Am vorbit cu liderul trupei Gorillaz despre muzică, viață și mândrie națională stupidă
Muzică

Am vorbit cu liderul trupei Gorillaz despre muzică, viață și mândrie națională stupidă

Un interviu exclusiv cu liderul și basistul Gorillaz despre băutură, Brexit, Ringo Starr și filmul „Carry on Matron".
03 Noiembrie 2016, 6:00am

Un interviu exclusiv cu liderul și basistul Gorillaz despre băutură, Brexit, Ringo Starr și filmul Carry on Matron.

Ni se pregătește ceva. Au trecut patru ani de când Gorillaz și-au lansat ultimul album, The Fall, și patru ani de când membrii formației s-au dus învârtindu-se în direcții diferite. Russell s-a umflat de 62 de ori cât era, 2D aproape-a devenit mâncare pentru balene, Noodle se bate cu demoni-care-au-devenit-căpetenii-mafiote la Tokyo și Murdoc... mă rog.

De la ultimul album încoace, principalul compozitor și basist Gorillaz, Murdoc Niccals, a trecut prin furcile caudine, cel puțin ceva mai mult ca de-obicei. După ce s-a trezit singur pe Plastic Island, care dă titlul albumului – o insulă pustie, care pare să fie la mulți kilometri depărtare de civilizație – Niccals a supraviețuit, la limită, fără nimeni să-i țină de urât, cu excepția versiunii cyborg a lui Noodle. Dar atunci când insula a fost asediată de pirați, s-a văzut nevoit să scape cu ajutorul unui mic submarin ruginit. După o perioadă nefiresc de lungă, sub apă și fără posibilitatea de a merge la budă, s-a văzut, în cele din urmă, forțat să revină la suprafață – doar ca să fie întâmpinat de Crucișătorul Ringo, o ambarcațiune maritimă uriașă, proprietate EMI. În cele ce-au urmat, multinaționala muzicală l-a luat pe Niccals la bord și l-a dus la Londra, numai ca să-l închidă într-o temniță de sub Abbey Road. Deci, da, a fost un an al dracu' de greu.

Din fericire pentru noi, și-a negociat ieșirea (și-un pachet de țigări) în schimbul angajamentului de a scrie și de-a înregistra un nou album Gorillaz. Evident, astea-s niște super vești. Muzica nouă de la Gorillaz înseamnă – mă rog, habar n-avem ce-nseamnă și de-asta ne și entuziasmăm atât de tare la auzul unor asemenea vești. Veștile sunt cu-atât mai îmbucurătoare cu cât ne-au dat nouă, celor de la Noisey, șansa să stăm un pic de vorbă cu Murdoc, în exclusivitate. Am avut ceva emoții la început – să nu uităm că se zvonește despre tip că și-ar fi vândut sufletul diavolului și i-ar fi provocat solistului formației răni permanente la orbitele ochilor. Dar, după cum s-a dovedit în cele din urmă, e un tip destul de treabă, în felul lui special.

Având în vedere aptitudinile Gorillaz în ce privește surprinderea chestiilor bune, rele și urâte din Marea Britanie – precum și marasmul din ce în ce mai sinistru și mai cenușiu care constituie „starea nației" – ne-am gândit că-i ocazia perfectă să-i punem lui Murdoc câteva întrebări despre mult iubitul său Regat Unit. Unde s-a născut? Unde a cântat prima oară? Unde a avut primul sărut? Și spre ce se mai îndreaptă bolovanul ăsta alunecos?

Noisey: Salut, Murdoc. Ce onoare să te cunosc, bro. Deci, pe unde te-ai născut?
Murdoc: Muritorii se nasc. Noi, cei din familia Murdoc Niccals am plonjat de pe scenă în publicul vieții într-un moment de totală glorie, în pula mea. Dar dacă vrei să afli locul exact, am fost adus pe lume la The Three-Legged Dog din Stoke-on-Trent, crâșma locală a lui taică-miu. În spate, pe lângă tomberoane. Am pus bomba aia pe hartă. Azi probabil au o placă de marmură pe-acolo.

Cum era Stoke-On-Trent, în copilăria ta?
E Veneția nordului, numai că, în loc de gondole, aveam rahați. Stoke-On-Trent era destul de marfă pe vremea aia, mai ales după ce te dădeau afară din crâșmă. Care-pe-care. Mă rog, care-pe-câine, dacă mâncai un burger de la Barry's Snack Van.

Cum a fost să trăiești într-un oraș industrial în anii '80, în epoca Thatcher și după dezafectarea sectorului de manufactură?
Cine pula mea știe.

