Toată lumea e praf în ianuarie. Mini-vacanța din decembrie ne-a transformat pe toți în zombi cu rezoluții de Anul Nou. Suntem The Walking Dead, cu speranța că, în următoarele 12 luni, o să mergem mai des la sală.

E greu când ieși din hibernare și trebuie să dai randament. Nici nu știi cum ai supraviețuit chefului de Anul Nou, unde ai fost la un pas de comă alcoolică, și deja trebuie să tragi la job, sau la școală. Dacă ești la facultate, ai belit-o și mai rău. Te-ai lovit de sesiune. Știu, nu ai chef. Nimeni nu are.

La fel e și în cazul artiștilor din România. Se vede după numărul limitat de release-uri. Cine are chef de sesiuni la studio? Tre' să se așeze ouăle umplute prima oară. Aia ține cel puțin șase săptămâni.

În consecință, luna asta a fost săracă în albume și EP-uri. Altfel stă treaba însă cu piesele. Le-am adunat aici pe cele mai bune, pentru că probabil nu ai avut chef să cauți nimic. Trebuie să le asculți. O să vezi că semne bune anul are:

Băieții de la Șatra B.E.N.Z., singura trupă de trap românesc, s-au decis să facă o colindă pe stilul lor, împreună cu Shift. De ce nu? Era sezonul. Sună exact cum te-ai aștepta de la ei. Rime geniale aruncate peste un beat care folosește un sample din piesa principală de pe coloana sonoră de la Singur Acasă. Asta a picat la fix. Românii nu pot petrece Crăciunul fără Kevin McCallister.

După ce am ascultat piesa, mi-am imaginat cum ar fi dacă ar veni la mine să-mi colinde. Eu nu deschid ușa la colindători, dar aș face o excepție pentru ei. Cred că mi-ar disturge casa. Și aș ajunge să beau și eu codeină cu șampanie, în loc de tradiționalul eggnog. Nu-mi displace ideea. Eu primesc cu Șatra!

Ascultă dacă: Îți faci selfie-uri în vârful pomului, că ești un star.

Label-ul bucureștean Future Nuggets a anunțat că va lansa în 2016 primul EP semnat de Renato din Sălaj. Treaba asta cu specificatul orașului, județului sau cartierului din care „te tragi" în numele de scenă e pentru maneliști cum e „lil" sau „young" pentru rapperi. Toată lumea o face, și nu e ciudat ca, la un moment dat, să ai doi artiști din locuri diferite, într-o singură piesă. Cum e în cazul de față.

Problema ar fi dacă amândoi vin din același loc. Atunci cum ar fi? „Radu din Budeni și Ștefan din Budeni"? Sau „Radu și Ștefan, amândoi din Budeni"? Sunt întrebări la care mă gândesc când stau la duș prea mult.

În fine, primul extras de pe material a fost realizat după ce au folosit „the dark side of manele", după cum apare în descrierea de pe Soundcloud. Care, apropo, se termină cu îndemnul „Forță!". Febra Star Wars i-a prins și pe ei.

Oricum, nu mi-e greu să cred că Darth Vader s-ar sparge pe așa ceva. Ar face și dansul ăla în care se gesticulează cu mâinile, de parcă prezinți dimensiunea tuturor peștilor pe care i-ai prins vreodată.

Știi la care mă refer. Doar că în cazul lui, o să-l facă fix ca să arate locul unde i-a tăiat mâna lui Luke. Ha-ha-ha.

Ascultă dacă: Nu ai cărți de credit.

Nu mi-e dor să fiu șomer. S-a întâmplat o dată, și mi-a fost de ajuns. Așteptam poștașul ca peștele oceanul. Era cea mai faină perioadă a lunii. De fiecare dată când venea, încercam să-mi stăpânesc fericirea, dar înăuntru săream ca Sorin Matei în '90 la Bratislava. E cel mai bun scor obținut până în prezent de un român la săritură în înălțime, ca să te scutesc de un Google search.

Cred că așa s-au simțit și băieții de la Frații Grime când le-au venit banii de la Youtube. Doar că spre deosebire de mine, au făcut o piesă despre asta. Eu doar i-am spart.

Ascultă dacă: Aștepți să intre banii. De la Youtube, de la șomaj, de la job. Nu contează de unde.

Cei de la Valerinne s-au întors cu un nou single epic, cu o durată de puțin peste zece minute. E clar că nu le pasă de radio. Produsă de Marius Costache de la Studio148, un punct central pentru trupele de rock/metal experimental din țară, „Terra Amata" e ca o călătorie haotică prin timp și spațiu.

Spre deosebire de alte piese de post-rock, care au un intro destul de lent timp de câteva minute, ca să te pregătească pentru ce urmează, aici nebunia începe înainte să trecă de primele 60 de secunde. Și o ține așa până la final, cu riff-uri grele și sufocante.

Nu e de luat la micul-dejun. E de ascultat la unu noaptea, preferabil la Nisa, acum patru sute de mii de ani, dacă ne luăm după titlul ei.

