M-am dus să râd de comedianţii începători de la Club 99

Sunt la Club 99, epicentrul, ombilicul și vortexul stand-up-ului din România, locul unde se produc săptămânal Teo, Vio și Costel, împreună cu mulți alți artiști din gașca lor. De o lună, în fiecare marți, băieți și fete de pe stradă încearcă să intre în templul celor aleși, participând la concursul Open Mic. Am stat la una din semifinale, la care se calificaseră șase concurenți.

Niciunul nu era cu adevărat începător. Cei mai mulți aveau stagii mai mici sau mai mari de urcat pe scenă, chiar dacă, în unele cazuri, pe la țară.

Alex Minculescu și Maria Popovici sunt cuplu, stand-up-eri aspiranți și actori la teatrul bucureștean „În Culise". El 27 de ani, ea 24. Maria a reușit să se califice la semifinala de săptămâna trecută, acum e rândul lui Alex să dea piept cu publicul. Fac stand up la teatrul lor de un an de zile.

Popa Claudiu are 25 de ani, Dan Marin 31. George Dumitru a făcut ASE-ul, are 30 de ani. Toți au descins direct din corporații, din clădiri de oțel și sticlă. George, ex-corporatist, acum se ocupă de teambuildinguri și traininguri. „Prima oară m-am suit pe scenă anul trecut, a fost groaznic. A doua oară când m-am întors pe scenă a fost la prima rundă. Am avut noroc să trec de calificări. Azi e treia oară în viața mea". Prima lui poantă? „Cred că mai întâi m-am înscris la concurs și apoi m-am forțat să-mi vină prima glumă. Eu lucram într-o corporație pe vremea aia, și am zis că în corporație e interzis să angajezi rude de gradul întâi. Și gluma era că e discriminare pentru siamezi!".

Povestea de corporatist cu umor a lui Dan Marin e simplă. „Am lucrat în IT. Eram așa, un fel de haiosul firmei. E un vis pe care vreau să mi-l urmez. Cineva căuta un om care să îi facă 5-10 minute în deschidere și am fost recomandat. Așa am ajuns să fac stand-up, acum vreo patru ani, la un club pe Moșilor, Maya, în fiecare duminică. Am făcut asta vreo șase luni, după care am luat parcursul normal, cu Open Mic-uri. E greu să pătrunzi, după părerea mea, pentru că la început nu sunt bani deloc. Trebuie chiar să îți dorești să faci asta. Dar e frumos, e un drog".

Popa Claudiu, care are o figură de băiețel, e încă legat ombilical de corporația lui. „Eu fac doar de doi ani. Nu foarte des, când pot. Eu sunt în continuare corporatist și e greu să stai și la muncă până la 7-8 și după aia să faci stand-up. Lucrez la o multinațională, pe partea de raportare și chestii Excel. Mănânc excel. Acolo fac chestii analitice și vin aici unde îmi dezvolt partea creativă".

Îi întreb pe toți, la grămadă, de ce își doresc să facă stand-up. Pentru toți e un fel de pasiune. Pentru fiecare a contat, destul de mult, prima dată când s-au urcat pe scenă.

„Mi-a fost foarte, foarte frică să încep, dar într-o seară mi-am luat inima în dinți și întâmplător a fost bine. La prima urcare mi-a venit să mor, parcă nu mai eram la mine acasă, îmi fugea pământul de sub picioare. Și de atunci încerc în continuare să practic această chestie", îmi spune Maria.

Minculescu face asta de un an, în paralel cu profesia lui de actor. „Activ așa, avem poate 20-30 de reprezentații". În calificările de la Club 99 a avut puține emoții, deși au fost peste 150 de oameni. „A fost un fel de premieră pentru noi, nu înseamnă că poți să faci și stand-up dacă ești actor. E textul tău, tu ți-ai scris glumele, tu le-ai regizat, și ai și feed back-ul publicului. Dacă nu râde, înseamnă că ceva nu-i bine".

Claudiu e bolnav de stand-up de la vârsta de 13-14 ani. „Prima oară am avut curaj să urc într-un bar foarte mic din Centrul Vechi, La mine în copac. Încăpeau înăuntru doar 20-30 de oameni. A fost ok, m-am simțit bine și când am coborât de pe scenă am zis că gata, o să mai încerc cel puțin o dată. Și am tot încercat de atunci. Câștig și bani, nu așa mult, dar e un hobby bănos".

