Anul trecut, cînd Christian Petersen-Clausen a vizitat Coreea de Nord, a fost șocat de câte puține persoane aveau telefoane mobile. Într-o lume în care aproape toate persoanele sunt conectate la tehnologia mobilă, coreeni sunt cu adevărat izolați. Dar când fotograful chinez s-a întors în Pyongyang la începutul acestui an, toată lumea avea smartphone-uri.„Practic toată lumea", își aduce el aminte. „Câteodată vedeam oameni și cu două telefoane."
Publicitate
Telefoanele mobile sunt încă o raritate în Coreea de Nord: există doar 2.5 milioane de abonați într-o țară cu o populație de 24 de milioane de oameni, dar numărul în creștere e doar o indicație a situației înstărite obținute de un segment al societății nord-coreene.Experiența recentă din Coreea de Nord a lui Petersen-Clausen, ca parte dintr-o excursie pe care site-ul NK News a transformat-o într-un calendar 2007, se pupă cu ce spun experții de ani de zile: există un segment de cetățeni relativ bogați, care nu sunt implicați direct cu partidul la putere. În coreană, ei sunt numiți donju, care se traduce ca „maeștrii banilor".
Există oameni care frecventează „Pyonghattan", numele dat de străini enclavei bogate a capitalei, care găzduiește magazine scumpe, restaurante și o cafenea non-stop, genul de loc care este comun oriunde în altă parte a lumii, dar pentru Coreea e ceva nou și trendy.
Noua clasă bogată a țării s-a dezvoltat în 2002, când Guvernul a decretat un act care a deschis porțile pentru afaceri și bunuri, conform lui Michael Madden, un profesor invitat la Institutul SUA-Coreea de la Johns Hopkins School of Advanced International Studies. Madden spune că zilele astea, cei din clasa donju au un fel de relație simbiotică cu regimul lui Kim Jong-un, care le permite acest stil de viață în schimbul unor mite sau „taxe neoficiale".
„Sunt ca niște ruși oligarhi", spune Madden. „Unii dintre ei au reușit pe propriile puteri, dar donju sunt în mare participanți ai corupției oficiale din Coreea de Nord. Din punctul nostru de vedere e corupție, dar de fapt așa merg afacerile acolo. Nu poți să faci nimic fără să mituiești autoritățile, prin bunuri sau bani, nu contează."
Publicitate
Madden spune că acești antreprenori au capitalizat decizia Guvernului de a privatiza unele industrii de stat, iar acum, se pare că ei sunt implicați în aproape toate segmentele industriei, de la transport, la imobiliare și sub-contractarea proiectelor de construcții ale statului.În ciuda sancțiunilor internaționale desemnate pentru a preveni importul bunurilor de lux în Coreea de Nord, Petersen-Clausen spune că, aparent există suficiente produse scumpe pe care clasa donju să-și cheltuie banii. El a văzut mai multe mașini Audi A6 și a găsit televizoare LCD și genți de designer în magazinele din Pyongyang.
Deși donju se îmbogățesc din ce în ce mai mult, fotograful spune că nu trebuie să pleci prea departe de Pyongyang ca să dai de sărăcia abjectă pe care nord-coreeni încă o suportă. El își aduce aminte de o fermă pe care a văzut-o în drumul dintre capitală și orașul Wonsan.„Era sezonul recoltei și eu de abia plecasem din China unde toată lumea folosea mașinării de recoltare pe care le găsești și în Iowa. Ajungi în Coreea de Nord și vezi treizeci de oameni care culeg porumb. E o muncă istovitoare."Toate fotografiile de Christian Petersen-Clausen via NK News. Cititorii VICE au o reducere de cinci dolari la calendarele 2017 ale Coreei de Nord, dacă introduc codul „vicedonju".
Traducere: Diana PintilieUrmărește VICE pe Facebook:Citește mai multe despre Coreea de Nord:
Cluburile improvizate din Coreea de Nord
Am vorbit cu românul care a mers în Coreea de Nord ca să facă un film experimental
Coreea de Nord fumează iarbă zilnic, așa se explică…
Cluburile improvizate din Coreea de Nord
Am vorbit cu românul care a mers în Coreea de Nord ca să facă un film experimental
Coreea de Nord fumează iarbă zilnic, așa se explică…