De curând, site-ul Music Radar a anuţat că oferă peste 54 de mii de sample-uri pe gratis. Când am auzit că e rost de mocangeală, am aruncat imediat o privire, în speranţa că o să găsim nişte chestii interesante, dar am aflat la scurt timp că selecţia de sample-uri e submediocră şi nu am fi putut produce nimic decent de pe urma ei. Ca să trecem mai uşor peste dezamăgirea asta, am alcătuit o listă cu zece dintre cele mai bune sample-uri din istoria muzicii house.

Sample: The Chi-Lites – My First Mistake

Dacă l-ai ruga pe bunicul tău să te ia pe genunchiul lui şi să-ţi spună o poveste despre începuturile muzicii house, ţi-ar spune: „Nepoate, totul a început când muzica disco era pe val…", iar tu o să te ridici şi o să te duci să-ţi iei ceva dulce şi, când o să te întoarci peste vreo oră, o să-l găseşti tot acolo pe bunică-tu, cu o privire înceţoşată, absolut hipnotizat de amintirea momentului când a auzit piesa „My First Mistake" pentru prima dată. Iar tu o să-l întrebi: „Te referi la piesa aia pe care David Morales a folosit-o ca sample într-un mod absolut devastator pentru «Needin' U»?" Moment în care bunică-tu o să-ţi zâmbească şi o să scoată o bancnotă de 50 de buzunar. „Ia de aici, meriţi o bere… păstrează restul!" Mulţumesc, tataie. (Josh Baines)

Sample: Loleatta Holloway – Love Sensation

Când s-a lansat piesa „Ride on Time", au existat câteva controverse în jurul ei, din cauză că Black Box nu obţinuseră dreptul de a utiliza vocalul senzaţional al Loleattei Holloway. E uşor de înţeles de ce s-a supărat pentru că nu i-a fost menţionat numele. Lasă banii, vânzările şi influenţa culturală deoparte. Imaginează-ţi cum e să înregistrezi un vocal genial şi imposibil de reprodus şi nimeni să nu ştie că e al tău. Ar fi ca şi cum pe coperta romanului Ulise de James Joyce, în loc de numele autorului, ar scrie „un tip irlandez, probabil". (Angus Harrison)

Citeşte şi:

Sample: Anita Ward – Ring My Bell

Piesa „Like Some Dream (I Can't Stop Dreaming) a lui Wang, luată de pe EP-ul Look Ma No Drum Machine, lansat în 1993 de Balihu Records, e un exemplu perfect despre cum vechile prejudecăţi dispar imediat, dacă eşti în stare să foloseşti cum trebuie un sample. Mereu am urât melodia „Ring My Bell" de Anita Ward, din cauza ritmului oribil al tobei electronice, ale cărei bătăi se strecoară în fiecare crevasă a cântecului, dar când îl auzi pe Wang cum îi coboară pitch-ul îndeajuns de mult, realizezi că devine doar unul dintre multele layere ale unui track care a rămas la fel de fresh şi după 23 de ani. Aşa că mulţumesc şi du-te-n pula mea Danny Wang, pentru că din cauza ta ascult acum „Ring My Bell" şi mi se pare… perfectă. (JB)

Sample: Kylie Minogue – Falling

Mayer, directorul label-ului Kompakt, e un tip care înţelege importanţa unei legături emoţionale directe pe ringul de dans. El este atât dealer-ul cât şi producătorul unora dintre cele mai triste piese house şi techno care au fost imprimate vreodată pe vinil. Iar „Falling Hands", din compilaţia Total 4 , este idealul platonic al tehno-ului melancolic. Bine, la asta contribuie şi faptul că sample-ul de Kylie Minogue pe ca l-a folosit are deja o aură cristalină. Compusă de Neil Tennant şi Chris Lowe de la Pet Shop Boys şi produsă de Petter Heller şi Terry Farley, „Falling" e pe atât de senzuală pe cât trebuie să fie o piesă deep house. Mayer îngroagă piesa asta sub un strat rece de synth-uri şi un bass puternic, şi obţine o linie melodică agresivă şi fină în acelaşi timp. Perfecţiunea întruchipată şi o lecţie de cum să faci sampling corect. (JB)

Sample: Art of Noise – Moments in Love

Ţi-ai fi imaginat vreodată că Paul Morley o să responsabil pentru unul dintre cele mai des utilizate sample-uri din istorie? Sunt convins că a avut de spus ceva foarte complicat despre asta şi a ars-o ca un intelectual adevărat. Paul Morley, în pula mea, cu proiectul lui pseudo-pop Art of Noise. Doamne fereşte. Cu toate astea, cea mai bună utilizare a piesei ăsteia a fost dată de piesa asta clasică, lansată de label-ul Strictly Rhythm. E muzică house pură, intimă şi bizară. O combinaţie către care ar trebui să aspire toate artele, dacă ne întrebi pe noi. (JB)