Prima glumă a IT-istului Dan Marin a fost despre IT, „despre IT-istul supărat care își ascunde mucii pe sub birou. Acum am vreo două-trei subiecte despre care o să vorbesc, e o selecție din materialul meu și o să vedem ce se întâmplă". Claudiu a început cu glume din cămin: „…a fost despre cum ar fi să-l ai pe Iisus ca coleg de cămin. Că nu plătești mult la lumină că-ți luminează el toată camera, că nu o să ai probleme cu mâncarea că te ține el c-o pâine și un pește, că-ți face farse, că îți transformă apa de la duș în vin și ieși de la duș mort de beat. Acum am glume despre seara amatorilor, pentru că practic, cel mai des, la asta urc, pe scene de amatori. Am glume despre prietena mea, despre relații, despre faptul că am fost singur, chestii care m-au afectat în viața de zi cu zi, și se pare că stand-up-ul e terapeutic".

I-am întrebat dacă au glume porcoase. „Dacă se cere neapărat o pulă, intră", zice Marin.

În clubul care s-a cam umplut apar și ultimii concurenți. Bogdan Nonic, 30 de ani, două facultăți neterminate, Management și Geografie, și Ciprian Vlaicu, 31 de ani, se ocupă cu grafică de publicitate și arhitectură. Nonic a debutat cu stângul în stand-up, dacă nu cumva chiar traumatic. „Prima oară am urcat pe scenă acum vreo patru ani, apoi nu am mai urcat deloc, atât de bine a fost. Acum cinci luni m-am reapucat și de atunci merg în fiecare săptămână, pe unde pot, la Open Mic-uri, pe orice scenă, la orice microfon găsesc. Prima seară cred că a fost dezastruoasă din toate punctele de vedere și nu cred că s-a râs deloc. Cinci-șapte minute cât am stat pe scenă pur și simplu oamenii se uitau la mine", își amintește el. Ciprian s-a inspirat din bancuri. „Mai întâi am făcut improvizație. Prima glumă era dintr-un banc, despre diferența dintre prietena ta și-un câine și punch-ul era că dacă îți închizi prietena ta și un câine în portbagaj, și deschizi portbagajul după o săptămână, vezi cine te iubește cu adevărat".

Îi întreb care au fost primele lor glume de stand-up. Maria își amintește de momentul zero. „Eram cu prietena mea pe stradă și am început să vorbim despre cum ar face un bebeluș cocalar când se naște. Atât de mult a râs că a zis: 'scrie chestiile astea că sunt amuzante!'. E mai greu când ești obligat să scrii, să mărim materialul, pentru că în finală vom avea 15 minute de material nou. Și inspirația nu vine întotdeauna așa…". În ceea ce-l privește pe Alex Minculescu, prima lui glumă a fost despre cum ar fi ca și bărbații să fie pe stop.

Mai e vreo jumătate de oră până când va începe concursul. La masă, Maria îl roagă pe un prieten să îi trimită un sms în care să spună cât o dorește. După ce primește sms-ul se duce la Alex și i-l arată. Minculescu începe să râdă: „Vrea să mă distrugă afectiv chiar când urmează să mă urc pe scenă. Sau vrea să mă apuc să fac glume nasoale despre ea. O să zic: e aici, uitați, puteți să puneți reflectoarele pe ea!" Îl întreb ce pregătește pentru seara asta. „Cum e cu comentatorii care sunt și microbiști în același timp, ceva cu reclame de la televizor care sunt prost făcute, cum e când ai gaze de la mici. Par scârboase, dar nu sunt așa, le fac funny".

Maria, săptămâna trecută, a avut un număr cu ironii despre bărbați. „Sunt foarte puține femei care fac stand up și în general bărbații se plâng mult de femei pe scenă, am considerat că ar fi frumos să apară și o femeie care să fie de partea femeilor și să ironizeze bărbații. Despre cum bărbații au început să se îmbrace din ce în ce mai feminin și să se confunde cumva cu femeile, ironizez și situația femeii în Bucureștiul de astăzi".

Maria și Alex își doresc să prindă contractul cu Club 99 care e oferit ca premiu al concursului.

Cu Dan Marin și Claudiu Popa ajung să vorbim despre partea întunecată a stand-up-ului. Banii. Ce bani se fac?

