Mi-am petrecut vacanța pe un teren petrolier în flăcări din Kuweit

FYI.

This story is over 5 years old.

Călătorii

Mi-am petrecut vacanța pe un teren petrolier în flăcări din Kuweit

Și-am făcut niște fotografii.
25 Octombrie 2012, 11:00am

Când Saddam Hussein a invadat Kuweitul pe 2 august 1990, a activat un conflict politic care s-a transformat într-o catastrofă a mediului. A jurat că dacă va fi „evacuat cu forța din Kuweit, atunci Kuweitul va arde" și s-a dovedit că nu glumea.

Așa că s-a ținut de cuvânt și i-a dat foc. În timpul evacuării, trupele irakiene și-au făcut drum spre terenurile petroliere din Kuweit și au incendiat 700 de sonde petroliere. Incendiile au început în ianuarie 1991, iar ultimul foc a fost stins zece luni mai târziu. Într-un final au ars 950 000 de metri cubi de petrol zilnic.

Având în vedere numărul sondelor care ardeau, era imposibil ca pompierii să le stingă la timp pentru a evita o catastrofă globală. Așa că guvernul din Kuweit a cerut ajutor internațional. Aproximativ 50 de țări au răspuns la apel, inclusiv Anglia, din echipa căreia făceam parte.

Am ajuns acolo pe 28 februarie 1991 și încă îmi amintesc scena apocaliptică din momentul în care am aterizat în Kuweit. Cerul era atât de negru încât transformase amiaza în noapte, iar când zburam sub nivelul norilor, vedeam doar cele 700 de sonde arzând, toate în același timp.

Am fost trimiși să ajutăm pe terenurile petroliere din nord și n-o să uit vreodată drumul de 50 de kilometri de la aeroport la tabără. După ce am trecut de capitală, imaginile cu dezastrul și carnagiul uman erau înfiorătoare. Erau vehicule și cadavre împrăștiate peste tot, atârnau din mașini pe marginea drumului. Oficialitățile din Kuweit au estimat 10 000 de morți, dar numărul neoficial se apropie de 100 000.

Tabăra în care am stat era chiar lângă niște sonde în flăcări, așa că am îndurat multe nopți nedormite în timp ce incendiile trosneau și aprindeau cerul, iar în deșert erau temperaturi sub zero grade noaptea. Și de parcă asta nu era destul, tabăra era înconjurată de milioane de mine plasate ca să îngreuneze stingerea incendiului. Tancuri goale și arse și muniții umpleau deșertul ca dozele de bere după un festival. Când conduceam nu îndrăzneam să părăsesc drumul, deși mulți o făceau. Și mulți au murit.

Până în noiembrie au fost stinse toate incendiile.

Fotografiile astea sunt din prima mea săptămână acolo. Din păcate primele cinci filme mi-au fost confiscate de serviciul secret american după ce le-am lăsat la developat în Kuweit, iar proprietarul m-a raportat la CIA. Acum doar presupun, dar instinctele îmi spun că asta a avut o legătură cu atrocitățile și încălcările brutale ale drepturilor omului pe care le-am surprins pe filmele alea.

Traducere: Andra Olteanu