E o problemă dacă mă plictisesc când nu sunt beat?

Sincer să fiu, n-am nevoie de mai mult de trei beri ca să mă doară-n pix de tot. Știu că sună ca și cum aș fi deprimat, dar nu-s. Doar că euforia de la alea trei beri face nopțile din timpul săptămânii să pară speciale. Mă face nostalgic pentru prezent. Transformă o situație într-un moment. Unii oamenii fac meditație sau yoga pentru asta, dar cred că n-au încercat alcoolul. Alcoolul e fantastic.

Problema e că alcoolul ucide oameni și asta nu e chiar așa de mișto. Nu degeaba oamenii scriu la interese, pe profilul de Tinder, familie, prieteni, mâncare, sală. Nimeni nu scrie: Bețivăneală cât de des se poate pentru că altfel viața mi se pare o labă tristă și nimic nu mă mai încântă la fel ca în copilărie.

Dar eu nu-mi pierd prietenii și nici nu am mahmureli cumplite. Mă trezesc devreme, muncesc din greu și nimeni n-are de suferit. Oare pot bea trei beri în fiecare seară sau măcar o dată la două seri, după care să mă fac praf în weekend și totuși să am o viață lungă și sănătoasă? Și dacă nu, oare alcoolul mi se pare suficient de important cât să-mi ignor propria condiție de muritor? Adică să mă doară-n cur că o să mă îmbolnăvesc și o să mor?

Probabil că nu sunt singurul care-și pune astfel de probleme, așa că m-am gândit să obțin niște răspunsuri. Pentru noi toți.

Am sunat-o pe doamna doctor Amelia Stephens din Brisbane, i-am povestit cât de des beau și în ce cantități și am întrebat-o câți ani mai am de trăit. Mi-a zis că e greu să facă o estimare, dar a recunoscut că, în calitate de doctor, își face griji pentru sănătatea mea.

„Alcoolul e considerat un cancerigen de clasa unu (adică de cel mai înalt nivel)", a explicat ea. „Pe lângă faptul că-ți distruge ficatul, crește și șansele să faci cancer."

După cum a explicat dr. Stephens, adevărata problemă e felul în care ficatul descompune alcoolul în acetaldehidă, o substanță folosită în producția de parfumuri și dezinfectanți care le cauzează șobolanilor tumori nazale și hamsterilor tumori laringeale. E o idee proastă să-ți inunzi corpul regulat cu acetaldehidă, deși noi numim chestia asta mahmureală. „Deci nu-ți pot spune cu exactitate, dar aș zice că o să simți efectele alcoolului pe termen lung", mi-a zis dr. Stephens. „Depinde și de genele tale."

Această conversație m-a făcut să cred că ar trebui să găsesc un alt expert în domeniu. Dar, pe de altă parte, dr. Stephens a menționat scuza mea preferată – genetica. Nu sunt sigur dacă doctorii realizează asta, dar afirmația aia cum că „depinde de gene" subminează o grămadă de avertismente despre nocivitatea unui comportament sau produs. Pentru că oamenilor le place să presupună imediat că ei nu vor fi afectați de efectele secundare – e un fenomen psihologic care se numește „ optimism subiectiv". Practic, majoritatea oamenilor tind să creadă că ei au mai puține șanse să treacă printr-un eveniment negativ în comparație cu alți oameni.

Pentru mine, ăsta e unul dintre principalele motive pentru care mi se pare ok să beau. Mă gândesc că sunt mai înalt decât majoritatea oamenilor, deci sunt mai rezistent, deci n-o să mă îmbolnăvesc. Bineînțeles că e o prostie imensă, dar funcționează. Emoțiile sunt de multe ori mai puternice decât dovezile medicale.

Și nu sunt singurul. Oamenii știu mereu că aleg între moarte și țigări/băutură/medicamente/heroină/orice dar continuă să ia drogul. E o nebunie, dar nu e o alegere rațională. Suntem oameni și facem ce simțim că e bine.

Așa că am vrut să găsesc un alt expert medical, unul care să-mi înțeleagă mai bine păsul. Așa că l-am sunat pe dr. Joel Porter, psiholog specializat în dependențe și unul dintre cele mai mari nume în domeniu. I-am zis că îmi place să mă îmbăt și că, sincer, nu mă sperie gândul că o să mă îmbolnăvesc într-o zi. Și l-am întrebat cum crede că o să arate viitorul meu.

În mod surprinzător, dr. Joel Porter nu mi-a dat motive medicale ca să mă convingă să mă opresc.

„Adevărul e că poți scădea din riscurile alcoolului pentru sănătate dacă faci mișcare, dacă mănânci cât de cât sănătos și dacă ai relații frumoase cu oamenii din viața ta", mi-a zis el relaxat. „Mulți oameni care beau la greu au și regimuri alimentare foarte nesănătoase." Apoi mi-a descris cum stilul de viață cu dependențe are și alte laturi distructive.

„Dacă te hotărăști că vrei s-o ții tot așa cu băutura, poți ruga un nutriționist să-ți facă un regim și un plan de exerciții fizice", a zis el. „Poți să ai grijă la alte aspecte din viața ta, dar majoritatea băutorilor nu fac asta."

Am avut un moment de încântare maximă când am auzit asta. Am vizionat un viitor sănătos și amețit bine de alcool. „Dar ai grijă", mi-a zis el. „Ai putea deveni dependent în moduri neașteptate. Așa pățesc oamenii. Încep să bea ca să treacă peste o mahmureală de duminică și așa ajung să bea luni, după care treaba asta le afectează relațiile personale și apoi chiar au un motiv să bea. Dacă îți place sentimentul de beție, ai grijă să-ți menții nivelul de toleranță scăzut."

Traducere: Oana Maria Zaharia