Politicieni români care apar pictați în biserici mi-au spus de ce, Doamne, de ce

Politicianul român ctitorește lăcașuri de cult din cele mai vechi timpuri. Dacă răsfoiești chiar și superficial un manual de istorie, vei observa pe lista întemeietorilor de biserici nume mari, precum Ștefan cel Mare, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu, Mihai Viteazul și Mircea cel Bătrân. E firesc, oarecum. Cine altcineva ar fi putut băga bani în acele vremuri tulburi, în care doar unu la suta din populație trăia bine? Domnitorii și boierii, bineînțeles.

Cumva, simbioza asta politician-biserică e mai actuală ca niciodată, deși, teoretic, trăim în cea mai laică perioadă a istoriei. Dacă acum sute de ani era de înțeles, pentru că „separarea bisericii de stat” era un concept exotic chiar și-n cele mai dezvoltate state ale Europei, în zilele noastre e mai greu să găsești o explicație pentru această stare de fapt. De pildă, mulți s-au întrebat de ce la slujba Catedralei Mântuirii Neamului au fost lăsați în față doar politicieni și oameni de afaceri controversați?

Răspunsul e simplu: fără politicieni și afaceriști îmbogățiți din afaceri cu statul, acel monument al kitschului ortodox n-ar fi existat niciodată. Politicienii au contribuit cu bani publici, afaceriștii cu bani obținuți pe căi mai mult sau mai puțin ortodoxe. BOR nu se putea bizui niciodată pe dărnicia enoriașului de rând, pentru că acesta, oricâte cruci și-ar face când trece pe lângă o biserică, va avea întotdeauna cheltuieli mai importante pe cap. Așa că banii trebuie luați cu japca.

La câți bani publici se revarsă-n conturile BOR, ai putea spune că suntem un neam de ctitori. Ar trebui ca toți plătitorii de taxe și impozite să fie pictați pe bisericile acestei țări. Practic, însă, doar cei mai iubiți fii ai poporului ajung acolo. Șmecherii pe care tu i-ai votat în speranța că-ți vor cheltui banii cu folos. Că, din ei, vor face spitale și drumuri mai bune, că vor termina metroul din Drumul Taberei sau că-i vor ajuta să iasă din mizerie pe cei mai necăjiți dintre noi.

Când eram fecior, discuțiile despre cariera politică a lui Gigi Becali începeau inevitabil cu replica „e om bun, a construit case și biserici pentru sinistrați”. O spuneau colegii steliști de școală, o spuneam eu (pe atunci relativ credincios), o spunea inclusiv nebisericosul de tata.

Și într-adevăr, a construit, mai ales în Vadu Roșca, județul Vrancea, unde a ridicat 188 de case și o biserică. Puternic afectat de inundațiile anului 2005, cu șapte săteni uciși de ape, intervenția patronului FCSB în zonă a fost considerată o binecuvântare într-o perioadă-n care mai marii țării tratau sinistrații cu aroganță. Atât de mare a fost recunoștința localnicilor, încât biserica ridicată de latifundiar conține, printre atâtea picturi cu sfinți, un mural cu familia lui Gigi Becali: soția, sora, cele trei fiice, mama și tatăl în tinerețe, plus mama la bătrânețe.

Mulți ani am trăit cu prejudecata că pioșenia patronului FSCB e de fațadă, că-i personajul negativ din pilda vameșului și a fariseului. Așa că l-am sunat, să văd cât de fățarnic e și cât de mult i s-a schimbat viața de când e pictat cu toată familia printre sfinți. A fost surprinzător de smerit:

VICE: V-ați simțit mai ocrotit sau binecuvântat de Dumnezeu de când sunteți pictat într-o biserică?
Gigi Becali: Probabil, probabil, că dacă te pictează într-o biserică, te pictează dacă ești vrednic. Nu pictează așa, pe oricine. Și te pictează în biserică și harul lucrează. Fiind acolo pictat, harul lui Dumnezeu lucrează. Și atuncea, lucrând harul, încet-încet, cu pași mici, Dumnezeu te aduce la el, pe calea credinței și te întărește în har și mai puternic te face în credință. Sunteți mai puternic în credință de atunci?
Nu știu, nu mă simt, hai lăsați, nu știu, ce să zic acuma, să zic sentimentele mele? Nu ți le zic niciodată, da? Sunt lucruri care nu se zic, da? Nici nu poți să spui, nici nu ai cum să exprimi și nu-i neapărat pictura. Când te întărești în credință, sunt trăiri care nu le poți exprima și nici nu ai voie să le exprimi, pentru că e trăirea harului. Bine, hai, să fii sănătos, iartă-mă, că nu pot să spun mai multe!

Constantin Constantinescu este un domn din PSD care a condus timp de trei mandate orașul Bârlad. Personaj controversat în Vaslui, condamnat cu suspendare pentru conflict de interese acum trei ani, dar cu vina recunoscută-n fața anchetatorilor, politicianul social-democrat s-a retras temporar din lumina reflectoarelor și s-a aplecat către cele sufletești. Mai exact, fostul edil bârlădean a ctitorit o biserică în curtea Spitalului Bârlad, în amintirea defunctei sale soții, care fusese medic în spitalul respectiv.

