​De ce au femeile nevoie de cursuri de autoapărare

Acum vreo două luni, în timp ce mergeam spre casă pe bicicletă pe la miezul nopții, mi-a sărit în cale un bărbat. Cu brațele întinse, striga că are niște planuri sexuale violente pentru presupusa noastră noapte împreună. Aia e, m-am gândit, pân-aici ți-a fost norocul. Am încercat să-mi amintesc bruma de lecții de autoapărare pe care le învățasem în facultate din e-mailurile pe care mi le trimitea maică-mea. Am cotit brusc bicicleta ca să-l evit și am pedalat, cu adrenalina în vene. M-a alergat vreo două străzi, poate chiar mai mult. Nu m-am uitat în urmă ca să văd.

În ziua următoare, le-am povestit colegilor de la muncă ce pățisem, dar m-am simțit stupid, pentru că, la urma urmei, nu se întâmplase nimic. Dar a fost pentru prima oară în viața mea când mi-a fost compromisă siguranța, când m-am simțit cu adevărat amenințată. M-a speriat faptul că m-am simțit total incapabilă să mă protejez.

O colegă mi-a povestit că a urmat niște cursuri de auto-apărare foarte eficiente.

Trebuie să vii și tu. Eu m-am simțit puternică. E exact ce ai nevoie acum, mi-a zis ea. M-am înscris la un prim curs-test de trei zile, care începea în săptămâna următoare.

Ședința era condusă de un tip zâmbitor între două vârste, căruia îi voi zice Sammy. Avea o atitudine de tip înțelegător și protector care părea imitată din emisiunile de la TV. Pentru încălzire, a pus la maxim piesa „In Da Club" de la 50 Cent. „Reglați-vă respirația! Expirați zgomotos! Vreau să aud cum strigați!", striga la noi Sammy, ca un dirijor amețit de cor. „Căutați țesuturile moi! Turtiți-i nasul!"

Cursurile Krav Maga sunt practicate de ambele sexe, iar în grupa mea erau 13 bărbați și patru femei. Când Sammy făcea o demonstrație cu mine sau cu altă femeie, era jucăuș și blând. Dar când ne-a arătat cum să ieșim din strânsoarea gâtului cu un alt bărbat, a dat dovadă de o forță egală cu a lui. Nu l-a luat cu binișorul. De cele mai multe ori, la demonstrații, femeile primeau ca partener de luptă tot femei, pentru că erau „similare ca înălțime și greutate", după cum ne zicea Sammy. Când am făcut demonstrația cu un bărbat de vreo șaizeci de ani, spre finalul ședinței, el mă tot întreba dacă nu cumva mă rănește cu forța lui. Ok, învățam ceva, dar într-un context total nerealist.

Am plecat de la ședință cu un sentiment de putere, dar cea mai palpitantă chestie în legătură cu acest curs de autoapărare era pur și simplu faptul că mă înscrisesem la un astfel de curs. Nu se poate spune că mi-a fost de folos, când era clar că fusesem tratată ca o ființă mai slabă într-un mediu controlat. Sunt sigură că Sammy știa multe despre mecanica întâlnirilor violente, dat nu cred că știa cum e să se confrunte cu un om mai mare sau mai puternic decât el.

Experții cu care am vorbit mai târziu mi-au zis că nu sunt singura femeie care a avut astfel de gânduri după ce a urmat un curs de auto-apărare. Leanne Brecklin, profesoară de criminologie la Universitatea din Illinois, mi-a zis că antrenamentele de autoapărare sunt utile pentru femei, dar e mult mai bine ca acestea să urmeze cursuri unisex, unde toți participanții sunt femei.

Martha Thompson, directoarea organizației de autoapărare a femeilor IMPACT, din Chicago, mi-a zis că un instructor al unui astfel de curs nu trebuie să știe doar să-I incapaciteze pe niște potențiali agresori, ci și să înțeleagă violența în general și problemele sociale de gen.

„Dacă instructorul nu înțelege exact cum se simt femeile când sunt agresate, atunci nu le poate oferi femeilor ceea ce au nevoie, a adăugat Thompson.