Cum era viața la școală?
Ca-ntr-o instituție tipic britanică. Toate căcaturile obișnuite. Table negre, bătăuși, arzătoare Bunsen. Și-un nenorocit psihopat de profesor. Mustață à la Hitler, papion, mănuși de piele. Știi genul. Domnul Bronson cred că-l chema. A, stai, ăsta era din Grange Hill, nu? Să-mi bag pula dacă mai țin minte. Eram praștie de la Sherbet Fountain majoritatea timpului.

Unde și când ai cântat pentru prima oară cu public?
Tot la The Three-Legged Dog. M-a pus tata să cânt la concursul lunar de talente, ca să-i câștig bani de bere, aveam șase ani. M-am rupt pe The Wheels on the Bus. Unul dintre cele mai importante concerte din istoria muzicii pop.

Citește și Cei mai îngrozitori 123 de muzicieni ai tuturor timpurilor

Unde te-ai sărutat prima oară?
Într-o excursie cu școala la silozul Tipton. Cu Kelly O'Driscoll. Azi campioană la box fără mănuși.

Unde te-ai bătut prima oară?
La siloz, cu Kelly O'Driscoll. Mi-a rupt pentru prima oară nasul. Și pelvisul. Și inima. Doamne, ce dor îmi e de ea.

Unde te-ai îmbătat prima oară?
Eram prea mic ca să-mi mai aduc aminte.

Ai vreo amintire din vacanțele din copilărie?
Am o amintire neclară cu un măgar și niște nisip, poate și niște crabi, dar e posibil să fi fost din Tijuana, din '92. În afară de asta, da, clar. Nicăieri nu-i ca pe litoralul britanic: pescăruși hoțomani, săli goale de jocuri, pensionari bigoți, apă rece ca la Polul Nord, în pula mea. Să te tot mândrești.

Unde erai când ți-ai vândut sufletul diavolului?
Uite ce e, frate, să-ți vinzi sufletul diavolului nu-i ca atunci când îți iei o pompă de penis de pe Gumtree. E mare lucru, e un moment foarte personal și sacru din viața unui satanist de duminică. Așa că te rog să fii un pic respectuos. În plus, chiar dac-aș vrea să-ți spun, n-aș putea, fiindcă eram complet eram căcat pe mine.

Citește și Am vorbit cu compozitorul Philip Glass despre David Bowie şi viitorul muzicii

Povestește-mi despre primul concert Gorillaz din istorie.
Camden Brownhouse, 1998. Cum a fost? Ca orice eveniment care schimbă paradigme, a suprasaturat sinapsele oamenilor. S-au simțit atât de șocați și asaltați, încât a izbucnit o revoltă de proporții (pe care eu am prezis-o). Au vandalizat locul, au fost mai mulți răniți și eu m-am ales cu mai multe boli venerice. O seară a-ntâia.

Unde îți cauți inspirația?
În oglindă.

Unde îți înregistrezi muzica?
În mod straniu, înregistrez la un studio de înregistrări. Un loc super secret din Londra. Aparatură de prima mână. Avem chiar și-un aparat Nespresso.

Care e cel mai mare artist britanic din istorie – viu sau mort?
Viu? Eu. Dar să dăm Cezarului ce-i al lui, pentru versatilitate și anduranță, mă văd nevoit să mă-nclin în fața lui Ringo Starr. Cât timp toată lumea se pusese-n cap pe cocaină de nu mai știau de ei, el a produs cea mai mare realizare a carierei lui, pe Thomas the Tank Engine.

Mort – Delia Derbyshire. Te-am prins, așa-i?! A fost o inovatoare genială, o sculptoriță a sunetului. A lucrat cu Atelierul Radiofonic BBC în anii '60. Genericul de la Doctor Who? Delia. A dat colțu-n 2001, dar legenda ei se tăinuie în continuare prin cosmos.

Citește și Vodcă, fane sexi și avioane private: de ce sunt compozitorii de muzică clasică mai hardcore decât rockstarurile

Care-i cel mai bun film britanic făcut vreodată?
Carry On Matron. La prima vedere, un film despre tipi cu chef de futut în uniforme de asistente, care încearcă să fure pilule contraceptive dintr-o maternitate. Dar, dincolo de suprafață, o demascare plină de oprobriu asupra stagnării covârșitoare din Marea Britanie a anilor '70.

Ce te face mândru să fii britanic? Ce te face să-ți fie rușine?
Marea Britanie e unul dintre puținele locuri din lume unde polițaii nu poartă arme, chestie de care sunt foarte mândru. Și datorită căreia sunt în viață. Dac-ar fi înarmați, n-aș mai fi. M-ar fi împușcat în '98 pentru c-am atacat un bodyguard cu o pereche de lumânări pentru cur. Cât despre rușine? Nu prea-mi stă în fire (vezi răspunsurile de mai sus).

