 28 de lei pentru Cumințenia Pământului".

Păvăluță povestește emoționată cum cele două fete au venit cu această idee de a dona din puținul lor pentru Cumințenia Pământului, iar apoi i-au întrebat pe cei mai mici, dacă sunt de acord.

Aș vrea să mă opresc puțin asupra acestui moment și să îți recomand să încerci acest exercițiu de imaginație.

Încearcă să vizualizezi momentul în care directoarea Păvăluță și, să zicem, cele două fete mai mari de vârstă, au întrebat micuții din centrele de plasament:

Apoi, imaginează-ți, oare cum le-au explicat celor mici importanța statuii lui Brâncuși?

Ca-n spot-ul lansat luni, cu oamenii răi care au deposedat pe nedrept poporul român de o operă de artă?

Le-or fi spus că, dacă donează, s-a zis cu problemele lor, la fel ca-n reclamă când vine Cumințenia cu trenul înapoi în România și le redă copiilor speranța?

De fapt, cum explici unui copil că a primit „o șansă la o viață mai bună" și că trebuie să fie recunoscător pentru asta, fără să-l faci să se simtă vinovat?

Cred că, dacă ar fi să găsesc o parte bună a acestui demers al Direcției Centrelor de Plasament Neamț, ar fi acela c-a atras atenția mass-mediei asupra sumei mizerabile pe care statul o dă lunar copiilor instituționalizați: nici măcar zece euro.

Și totodată, m-a făcut să mă întreb cât va mai dura până statul va mulțumi și va refuza, politicos, inițiativa DGASPC Neamț.

Spotul agenției Papaya, denumit Ultimul tren, a fost criticat intens pe Facebook, comentat de experți din diferite domenii în VICE, și acum, iată, discutăm puțin mai aplicat despre manipulările de mesaj din interiorul lui.

Robert Tiderie, directorul agenției care a creat video-ul, a dat interviuri în care susține că nu există niciun beneficiar din umbră al campaniei și că au făcut acest demers paralel cu cel oficial dezvoltat de Ministerul Culturii. Ceva din proprie inițiativă, doar pentru awareness.

El spune așa: „Clientul nostru este Brâncuși."

Pentru că, din motive evidente, Brâncuși nu mai poate fi consultat cu privire la colaborarea lui cu agenția Papaya, am încercat să înțeleg, totuși, ce spune mai departe directorul acesteia:

Practic, ce spune omul e că toți cei care au lucrat la producția asta au venit benevol, mânați de aducerea Cumințeniei Pământului în țară. Tehnicieni, regizor, actori, oameni de creație, scenografie. Toată lumea a venit gratis, sub același scop comun.

Ca om de industrie, mi se pare extrem ironic să aud un director de agenție, cum declară public că zeci de oameni au lucrat „luni de zile" pe gratis, doar ca să știm statuia lui Brâncuși în România.

Dar să presupunem că e așa și să mergem pe firul pe care-l propune.

Să lucrezi „pro bono" înseamnă să pui la dispoziția unei cauze, serviciile pe care le poți oferi ca profesionist. Din ce spune Tiderie se înțelege că, în cazul în care s-ar obține o finanțare, probabil ar urma să fie plătiți și cei implicați în proiect.

Totuși, cine ar avea vreun interes să investească bani într-un spot deja lansat?

Corina Șuteu, mininistrul Culturii, a declarat deja că statul nu este implicat în această campanie:

Ce spune Șuteu este, practic, că pentru difuzarea acestui spot, agenția de publicitate a obținut acordul de la moștenitoarele operei - Alina Șerbănescu și Paula Ionescu.

Este de chestionat implicarea celor două moștenitoare în această campanie secundară și extrem de discutabilă.

Cu atât mai mult cu cât acestea nici măcar nu mai pot fi suspectate că sunt motivate de strângerea banilor din subscripție: avocatul lor, Bogdan Grabowski, declara, ieri, că, indiferent dacă statul român adună cei șase milioane de euro sau nu, este, oricum, obligat prin contract să-i plătească.

Practic, n-are niciun interes ascuns să dea acordul unei agenții, ca să folosească imaginea Cumințeniei Pământului în scop adiacent celui asumat de stat.

Poate, pe viitor, o luăm mai ușor pe scări cu manipulările publicitare bazate pe dramele copiilor abandonați și cu acceptarea donațiilor simbolice din alocațiile mizere oferite de stat copiilor vulnerabili.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte texte despre orfanii din România:
Am vorbit cu niște copii instituționalizați despre cum sunt bătuți și mi-au rupt inima
Am vorbit cu copii români instituționalizați despre obiectul la care țin cel mai mult
Am vorbit cu copii ieșiți din orfelinatele românești, care s-au gândit să-și ia viața