FYI.

This story is over 5 years old.

Stiinta

Ăsta-i motivul pentru care te lovește anxietatea după o noapte de beție

Un studiu nou a explorat toată nenorocirea existențială pe care o simți după ce bei jumătate de sticlă de tequila.
anxietate
Foto: Emily Bowler 

Mahmureala cu anxietate este o problemă milenială, nu-i așa? Te poți baza pe generația asta să ia un termen clasic precum mahmureala și să-l îmbrace cu ceva despre sănătatea mintală.

Doar că există o istorie bine documentată care leagă consumul de alcool de anxietatea socială, iar 28 la sută dintre cei cu tulburare de anxietate socială (SAD) se pare că suferă și de o tulburare legată de consumul de alcool (AUD). Timiditatea este un analog subclinic al SAD. Asta înseamnă că poți avea simptome similare – poate aversiune la situațiile sociale sau rușine și gură uscată când cunoști oameni noi – dar nu se transformă mereu în formele cele mai debilitante de anxietate.

Publicitate

Un studiu recent a descoperit că mahmureala cu anxietate – sentimentul acut de vinovăție și ură pe deasupra mahmurelii care, în propriul ei mod, te afectează mai mult decât o durere de cap sau orele petrecute în toaleta de la muncă – la indivizii timizi ar putea fi legată de AUD. Pe scurt: dacă ești timid și ai parte de mahmureală cu anxietate în fiecare weekend, probabil că se datorează faptului că bei ca să-ți ameliorezi timiditatea.

„Alcoolul are un efect anxiolitic asupra creierului”, spune Beth Marsh, care a creat studiul și este cercetătoare de psihofarmacologie clinică la UCL. „Deci când ești sub influența alcoolului, substanțele chimice din creierul tău te fac mai puțin inhibat și anxios. Se întâmplă același lucru chiar dacă ești o persoană timidă, anxioasă sau nu.”

1543321805648-R1-00822-0014

Foto: Emily Bowler

Un exemplu personal: când aveam în jur de 14 ani, uram școala. Eram un vegetarian dubios – era prin anii 1990, așa că dieta vegetală nu era încă la modă – cu puțini amici, insomnie și o față precum o pictură de-ale lui Pollock. Luam prânzul în fața monitorului, adesea singur. Mă anturasem cu un grup cu care beam cidru în weekenduri și eram gălăgios, făceam pe clovnul și ocazional ajungeam să mă sărut cu fetele. Într-o zi i-am întrebat dacă credeau că sunt mai amuzant beat sau treaz, iar ei mi-au răspuns că beat.

Cu toții ne creăm basme despre trecutul nostru, dar asta a rămas cu mine. Douăzeci de ani mai târziu, tot mă simt mai puțin încrezător – și cu siguranță mai puțin amuzant – când nu beau. Ani de zile ieșeam în cluburi și aveam reputația unui vagabond în timp ce mă prefăceam că sunt un fel de mascul alfa. În realitate, eram 7/10 nervos și de abia în ultimii ani am început să mă simt confortabil cu faptul că sunt un bărbat tăcut și introvert. Ce m-a făcut să diminuez consumul de alcool a fost natura plină de anxietate a mahmurelilor mele și faptul că-mi puneam în pericol cariera de scriitor pe care abia mi-o clădisem.

Publicitate

„Este ușor să cazi în tipare”, spune Celia Morgan, profesoară de psihofarmacologie la Universitatea Exeter și investigator principal al studiului, „iar alcoolul chiar ajută la socializare dacă te simți oarecum inconfortabil. Este o relație cu două sensuri. În majoritatea cazurilor în care anxietatea socială duce la AUD, alcoolul este un mecanism de autoapărare. Dar la alți oameni este exact invers.”



O temă comună la toți cei cu care am vorbit pentru acest articol a fost un sentiment de rușine și deconectare. Simon, un regizor de comedie în vârstă de 34 de ani, se baza social pe alcool în adolescență și în perioada facultății ca să-l ajute să uite de bâlbâială: „Mă făcea foarte timid. Când eram beat, mă bâlbâiam mai puțin”. A învățat că nu putea să folosească alcoolul ca mecanism de autoapărare, mai ales când mahmurelile deveneau „adevărate accese de ură la adresa propriei persoane: Mă urăsc oare oamenii? De ce nu mă place tipa?” Acum bea mult mai rar.

Brodi Snook, o comediană de 27 de ani, se tot muta constant în copilărie în Australia. „Am trecut prin vreo zece școli înainte să am cinci ani și asta era foarte enervant și înfricoșător”, spune ea. A descoperit băutura la 14 ani și a ajutat-o să-și facă prieteni și să cunoască tipi. Și-a descris mahmurelile ca fiind existențiale, în general legate de frici despre carierele alese și alegerile de viață, spre deosebire de „La dracu, m-am făcut pulbere azi-noapte”.

Publicitate

Sunt anumite situații în care o persoană timidă ar putea cădea pradă unei mahmureli cu anxietate. Ca de exemplu, Crăciunul: o explozie de bucurie forțată în care te trezești alături de oameni pe care nu-i știi prea bine și la care persoanele mai în vârstă încurajează beția.

„Există multă anticipare pentru ceva de genul acesta, ar putea fi veselie sau anxietate. Când ești stresat, sângele circulă de la stomac spre mușchi”, spune Celia. Asta înseamnă că alcoolul va fi absorbit mai rapid. „Atunci poate începi să bei rapid”. Dacă mai adaug și faptul că uiți să mănânci după ce te-ai amețit gratis, atunci ai sigur rețeta pentru o dimineață întunecată în timp ce-ți aduci aminte cum te-ai purtat cu șeful pe „Last Christmas”.

1543322188704-41580026

Foto: Emily Bowler

O parte interesantă a mahmurelii cu anxietate care o face să fie legitimă este faptul că ratele consumului de alcool sunt în scădere. Zece milioane de adulți britanici spun acum că sunt total abstinenți, în timp ce 29 la sută dintre tinerii cu vârstele cuprinse între 16 și 24 de ani nu beau. Deci e sigur că zilele mahmurelii cu anxietate ar trebui să fie numărate, nu?

„În timp ce consumul de alcool este în scădere, încă mai sunt șase sute de mii de dependenți în Marea Britanie”, spune Beth Marsh. „Și în timp ce statisticile arată că, per total, oamenii beau mai puțin, cei cu nivele mai scăzute ale sănătății și stării de bine – probabil inclusiv oamenii cu anxietate – încă o fac.”

Publicitate

Deci, în era în care – conform descoperirilor din 2017 făcute de UK Council for Psychotherapy – ratele de anxietate moderată-până-la-extremă și depresie la muncitorii din UK au crescut cu 30,5 la sută din 2013, legătura dintre anxietate, timiditate și alcool pare să reziste.

Din fericire, există o acceptare mai mare a timidității în rândul generațiilor mai tinere. Cartea lui Susan Cain, Quiet: The Power of Introverts in a World That Cant Stop Talking, explorează beneficiile de a fi introverți și a vândut peste două milioane de copii. Și obiectivele masculinității se schimbă încet: bărbații și băieții care beau mult ca să se joace de-a masculii alfa s-ar putea să se simtă acum mai confortabili în propria piele și să nu se agațe de acele shoturi de tequila care induc mahmureala cu anxietate.

„Este vorba despre a accepta că ești timid sau introvert”, spune Celia. „Asta ar putea ajuta oamenii să facă tranziția de la consumul excesiv de alcool. Este o trăsătură pozitivă. Este ok să fii tăcut.”

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.