De-a lungul vieții ți s-a schimbat atitudinea față de Marea Britanie? Când? De ce?
Am devenit un pic mai puțin scorțos. Cred că-i inevitabil. Dar, să fim bine înțeleși, instalația a rămas tare ca piatra.

Ai votat pentru sau împotriva rămânerii în Uniunea Europeană?
De ce-aș pleca dintr-un loc atât de mișto? Știai că Lituania a ieșit pe locul întâi în lume la viteza de upload și de download pe net? Închipuie-ți cu ce-ai putea să faci streaming în condițiile astea.

Pe cine-ai vota la alegerile generale – dac-ai vota pe cineva?
Aș vota orice nenorocit care-i un pic mai puțin nenorocit. Ceea ce, de-obicei, înseamnă Partidul Verzilor. Îmi pun asistentul personal (2D) să-mi trimită votul prin corespondență în timp ce mă relaxez la o manichiură, o pedichiură și-o epilare anală.

Citește și Fă cunoștință cu muzicienii care au inspirat dance-ul din Cuba

Ai încredere în politicieni? În vreunul dintre ei? Pe cine suporți și cui îi dorești cel mai mult să sufere cine-știe-ce gest de violență incalificabilă?
Nu poți, din principiu, să ai încredere în politicieni, pentru că-i în interesul lor să mintă. Cam ca jurnaliștii. Nu-i așa, pretenaș?

Cum putem să redăm măreția Marii Britanii?
Să băgăm famila regală din nou la putere. Sunt nebuni de legat, le place să se troscăie și, din când în când, se îmbracă în uniforme nemțești de epocă. Chestii care-s fix pe gustul meu.

Când te relaxezi și visezi la Anglia, ce vezi?
Pe David Attenborough în chiloți cu șliț și pălărie cu boruri scurte, care-și ține bull terrier-ul de Staffordshire într-un lanț de aur.

Ce-i trebuie unui pub ca să fie bun?
Pub-urile nu-s făcute ca să fie bune, bro. Trebuie să fie deprimante și anonime. O casă departe de casă pentru oamenii ale căror case adevărate sunt și mai de căcat. Dar o mașină de păcănele merge-ntotdeauna. Și-un borcan cu ouă murate dinainte să fi murit Diana.

Ce înseamnă un mic-dejun bun?
Orice are peste 40% alcool.

Wetherspoons, da au ba?
Un „da" răspicat. Au filiale care deschid la șapte dimineața. Șapte dimineața, în pula mea! Asta înseamnă customer service.

Care-i cel mai bun fel de mâncare britanic și de ce?
Curry. Da, știu că nu l-am inventat noi, dar l-am furat și l-am făcut să fie al nostru. Există ceva mai britanic de-atât? La fel și cu ceaiul. L-am furat din China, am adăugat lapte și două cuburi de zahar – cea mai bună chestie britanică, în căcat. Lumea zice că Imperiul Britanic a fost construit cu ceai. Nu-i adevărat. Au folosit puști cu cuțite la capăt. Dar cred c-a ajutat și ceaiul.

Beatles sau Stones?
Beatles.

Blur sau Oasis?
Oasis.

Cine-ar trebui să-l joace pe următorul Bond?
Cred că Noodle ar trebui să-l joace pe următorul Bond. Ce zici, Murdoc? Dar e femeie? Ei, aia e. M-am făcut feminist între timp.

A murit rock-ul?
Mă jignește că mă-ntrebi asta, acum când stai suficient de aproape cât să simți căldura care-mi zvâcnește în pantaloni.

Când/dacă o să mori, totuși, unde vrei să te îngropăm, din tot cuprinsul țării ăsteia verzi și neplăcute?
Moartea e pentru fraieri, frățică. Criogenia, aia-i treaba. Planul e să mi se congeleze chestiile importante (capul și penisul) și-apoi să le atașeze de vreun cyborg sau ceva, în viitor. Apoi mă bagă-n priză, îmi trag o mie de volți prin cur și mă ridic din nou, ca un Terminator Mesia, în pula mea.

De încheiere, poți să-mi spui ceva despre noul album?
Nu.

Traducere: Ioana Pelehatăi

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre muzicieni:
Fiul lui Nicolas Cage a fost într-o trupă de black metal și a inventat ceva ce se numește „Ghost Metal"
Am vorbit cu Robert Plant despre viaţă şi Led Zeppelin
Miley Cyrus e o punkistă dată dracului