Ascultă dacă: Îți place să studiezi perioada paleolitică și să dai din cap în timp ce o faci.

Rapperul mizantrop numărul unu din România, și un scumbag autoproclamat, se pregătește să scoată un album nou. Habar nu am ce l-a apucat, dar deja a lansat trei piese noi de când am trecut în 2016: „Alt titlu de piesă", „Manele Noi" și „Aventuri nenorocite". Și nu dă semne că se va opri. Nu știu cum a reușit. Eu nici acum nu mi-am revenit din mahmureală. E next level.

Cea mai bună din tripletă e „Manele noi", care nu are absolut nicio legătură cu manelele. Dar are destule momente memorabile. Ca versul „încep să nu mai iau homosexualitatea în glumă / având în vedere că ne ducem toți pe pulă", de la Jamie, sau „ce fac e fix pentru mine / dar dacă te ajută și-ți displace, foarte bine", care sintetizează perfect viziunea lui artistică.

În 2016 e la fel de sictirit și deprimat ca-n 2015. Nimic nu s-a schimbat pentru el. Iar asta e bine pentru noi.

Ascultă dacă: Crezi că 2016 va fi la fel de căcat ca 2015.

Coperta single-ului „Decay‟, de la trupa bucureșteană Drowned in Sin, te va induce în eroare. Mai ales dacă nu ai auzit de ei până acum, ceea ce e foarte posibil, pentru că e primul lor single. Eu când am văzut tipa cu ochii albaștri am crezut că o să ascult o piesă electro-house, dedicată after party-urile care se țin la orice piscină de pe planetă. M-am înșelat. E total opusul. Cine ar fi crezut?

Dar e bine că-i așa. Piesa asta e metalcore curat. E rapidă și violentă, dar cu un refren catchy. Așa cum ar trebui să sune orice piesă din genul respectiv. E ca un pumn în plină meclă, dar pe care te bucuri să-l primești.

Ai văzut vreodată un boxer care zâmbește după ce a primit o lovitură mai puternică? Face asta pentru că s-a aprins, și e pregătit să-i întoarcă una adversarului cu toată puterea. Așa e și piesa asta. Și e exact ce ai nevoie la începutul anului.

Ascultă dacă: Ai nevoie de ceva care să te motiveze.

Mai nou, de fiecare dată când vreau să bag niște muzică electronică neobișnuită, și produsă în România, apelez la label-ul Tessier Ashpool Recordings, care nu m-a dezamăgit până acum. Așa am ajuns la Lancor, și la piesa „Waterfall", de pe viitorul album Naïve. Din fericire, am rămas în continuare mulțumit de output-ul lor.

Nu te aștepta la o bucată de club. Pe asta o asculți când vrei să te uiți contemplativ prin geam la zăpada de afară, cu o ceașcă de ceai de mușețel în mână, și te întrebi dacă o să faci vreodată sex sub o cascadă de pe o insulă tropicală, în văzul animalelor sălbatice.

Sau, mă rog, dacă o să mai țină mult vremea asta friguroasă. Fiecare cu prioritățile lui.

Ascultă dacă: Crezi că orice pare mai cool sub o cascadă. Chiar și un scaun de dentist, sau o bancă de rezerve de pe Arena Națională. Eu zic că da.

Era doar o chestiune de timp până când cele două trupe vor colabora. Au un stil asemănător și au și împărțit scena de câteva ori. Probabil au bătut palma la o băută-n backstage pe la un show, după o sesiune de laude reciproce. De obicei așa se nasc toate colaborările din industria muzicală. Sau cu transferuri de fișiere prin wetransfer. Mai puțin fascinant, știu, dar eficient.

În fine, primul single de pe EP-ul Wild Jupiter ar fi sunat total diferit fără saxofonul lui Paolo Profeti, de la Nopame. Au făcut alegerea potrivită, iar rezultatul final sună fin, ca o bucată de piele italiană. De fapt, piesa ar merge perfect pe fundal la o prezentare de modă. Toate se leagă.

Ascultă dacă: Ți-e dor de vară, și te-ai săturat să porți șubă.

Dacă tot veni vorba de Nopame, unul dintre producătorii din trupă, Charlie Boy The Rabbit King, a scos o piesă solo în ianuarie, împreună cu anunțul că vor urma și altele. Mai multe nu știm momentan, dar dacă toate vor suna la fel de bine ca Maintenant, atunci artistul va avea un an foarte bun.

Pe mine m-a prins. Are o durată de opt minute, dar ți se pare că e gata în mult mai puțin de atât. Asta pentru că are un ritm hipnotizant, care te relaxează. Te pierzi în filmul ei când o asculți, și nu mai vrei să se termine.

What for? Să revii la haos? Nimeni nu vrea asta. Din fericire, Youtube are acum butonul de „loop", care a fost introdus exact pentru piese de acest gen.

Ascultă dacă: Vrei să folosești butonul ăla de „loop‟.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte topuri lunare de muzică românească:
Cea mai bună muzică românească din august 2015
Cea mai bună muzică românească din iulie 2015
Cea mai bună muzică românească din iunie 2015