„În momentul ăsta pot să spun că trăiesc din asta. De patru luni de zile am renunțat la orice fel de job și am rămas cu asta. Nu pot să-ți dau un scor, dar dacă te agiți, chiar faci. Din ianuarie până acum media a fost de 15-16 show-uri pe lună. Dacă ești cât de cât bun, dai telefoane, lumea te cheamă. Greu e până ajungi să te cheme. Am făcut în toată țara. În țară e grosul", spune Dan Marin. Mă mir că provincia se umple de stand-up. „Ai să râzi, dar au început orașe ca Roșiori, Mizil, Găești", spune Marin. „E un club chiar mișto la Mizil!", adaugă și Claudiu Popa.

După ce Teo face un intro ca la carte, pe scenă încep să urce concurenții. Primul e Dan Marin, care, deși îmi spusese că își câștigă existența din stand-up, pe scenă vorbește de viața lui de taximetrist. Are un stil care place sălii. „Ultimele cuvinte ale Biancăi Drăgușanu? Fâssss!". Un dialog al cuiva cu prietena de care s-a despărțit. „Ea: Te rog să-mi ștergi numărul de telefon! El: Cine ești?". E emoționat. Cere aplauze. Vorbește mult cu „coaie!", cum e la modă acum. Se ia și de un cuplu: „Vă mai futeți?".

Urmează Ciprian, arhitectul din Găești. Încălzește și el atmosfera cu câte un „coaie…". Apoi începe o lungă serie de glume cu situații din Găeștiul natal, unde tatăl său oprimant ținea să fie de față la toate momentele importante din existența fiului. Chiar și când, la vârsta adolescenței, a reușit să convingă o fată și să o ducă în pădurea pustie în momentul culminant, o mașină de poliție a oprit, iar un polițist a venit și i-a adus un prezervativ din partea tatălui, care ar fi vrut să fie acolo, dar nu putea în momentul respectiv, că avea o treabă. Glumele sunt mai finuțe decât ale lui Dan Marin, deși nu prea izbesc în public. La sfârșit, Ciprian se emoționează. „Nu știu ce să vă mai spun".

Claudiu Popa era cu seara amatorilor. Cum ar fi să existe seara amatorilor chirurgi! Cum ar fi să existe, într-un avion cu pasageri, seara piloților amatori! Surpriză: corporatistul mic nu are trac deloc. Are o glumă cu shaorma chinezească și shaormarul chinez care îți zice ce ingrediente are: porc, pui, și… ham-ham, dar care apoi se corectează: „Scuze, am glumit, n-avem porc". Bagă și el „coaie" la greu. La sfârșit, pare destul de popular.

Nonic are o serie de glume despre pula lui mare. Este atât de mare încât… la sfârșitul show-ului lui, pula lui îl urmează pe scenă. Vorbește despre cât de penibil e la sală, unde la vestiare sunt diferiți bărbați care merg foarte firesc dezbrăcați de colo până colo.

Minculescu. Se vede de la început că are experiență de actor, nu are niciun fel de trac. Se ia de cineva din public. Din întîmplare e chiar George, care va urma după el. Vorbește despre cum e să te caci la un prieten acasă. Cum, dacă stai mai mult de trei minute la WC, toată lumea își dă seama instantaneu că e vorba de căcare. Și cum, când ieși de acolo, trebuie să știi cum să salvezi aparențele, spunându-le tuturor: „Bă, trebuia să fii acolo, nu știi ce-ai pierdut!".

Seara o încheie George. Offf, George…! Mai bine nu mai zic nimic. Oricum, semifinala au câștigat-o Alex Minculescu și Dan Marin. George a fost pe ultimul loc.

La începutul serii ni se împărțiseră tuturor bilețele cu numele semifinaliștilor. Cea mai mare notă pe care o puteam da era cinci, cea mai mică unu. Stăteam cu Alex Minculescu la masă și cu Maria, prietena lui, semifinalistă și ea. Am tras cu ochiul să văd cum își notează adversarii. În opinia mea, cel mai bun fusese Nonic. Alex l-a notat pe Nonic cu foarte puțin, iar Maria i-a dat un unu fără milă. Așa e în tenis.

Stai în picioare și citește mai mult despre stand-up
Cum să nu faci stand-up comedy Stand Up Comedy… pe acid! Cum fac comedianţii români oamenii să râdă