Sample: Yazoo – Bring Your Love Down

Una dintre cele mai ciudate piese de la începutul anilor '90, „Vamp" este o relicvă acid house care încă mai produce o reacţie când încep să se audă corzile alea de pian. Acestea fiind spuse, piesa în sine e un fel de monstru al lui Frankenstein, o parte e sample-ul lui Roland, o parte e sample-ul lui Todd Terry şi cea mai interesantă parte e sample-ul lui Yazoo. Partea aia cu „didn't I" care-ţi răsună în urechi peste tobe provine din power-pop-ul anilor '80. Ceea ce înseamnă că e cea mai bună utilizare a lui Yazoo din totdeauna. Bine, cu excepţia episoadelor speciale de Crăciun din The Office, evident. (AH)

Sample: The Real Thing – Love's Such a Wonderful Thing

Puteam să alegem orice release de la Roule pentru lista asta, pentru că atitudinea lor HAI SĂ ARUNCĂM UN SAMPLE PESTE UN KICKDRUM ŞI SĂ NE JUCĂM PUŢIN CU FILTRELE este perenă şi dă mereu rezultate bune, dar bucata asta de la Thomas Bangalter şi DJ Falcon este the one. Pe bune, e una dintre cele mai bune piese dance din istorie: are linie vocală, un kick masiv şi o secvenţă genială de coarde sintetice. Asta e tot. Nimic mai mult. Dar tocmai simplitatea asta o transformă într-o capodoperă. Sună ca şi cum tot corpul tău e copleşit de toate chestiile pe care le-ai băgat în tine în seara aia şi începi să transcenzi. O secundă sau două. Poţi să refaci starea asta şi acasă, dacă dai pe gât trei sticle de Lucozade, te agiţi un pic şi apoi pui piesa asta. (JB)

Sample: Carrie Lucas – Dance With You

Majoritatea exemplelor de pe lista asta îţi arată cum un sample se pierde într-o piesă şi te face să nu realizezi că este de fapt un element separat, care vine din altă parte. În cazul de faţă, avem de a face cu fix opusul. În cazul de faţă. remix-ul este de fapt sample-ul şi nu invers. Ascultă piesa lui Carrie Lucas şi o să auzi o linie disco, până pe la minutul doi, când cineva pune fără nicio avertizare „U Don't Know Me" de Armand Van Helden. (AH)

Sample: Aretha Franklin – Never Grow Old

Dacă există o piesă, un o odă adusă realizărilor omenirii, care ne va accelera întotdeauna pulsul, ne va face să ne încleştăm pumnii şi să dăm din cap la infinit, acea piesă e cu siguranţă „Never Grow Old" de Robert Hood, în pula mea. Sau, mai degrabă, de Robert Hood, în pula mea, şi Aretha Franklin, pentru că vocea ei e foarte importantă pentru melodia asta. Adică, e pratic doar melodia lui Franklin, cu un adaos pe care Hood îl introduce după exact un minut şi care sună ca şi cum universul s-ar destrăma. (AH)

Sample: Beverly Craven – Promise Me

Mai demult, într-o sâmbătă dimineaţă, după party-ul de vineri noapte, am ascultat un mix de Kornel Kovacs, iar vieţile noastre s-au schimbat în bine, pentru totdeauna. „It's four in the morning, and it's starting to get light", cânta o voce încontinuu, pe măsură ce noi priveam cum răsare soarele pe strada de căcat pe care stăm. Am spus că răsărea soarele, dar ce se întâmpla de fapt era că cerul îşi schimba culoarea de la vânăt la bej, pe măsură ce începea o nouă zi în paradis. „It's four o'clock in the morning, and it's starting to get light", cânta vocea. Încontinuu. Cine era? Cine era persoana care îmi spunea mie asta? Cine îmi spunea că e patru dimineaţa şi că începe să se facă lumină? Cine era? Beverly Crave, aparent. Nu, nu mai auzisem de ea până atunci. Cei de la Scooter îi folosiseră single-ul „Promise Me" în piesa lor „4AM" dar suntem de părere că Esther Silex de la Studio Barnhus a folosit-o cu o delicateţe specifică unui DJ care pune muzică într-un club plin de hăndrălăi cu ochii injectaţi care îşi scrâşnesc dinţii şi mai intens când află că e patru dimineaţa! Îmi place la nebunie! E vremea pentru iubire, coaie, timpul e nebun pentru că nu e, gen ,real, dar totuşi e? Ai un filtru, coaie? Frumos. (JB)

Traducere: Mihai Niţă

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre muzică:
Cât de multe știe Google despre viața de club?
Tipurile de oameni care strică atmosfera concertelor de club din România
Am vorbit cu clubberul care petrece câte zece ore fără să bea sau să ia pastile
De ce DJ-ii care sunt cap de afiș la festivalurile mari din România sunt impostori