Nici următoarea ședință n-a fost mai bună – eram trei femei, iar încălzirea a fost dominată de o discuție despre meciuri de fotbal în timpul căreia femeile au fost ignorate. Am fost obligată, atât social, cât și fizic, să mă mut mai departe de ei, ca să poată vorbi liniștiți. Apoi, când Sammy m-a introdus într-un grup alături de doi bărbați, s-a înclinat flamboaiant și a întrebat: Îmi acordați acest dans, tânără domniță?" Poate că voia să facă doar o glumă, dar contextul era foarte prost și a părut că se plasează undeva deasupra mea. După care le-a dat bărbaților de făcut cinci exerciții, iar mie doar trei, pe cele mai ușoare. Sunt exerciții de anduranță, mi-a zis unul dintre tipi. Când țineam eu salteaua, abia dădeau cu pumnii în ea, dar când au ținut-o ei, strigau la mine să dau mai tare, cât de tare pot.

„Există un concept numit sexismul binevoitor", mi-a explicat Martha McCaughey, profesoară de sociologie la Universitatea Appalachian State și autoarea cărții Feminismul fizic al auto-apărării femeilor. Nu e la fel de brutal ca tipul de sexism care susține că femeile sunt inferioare, ci se manifestă prin afirmații de genul: „Lasă-mă să te ajut, domnișorico. Permite-mi să-ți acord mai multă atenție la acest curs de autoapărare. " E protector și condescendent, oamenii continuă să plaseze femeile în poziții de inferioritate. „Nimeni nu e atent la chestia asta, dar ea se manifestă în fiecare zi. E probabil cea mai întâlnită formă de sexism în 2015".

La ultima ședință gratuită Krav Maga, am fost la un curs care era doar pentru femei. Mai era o singură cursantă, o femeie foarte scundă pe nume Susan. „Se pare că veți lucra împreună", a glumit instructoarea. „Avem de ales?" i-a răspuns Susan. Dar măcar Susan a fost serioasă și și-a folosit toată forța în fiecare mișcare când am exersat loviturile cu pumnii și picioarele în saltea. Am simțit că luptăm de la egal la egal. Instructoarea ne-a învățat cum să-i băgăm degetele în ochi agresorului și cum să-l zgâriem ca să-i colectăm ADN-ul pentru probe după ce scăpăm de el. Deși cursul acesta a fost cu siguranță mult mai folositor, a fost frustrant că n-au fost prezente mai multe femei.

Așa că am urmat sfatul experților și am participat la un curs introductiv cu impact Bay Area, o organizație non-profit care oferă cursuri de autoapărare dintr-o perspectivă feministă. Toate clasele au instructoare specializate în traume feminine și asistate de un tip într-un costum de protecție care joacă rolul agresorului. „Folosim acest model dintr-un anumit motiv. E important să demonstrăm această dinamică, faptul că și femeile pot prelua controlul într-o situație", mi-a zis directoarea Lisa Scheff.

Am venit la primul curs îmbrăcată în trening, hotărâtă să îmi demonstrez puterea. Dar, când am ajuns, am fost invitată să mă așez pe una dintre canapelele confortabile din spațiul de socializare. Scheff ne-a spus că poate fi intimidant să te înscrii la un curs de autoapărare și ne-a felicitat pentru alegerea făcută.

Am stat de vorbă cam o oră. Scheff m-a învățat cum să identific potențialele amenințări și a accentuat că e important să-mi ascult intuiția. Cel mai puternic instrument pe care-l ai e vocea, a accentuat ea. Vocea îți ajută corpul să facă față adrenalinei care îți curge prin vene în timpul unei confruntări. Te ajută să nu te blochezi. Am practicat urlatul la volum maxim, apoi am exersat lovituri cu pumnii și picioarele.

„Poți liniști majoritatea situațiilor prin instrumente verbale, dar e bine să știi și niște scheme fizice", mi-a zis ea. „Nu uita, dacă simți că e justificat, poți lovi prima. Dacă celălalt apucă să te lovească în față, o să-ți fie greu să ripostezi, nu? "

Am plecat de la acest curs cu sentimentul că am fost susținută și că am prins putere, exact ce speram să obțin de la un curs de autoapărare. Nu voiam să devin expertă în lupte greco-romane; nu voiam să învăț douăzeci de moduri în care îi pot rupe mâna unui agresor. Voiam doar să fiu pregătită – fizic și mental – pentru o întâlnire cu potențial violent. Acum înțeleg că, de fapt, căutam pe cineva care să-mi înțeleagă nevoile, să-mi spună că știe ce am simțit când mi-a sărit bărbatul ăla în cale. O să existe mereu un alt bărbat care va face asta, dar cred că data viitoare voi fi pregătită.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre feminism:
Ghid de feminism pentru bărbați
De ce cred ca bărbat că e bine să existe feminism în România
Femeile împotriva feminismului au o obsesie cu deschisul borcanelor