Am băgat cocaină treaz, de dragul științei

Alcoolul și cocaina sunt o combinație la fel de veche precum cocaina - deci nu prea veche. Dar pentru anumiți petrecăreți de vineri noaptea, să bagi niște praf după câteva pahare a devenit o tradiție, berea și drogul, o alianță la fel de familiară precum vodca și Coca Cola, berea cu cidru și greața de după sau zece pahare în timpul unui meci și să pocnești un cal al poliției în față.

Asta, din motive evidente, nu e ceva bun. Când amesteci alcool cu cocaină, o nouă substanță – cocaethylene – se formează în sânge și poate fi mult mai cardiotoxică decât cocaina. Iar cum puritatea cocainei este în creștere – ca şi decesele provocate de ea – ești deja într-o poziție destul de nasoală de la bun început. Plus, să ajungi să cumperi un gram de fiecare dată când ești în bar este la fel de dur pentru portofelul tău cum este și pentru inimă – şi cocaina te face să stai treaz mai mult timp, iar asta înseamnă și mai multă băutură.

Totuşi, pentru mulţi este un obicei: bei până ai nevoie de ajutor ca să te pui pe picioare, așa că apelezi la ea ca să te ajute. Pentru o cincime dintre cei care fac asta, cocaina e livrată mai repede decât o pizza. Cu tentația atât de ușor satisfăcută, poți vedea de ce oamenii aleg adesea să ignore cardul gol și riscul major de stop cardiac.

Dar scoate alcoolul din ecuație: ai mai consuma-o? Pentru o parte din dependenții de cocaină, răspunsul este evident da. Dar pentru majoritatea de aproximativ 875 de mii de oameni care l-au folosit în Anglia anul trecut: nu, probabil că nu, fiindcă să tragi pe nas când ești treaz trebuie să fie oribil. Cine ar vrea să ia banii pentru o cină de lux și în schimb să vâneze un atac de anxietate?

Eu, pentru știință.

Este sâmbătă noapte și-mi iau un gram de la omul meu – hai să-l numim Nu e Treaba Ta –, care costă 470 de lei și este livrat la ușă într-o oră. Dar înainte să mă prăjesc, vreau să-mi verific cocaina de două lucruri: unu, să-i testez potența; doi: să văd cu ce ar putea fi îndoită.

Nu sunt chimist – nici măcar nu sunt scriitor – așa că mi-am luat kituri de testare de la băieții buni de la EZ Test, care mi-au spus că nu sunt teste de laborator, dar având în vedere că majoritatea dintre noi nu avem acces imediat la un laborator profesionist, sunt, după părerea lor, „cel mai bun lucru” (citește despre argumentele pro și contra ale acestor teste aici, și un ghid despre cum să le folosești aici).

Deci treaba stă cam așa: pui niște lichid de testare într-un tub cu alt lichid din kit, apoi bagi 20 de miligrame din drog în el, îl amesteci foarte bine și verifici în ce culoare s-a transformat.

Și ce să vezi, sucul științific a devenit maro închis spre negru, care – conform schemei de culori – înseamnă că praful meu este de bună calitate. E bine pentru satisfacția mea și rău pentru organism dacă iau prea mult.

Auzi destule povești de groază despre substanțele cu care e îndoită cocaina, dar faptul că ignori că e combinată cu levamisol (agent antiparazitar), benzocaină (anestezic local) și fentanyl (un opioid incredibil de puternic care te poate omorî cu ușurință) demonstrează că toate știrile astea nu te opresc din a le consuma.

Oricum, m-am gândit că trebuie să văd ce altceva mai e în gramul ăsta – plus că nu băusem nimic ca să-mi amețească percepția – ca să pot identifica mai ușor tot ce mi se întâmplă după ce îl iau. Deci am pus puțină pudră într-un tub de testare plin de alt lichid științific, de data asta unul care testează substanțele cu care se îndoaie drogul, și l-am amestecat bine: acum are culoarea pentru benzocaină.

După ce am consultat internetul, am aflat că benzocaina este o substanță anestezică – adăugată ca să imite efectul de amorțeală al cocainei – și deși nu este grozavă, nu mă va omorî.

Mi-am pus un playlist liniștitor („Panpipe Moods Vol. 1”) și mi-am făcut o linie. Are un miros ușor de petrol – deloc surprinzător având în vedere că frunzele de coca sunt băgate în benzină în timpul procesului de producție – iar gramul e mai degrabă sfărâmicios decât cristalin.

Prima linie: aşa cum ştii, dacă ai mai tras pe nas, o să te înţepe puţin la început, apoi senzaţia o să fie mai arzătoare şi o să se ducă din ceafă pe cerul gurii.

Hmm, da… acel sentiment că vreau mai mult. Chiar dacă simt puțină anxietate în stomac, dintr-un motiv indescifrabil, mintea mea spune că mi-ar mai plăcea o linie.

Până la a doua linie, nasul își pierde sensibilitatea, deci nu prea mai simți usturimea aia minoră, dar corpul încă știe ce se petrece și tot îți oferă starea aia. Problema aici este că fără alcoolul care să-ți ușureze starea interioară, a doua linie se simte ca și cum am băut prea multe cafele, cu o acufenă care urcă rapid din burtă.

Wow, îmi place de mor playlistul ăsta peruvian și îmi vine să spun oamenilor cât de mișto e muzica pe care o ascult. Este un playlist al dracului de mișto.

Anxietatea mi-a cuprins total corpul și nu mai este nimic care să-mi tocească starea aia de cotonăgeală, așa că doar stă în piept și mă atinge într-un mod cumva paralizant. Vreau să vorbesc despre tot, dar mintea mi se mișcă prea repede ca să mai pot lega fraze. Doar stă acolo și se învârte la nesfârșit în creierul meu.

Ai fost vreodată atât de praf încât să nu mai poți vorbi? Să bagi coca nealcoolizat te duce acolo, dacă asta cauți. Prin asta vreau să spun că, dacă îți place să te simți ca în K-hole, dar cu un sentiment mai sufocant, urgent și oribil.

Parcă marginile conștiinței mele sunt un gard electric. Mă simt captiv în propria minte și incredibil de inconfortabil, și nu pot să fac nimic altceva decât mai multă cocaină.

Nu face asta. Și dacă vei bea şi lua cocaină în același timp – care din nou, e riscant – nu o face prea mult (și citește întâi ghidul de reducere a daunelor de la The Loop).

Articolul a apărut iniţial pe VICE UK.