O femeie care a făcut avort ilegal în Polonia îți povestește cât de sinistru e

Anul ăsta, la sfârșitul lunii septembrie și începutul lui octombrie, mii de bărbați și femei din cele mai mari orașe poloneze, au ieșit în stradă pentru a protesta interzicerea avortului. Deși avortul este deja ilegal în Polonia, noul amendament ar fi interzis și excepțiile care le mai permitea femeilor să scape de sarcini rezultate din viol, sau care sunt prea riscante pentru mamă sau fetus.

După protestele din toată țara, propunerea a fost anulată. Dar, o săptămână mai târziu, Jaroslaw Kaczynski, președintele Partidului Lege și Dreptate, a jurat că partidul lui „va face tot posibilul să se asigure că, până și în cazul sarcinilor în care moartea bebelușului este sigură sau acesta este sever deformat, femeile sunt obligate să nască, astfel încât copilul să poată fi botezat și înmormântat creștinește". Afirmația lui a declanșat o nouă rundă de proteste, pe 23 și 24 octombrie.

Conform unui sondaj alcătuit recent de CBOS [Polish Public Opinion Research Center] , una din patru femei poloneze a făcut avort, dar autorii recunosc că majoritatea femeilor care au fost întrebate, au făcut avort pe vremea în care era încă legal, înainte de introducerea așa numitului „Compromis al Avortului" din 1993.

Din moment ce avortul este ilegal și doar subiectul în sine a ajuns tabu, este imposibil să obții o statistică clară în privința avorturilor din Polonia. Dar cum e să te numeri printre persoanele care alcătuiesc statisticile? Am vorbit cu o fată, care a făcut un avort ilegal acum câțiva ani, într-o clinică din Polonia. Ea a fost de acord să vorbească cu mine, sub anonimat, despre ce înseamnă să fii nevoită să cauți un ajutor ilegal pentru a termina o sarcină nedorită.

VICE: Cum era viața ta atunci?
Eu studiam și lucram într-un magazin, de unde câștigam în jur de o mie de zloți pe lună [aproximativ o mie de lei]. Nu câștigam suficient cât să mă întrețin, dar mama mă ajuta cu chiria. Pe vremea aia, locuiam cu prietenul meu, care era un muzician și deseori pleca în turnee. Relația noastră nu era una sănătoasă. El era francez și nu se simțea confortabil cu prietenii mei. Nici măcar nu-l interesa să se integreze sau să se acomodeze. În schimb, era extrem de gelos și nu-i plăcea când ieșeam în oraș. Sincer, habar nu am de ce am rămas în relația aia toxică atât de mult timp.

Cum ai aflat că ești însărcinată?
Nu reușisem să cumpăr pastila de a doua zi, așa că l-am rugat pe prietenul meu să ia un prezervativ. El de abia se întorsese din turneu și credea că îl înșelasem. Eu am negat asta, dar el m-a presat să facem sex neprotejat ca să-i demonstrez fidelitatea mea. Eram atât de deprimată și amorțită emoțional încât am cedat.

După câteva săptămâni, am făcut un test de sarcină, care a ieșit pozitiv. Lui nu i-a păsat foarte tare de știrea asta, ba mai mult, a dat vina pe mine și mi-a spus să mă ocup singură de asta.

Te-ai hotărât să te duci la o clinică. De ce?
Am descoperit pe site-ul Women on Web pastila de avort, dar nu știam pe nimeni care să fi încercat asta. Citisem că o primeai prin poștă, dar exista riscul să fie confiscată sau să apară diverse complicații. Nu părea alegerea potrivită pentru mine. Cu un an înainte, o prietenă de-a mea trecuse printr-o situație similară și ea a ales să facă procedura într-o clinică. Ea mi-a dat contactele doctorului care a ajutat-o.

Cum a fost procedura?
Am fost asistată de trei doctori: un anestezist, un ginecolog-chirurg și doctorul care m-a examinat la prima consultație. În sala de așteptare, am stat lângă o femeie însărcinată care venise pentru un control de rutină. În cabinetul doctorului, eu m-am schimbat în halatul de spital, am fost anesteziată, iar din punctul ăla nu mai țin minte nimic. Cred că m-am trezit după vreo două ore, iar când m-am simțit mai bine, am plecat acasă cu autobuzul. În autobuz, am început să sângerez, iar când am ajuns acasă, fusta mea era plină de sânge.

Te-au avertizat în vreun fel în privința asta?
Nu, deși doamna doctor mi-a dat numărul ei, ca să o sun în caz de complicații. Sângeram abundent și nu s-a oprit nici peste noapte, așa că am sunat-o și am fost la un consult gratuit. Ea mi-a făcut un fel de injecție, dar am sângerat încă vreo trei zile.

Ce părere au avut oamenii din jurul tău despre avortul făcut?
Când am ajuns acasă de la clinică, prietenul meu nici măcar nu s-a întors de la calculator, iar în momentul ăla am știut că luasem decizia corectă. El a plecat la o lună după asta. El nu m-a sprijinit nici măcar financiar. A trebuit să mă împrumut de la o prietenă ca să pot face avortul și a trebuit să-i restitui banii în lunile care au urmat.

Singurul lucru pe care mi l-a spus mama după ce i-am povestit a fost: „De ce mi-ai făcut asta?". Ea este religioasă, dar în același timp, probabil se îngrijora că va trebui să plătească ea. Nu am mai vorbit despre asta niciodată. În schimb, prietenii mei au fost un sprijin adevărat.

Crezi că din cauza faptului că avortul este ilegal în Polonia, asta influențează părerea oamenilor? De exemplu, crezi că mama ta ar fi reacționat diferit dacă ar fi fost legal?
Faptul că avortul e considerat o infracțiune are un impact negativ asupra celor care nu sunt fanatici religioși. Treaba asta se transformă într-o barieră socială pentru multe persoane.

Cum te simți acum? Ți se pare că te-a marcat pe termen lung acest avort?
Procedura în sine nu m-a afectat în niciun fel, cu excepția datoriei, care a fost o povară, pentru o perioadă. Felul în care s-au comportat prietenul și mama mea, cu siguranță a avut un impact asupra mea. La momentul respectiv, simțeam că nu există nicio cale de ieșire din situația aia. Îmi făceam griji că nu o să găsesc pe cineva dispus să mă ajute sau să mă împrumute. Asta a fost partea grea din punct de vedere emoțional. Astfel de proceduri nici nu ar trebui să există dacă pastilele de a doua zi s-ar putea cumpăra fără rețetă.

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre avort:
Femeile care au intrat în grevă împotriva interzicerii avortului în Polonia
Avorturile din satele Australiei sunt mai înfricoșătoare decât în filmele lui Mungiu
Legile împotriva avortului care le fac pe femeile din America să pară niște criminale