Publicitate
Artă

Ilustraţiile erotice japoneze sunt mai bolnave decât crezi

Încearcă să priveşti dincolo de copiii-demoni care sângereză şi penisurile făcute din şerpi.

de Ysabelle Cheung
25 August 2015, 10:09am

Toshio Saeki, Yarai, 1972

În lumea bolnavă a curentului artistic ero guro nansensu, cu cât o ilustraţie este mai ciudată şi scârboasă, cu atât este mai apreciată. Câteva dintre temele specifice ale acestei mişcări literare şi artistice japoneze, apărută în anii '30, sunt asfixierea erotică (bazată pe întâmplări reale pe atunci), samurai care spintecă o femeie legată, şerpi cu capete de om sau un contorsionist care suge ochii unui băieţel din orbite, iar toate sunt pictate pe lemn. Însă astea sunt doar nişte exemple slăbuţe de opere suprarealiste, macabre şi groteşti care încă influenţează artiştii japonezi contemporani, printre care Toshio Saeki, Takato Tamamoto şi Suehiro Maruo.

Tema asfixierii erotice, interpretată de Suehiro Maruo

Takato Yamamoto

Toshio Saeki, Renrui, 1972

Ero guro nansensu nu trebuie confundat cu genul pornografic sau horror, pentru că acesta se concentrează pe fanteziile erotice sumbre, combinate cu alte lucruri foarte scârboase. Numele curentului vine din engleză de la „erotic grotesque nonsense," ceea ce înseamnă că ilustraţiile nu includ mereu sânge şi violenţă. De exemplu, o imagine cu o fată cu zece ochi înfipţi în vagin e la fel de valabilă şi lipsită de sens. În anii '30, desenele astea făcute de mână reprezentau un răspuns la presiunile politice şi economice care începuseră să influenţeze singurul partid japonez. Pe măsură ce ţara devenea din ce în ce mai militaristă, vechea fascinaţie a japonezilor cu erotismul se transforma într-o explorare a hedonismului, senzaţionalului, anormalului şi tabuului, aspect ce reflecta nu doar apariţia unor noi porniri sexuale, ci şi proliferarea extremismului politic.

Mişcarea a evoluat de-a lungul anilor şi, precum o categorie de pe Reddit, a dat naştere unor sub-genuri care s-au revărsat în literatură, muzică şi cinema. Albumul din 2014 al celor de la Flying Lotus, You're Dead (graţie lui Shintaro Kago), benzile desenate manga şi anime-urile hentai care includ fantezii cu perversiuni sexuale fac parte din ero guro şi abordează teme precum violul, mutilarea, necrofilia şi pedofilia. Câteva influenţe ero guro apar chiar şi în romanul grafic Black Hole al scriitorului american Charles Burns. Sunt, însă, manifestările moderne ale stilului ero guro tot o reacţie socio-politică la adresa Japonei? Mai mult, cum poate o ilustraţie să concureze cu hiperrealităţile high-tech disponibile în prezent pentru transmiterea unui mesaj şocant?

Shintaro Kago, ilustraţie pentru single-ul Flying Lotus „Never Catch Me"

Un răspuns ar fi că o imagine desenată de mână transmite multe mai multe decât o imagine digitală. În prezent, doi dintre cei mai celebri artişti japonezi, Takashi Murakami şi Yoshitomo Nara, sunt cunoscuţi pentru imagistica lor non-hiperrealistă. Amândoi critică societatea japoneză într-o manieră non-realistă. (Criticul de artă Roberta Smith spune despre lucrările lor că lasă să se întrevadă „un instinct aparte pentru realizarea unor scene care par reale din punct de vedere emoţional, dar nu sunt realiste.") Stilul plat şi nerealist al curentului ero guro reprezintă un instrument cu ajutorul căruia artiştii contemporani disecă tabuuri, şochează privitorii şi în acelaşi timp le normalizează percepţiile. Toshio Saeki prezintă prin lucrările sale pe lemn o cultură sado-maso fantastică, femei legate cărora le sunt tăiaţi sânii, în timp ce personajele inexpresive ale lui Takato Yamamoto se îmbină cu simboluri ale morţii, sexului şi excesului. Niciunul dintre ele nu arată ca şi cum ar simţi durere. La fel ca în alte curente, precum pornografia cu tentacule, subiecţii din imagini fie savurează pasiv actul şi percep abnormalul ca normal, fie se simt nesatisfăcuți într-o manieră drăguţă. În felul ăsta, artiştii aduc în atenţie felul în care oamenii își reprimă ieșirile când vine vorba de cele mai bizare şi sordide fantezii ale lor.

Imaginile astea sunt şocante doar pentru cei care nu cunosc istoria erotismului japonez şi asiatic, din care face parte şi pictura cu zoofilie din 1814, The Dream of the Fisherman's Wife. Japonezii aduc un elogiu subiectelor tabu prin intermediul curentelor artistice precum ero guro, care oferă libertate pentru ilustrarea unor noțiuni ca „scârbos" şi „tabu." În felul ăsta, ero guro are la fel de multă importanţă în cultura japoneză precum au şi poeziile deocheate ale lui Robert Burns în cultura scoţiană sau caricaturile politice în cultura franceză. S-ar putea să ţi se pară scârboase şi sumbre, dar încearcă să priveşti dincolo de copiii-demoni care sângereză şi penisurile făcute din şerpi. Poate că aşa o să descoperi o critică mai profundă a mişcărilor politice şi a convenţiilor sociale.

Katsushika Hokusai, The Dream of the Fisherman's Wife, 1814

Tsukioka Yoshitoshi, Eimei nijūhasshūku, 1866-1867

Toshio Saeki, Nodakagawa, 1977

Suehiro Maruo, manga Haunted Mansion, 1990

Junji Ito, manga Uzumaki, 1998-1999

Găseşti mai multe lucrări de-ale lui Toshio Saeki aici. Pentru portofoliul lui Takato Yamamoto, intră aici.

Traducere: Mihai Niță

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre cultura japoneză:
Fotografiile astea îți dau peste cap toate stereotipurile despre japoneze
Pornografia japoneză hentai se duce pe apa sâmbetei
Armata Japoneză devine agresiv de drăgălaşă
În Japonia, exploatarea sexuală a adolescentelor face parte din industria de divertisment