L-am sunat și m-am ales cu o lecție dură despre ce-i ăla „tablou votiv”. Dar și cu o invitație generoasă:

VICE: Vi s-a schimbat viața în vreun fel de când ați fost pictat printre sfinți?
Constantin Constantinescu: Nu știu ce educație aveți, pentru că minimal ar fi trebuit să aveți informații despre ce înseamnă tabloul votiv. Nu trebuie să fii arhitect sau să ai studii în arta plastică să știi ce înseamnă lucrul ăsta. În toate bisericile ortodoxe există un tablou votiv obligatoriu unde sunt pictați ctitorii bisericii.

Ați ridicat biserica din bani personali sau bani publici?
Această biserică, stimate domn, a fost ridicată din banii personali și din donațiile unor cetățeni. Niciun leu nu a fost din bani publici. Chiar dacă se vehiculează tot felul de legende, ca să mă pună pe mine într-o lumină proastă. Mai ales dobitocii de la Digi24, care au făcut un articol asemănător cu întrebările dumneavoastră și au dezinformat în scop politic lucrul acesta.

V-a întărit în credință această ctitorie?
Chestia cu credința este intimă și nu poate face obiectul unei discuții între doi parteneri prin telefon. Dacă veniți, bem o cafea, vă pot spune despre lucrul acesta, vă pot destăinui unele lucruri legate de acest sentiment, dar nu prin telefon.

Ce are telefonul? Eu sunt din București, e mai greu cu drumul până la Bârlad.
Bine, vă plătesc eu transportul, dacă doriți. Sau vă trimit mașină să vă aducă. Vorbesc foarte serios.

Nu puteți spune așa, pe scurt, să rezumați?
Eu cred că sunteți un om inteligent după glas, după octave și întrebarea mi se pare… eu v-am dat un răspuns pertinent. Veniți, discutăm, filosofăm câte putem noi pe tema asta, dar nu prin telefon.

Adriean Videanu e unul dintre personajele legendare pe care le-a dat orașul Videle politicii românești. Doar că, spre deosebire de cele două doamne de fier ale urbei, Carmen Dan și Viorica Dăncilă, fostul edil al Capitalei a atins și uluitoarea performanță de a fi pictat într-o biserică. Vorbesc despre lăcașul Sf. Trei Ierarhi, pe care fostul baron portocaliu a întemeiat-o în urmă cu mulți ani împreună cu soția sa, Mioara. De fapt, au trecut atât de mulți ani de atunci, încât pictura a și fost ștearsă între timp, potrivit presei tabloide.

L-am contactat totuși pe Adriean Videanu, să-mi povestească mai multe despre aventura ctitoricească din orașul său natal. Mi-a respins cererea cu stoicism, printr-un SMS:

Laurențiu Nistor este un PSD-ist din Hunedoara care a fost primar de comună 18 ani, deputat timp de opt, președinte al Consiliului Județean Hunedoara preț de șase luni și din decembrie 2016 e din nou deputat.

Deși la București a avut o viață plină de evenimente, printre care un proces pierdut cu Agenția Națională de Integritate (care constatase că și-a angajat fiica și ginerele la cabinetul parlamentar), Laurențiu Nistor a găsit timp să se îngrijească și de cele sufletești. Așa s-a ales satul Bejan cu o biserică nouă, în care deputatul PSD e pictat lângă Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, cu descrierea „Domnul Laurenţiu Nistor. 1990 - 2008, primarul comunei. Din 2008 deputat”.

Gurile rele au susținut că lăcașul de cult ar fi fost ridicat cu bani de la buget, dar ce mai contează-n ziua de azi. L-am sunat, să aud din gura lui cum l-a schimbat această faptă demnă de marii domnitori ai neamului. N-a răspuns, așa că i-am dat SMS. A rezultat următorul schimb de replici:

Și aici s-a încheiat dialogul, pentru că, până la ora publicării, n-a revenit cu niciun răspuns.

Un alt teleormănean surprins de pictori la o șuetă cu sfinții este Petre Pârvu, primarul din Zimnicea, cel mai sărac oraș din județ. Acesta a fost pictat pe pereții bisericii Sfântul Filip, chiar lângă o pictură cu Sfânta Cuvioasă Parascheva.

Deși biserica s-a aflat în construcție preț de 20 de ani, iar primăria a contribuit, de-a lungul timpului, cu aproximativ un milion de lei, Petre Pârvu s-a arătat de mai multe ori surprins de prezența sa în pictură. În 2013 a declarat că i-a cerut preotului să-l șteargă de acolo și să pună un sfânt în loc, iar în 2014, contactat telefonic de Adevărul, a susținut că n-a mai fost deloc pe la biserică și nu știe nimic. N-a fost șters, ci mascat de-un poster cu mama altui ctitor.

Și cum o astfel de listă nu putea fi încheiată decât cu un ctitor din județul meu natal, îl menționez și pe Vasile Bleotu, fost deputat de Vâlcea care apare pe pereții bisericii Sfântul Gheorghe Izvoranul din orașul Drăgășani. Cu tot cu insigna de deputat în piept, potrivit presei locale. De altfel, în cazul ridicării acestui lăcaș de cult, lucrurile sunt cât se poate de clare în privința finanțării: bugetul local a contribuit cu cel puțin trei miliarde de lei vechi.