În noiembrie 2018, marșul pentru drepturile transsexualilor a fost interupt de naționaliștii de dreapta care au aruncat cu fumigene în mulțime. Christopher Miller, un jurnalist american din Kiev, a fost lovit în față de un naționalist și a spus ulterior că în loc să protejeze oamenii de la marș, poliția a fost împotriva lor. Organizatorii au zis într-o declarație: „Evenimentele de astăzi au demonstrat că nivelul de agresivitate radicală a extremei drepte e în creștere în Ucraina”.
Publicitate
Asta este realitatea de zi cu zi pentru comunitatea LGBTQ din Ucraina, inclusiv pentru soldații homosexuali care încă-și riscă viața pentru țara lor. Fotograful Anton Shebetko crede că e timpul ca ucrainienii să înceapă să aprecieze sacrificiile făcute pentru țară de comunitatea LGBTQ.
„Mai mult de 330 de mii de ucrainieni au luptat în operațiunile noastre împotriva teroriștilor, din est”, mi-a spus Anton, referindu-se la disputa țării cu separatiștii pro-ruși. „Dar grupurile de extremă dreapta vor să crezi că nu sunt deloc oameni gay în armată.”De aceea Anton a creat seria „We Were Here”, care oferă spațiu foștilor și actualilor soldați gay să-și spună poveștile despre ce au trait în armată. Am vorbit recent cu Anton despre proiectul lui, ce se întâmplă când un soldat își declară homosexualitatea și dacă lucrurile se vor remedia pentru comunitatea LGBTQ în Ucraina.VICE: Salut, Anton. Cine a făcut parte din proiectul tău și cum i-ai convins să participe?
Anton Shebetko: Toți participanții din proiect au luptat în operațiunea din estul Ucrainei. Unii au fost soldați, alții paramedici și voluntari. Eu doar i-am abordat și le-am explicat motivația din spatele proiectului. O parte au refuzat, dar majoritatea oamenilor cu care am vorbit au fost de acord să participe. Cred că promisiunea anonimității i-a convins.Cum ai descrie starea curentă a drepturilor LGBTQ din Ucraina?
Vreau să cred că au avut loc niște mici îmbunătățiri. Câteva mii de persoane participă la Pride în fiecare an mulțumită prezenței poliției care protejează participanții de naziști și nebuni care cred că a fi gay este un păcat mortal. Pe de altă parte, situația din provincii – unde evenimentele Pride sunt atacate des – nu este una bună. Apoi mai este și intoleranța generală cu care trebuie să se lupte zilnic oamenii. Deci, deși în bula noastră pare că lucrurile se îmbunătățesc, dacă te uiți mai atent, realizezi că creșterea sentimentelor naționaliste combinată cu furia cauzată de problemele economice fac dificilă viața persoanelor LGBTQ în Ucraina.
Anton Shebetko: Toți participanții din proiect au luptat în operațiunea din estul Ucrainei. Unii au fost soldați, alții paramedici și voluntari. Eu doar i-am abordat și le-am explicat motivația din spatele proiectului. O parte au refuzat, dar majoritatea oamenilor cu care am vorbit au fost de acord să participe. Cred că promisiunea anonimității i-a convins.Cum ai descrie starea curentă a drepturilor LGBTQ din Ucraina?
Vreau să cred că au avut loc niște mici îmbunătățiri. Câteva mii de persoane participă la Pride în fiecare an mulțumită prezenței poliției care protejează participanții de naziști și nebuni care cred că a fi gay este un păcat mortal. Pe de altă parte, situația din provincii – unde evenimentele Pride sunt atacate des – nu este una bună. Apoi mai este și intoleranța generală cu care trebuie să se lupte zilnic oamenii. Deci, deși în bula noastră pare că lucrurile se îmbunătățesc, dacă te uiți mai atent, realizezi că creșterea sentimentelor naționaliste combinată cu furia cauzată de problemele economice fac dificilă viața persoanelor LGBTQ în Ucraina.
Publicitate
Ai protejat identitățile subiecților tăi. Ce s-ar întâmpla dacă i-ar recunoaște cineva?
Ei bine, doi dintre participanți sunt homosexuali asumați; unul dintre ei și-a recunoscut orientarea după ce l-am fotografiat. Numele lui este Viktor Pylypenko și este primul fost soldat din istoria Ucrainei care să facă asta public. De atunci a participat la mai multe interviuri și acum lucrează și ca activist LGBTQ, pe lângă jobul pe care îl are.E dificil de prezis ce s-ar putea întâmpla cu alți participanți dacă ar decide să-și declare public orientarea sexuală. În cazul lui Viktor, el a avut mult sprijin din partea foștilor colegi din armată. Bineînțeles că sinceritatea lui a venit la pachet cu mai multe amenințări personale în online și la telefon. Dar, din câte știu eu, este în siguranță și bine.Ți-au împărtășit povești personale? Cum se simt să-și păstreze identitățile secrete în armată?
Da – am vorbit cu fiecare despre experiențele cu homofobia și discriminarea din armată. Toți au avut experiențe și opinii diferite, cum ar fi despre necesitatea Pride-ului și când ar trebui oamenii să-și declare public orientarea. Dar cu toții au fost de acord că armata este o instituție homofobă. Și aproape toți au spus că nu s-au simțit confortabil să-și spună orientarea sexuală colegilor, din cauza posibilelor urmări. Este de asemenea important să-ți amintești că problema discriminării nu se termină la homofobie – mai multe femei mi-au împărtășit experiențele de sexism din armată.
Ei bine, doi dintre participanți sunt homosexuali asumați; unul dintre ei și-a recunoscut orientarea după ce l-am fotografiat. Numele lui este Viktor Pylypenko și este primul fost soldat din istoria Ucrainei care să facă asta public. De atunci a participat la mai multe interviuri și acum lucrează și ca activist LGBTQ, pe lângă jobul pe care îl are.E dificil de prezis ce s-ar putea întâmpla cu alți participanți dacă ar decide să-și declare public orientarea sexuală. În cazul lui Viktor, el a avut mult sprijin din partea foștilor colegi din armată. Bineînțeles că sinceritatea lui a venit la pachet cu mai multe amenințări personale în online și la telefon. Dar, din câte știu eu, este în siguranță și bine.Ți-au împărtășit povești personale? Cum se simt să-și păstreze identitățile secrete în armată?
Da – am vorbit cu fiecare despre experiențele cu homofobia și discriminarea din armată. Toți au avut experiențe și opinii diferite, cum ar fi despre necesitatea Pride-ului și când ar trebui oamenii să-și declare public orientarea. Dar cu toții au fost de acord că armata este o instituție homofobă. Și aproape toți au spus că nu s-au simțit confortabil să-și spună orientarea sexuală colegilor, din cauza posibilelor urmări. Este de asemenea important să-ți amintești că problema discriminării nu se termină la homofobie – mai multe femei mi-au împărtășit experiențele de sexism din armată.
Publicitate
Mai jos găsești fotografii din proiectul „We Were Here” al lui Anton.
Articolul a apărut inițial pe VICE PL.