Publicitate
Economie

America profită de pe urma sângelui pe care-l vinde Europei

Este cea mai importantă substanță, așa că era probabil inevitabil să nu devină o marfă mai valoroasă decât petrolul.

de Seth Ferranti; translated by Irina Gache
29 Octombrie 2018, 5:00am

Pungi cu sânge donat la centrul de hematologie din Insulele Camare,Tenerife în 2018. Foto de Desiree Martin/AFP/ getty Images

Transfuziile de sânge sunt o procedură medicală relativ nouă. Ideea că lichidul roșu primordial ar putea fi o forță pozitivă când este introdus în corpul uman a început să fie adoptată la scară largă cu începutul secolului al 19-lea. Până atunci, lipitorile și lăsarea de sânge au rămas cumva în vogă. Pseudoștiința era bazată pe medicina străveche care cerea ca „umorile” și fluidele corporale să fie în echilibru adecvat ca să ajungă la o sănătate optimă. Practic, când sănătatea ta era în pericol, să dai drumul la sânge era considerat un lucru bun din punct de vedere medical – lucru care, probabil în cel mai degradant exemplu, i-ar fi grăbit moartea lui George Washington în 1799.

Chiar și după decenii de experimente, transfuziile nu păreau să ducă undeva până când nu a venit era războiului modern. Primul Război Mondial, cea mai spectaculoasă luptă militară pe care a văzut-o vreodată planeta, a produs noi terenuri pentru transfuzii – la fel cum a făcut-o și conflictul mult mai brutal și catastrofal care a urmat două decenii și jumătate mai târziu. Dar în timp ce transfuzia de sânge a proliferat în medicina modernă, ea a devenit și mai complicată. În zilele noastre, dacă primești o transfuzie de sânge, cel mai probabil te vei alege cu un „component” decât cu sângele „întreg”. Când donezi, lichidul roșu extras din brațul tău se duce la un centru de procesare unde este împărțit în bucăți ca să poată fi folosit la anumite tulburări.

Bineînțeles că segmentarea părților sanguine prezintă și multe oportunități de profit.

În noua sa carte, Nine Pints: A Journey Through the Money, Medicine, and Mysteries of Blood, jurnalista britanică Rose George explorează istoria, etica și ispita transfuziilor de sânge în societatea modernă. Am sunat-o să aflu cum și-au imaginat oamenii sângele de-a lungul timpului – și ce înseamnă faptul că cea mai umană substanță din lume are o valoare mai mare ca cea a petrolului.

VICE: De ce crezi că sângele, cel puțin în viața modernă, îi face pe mulți greu de mulțumit și conține atâtea tabuuri?
Dacă analizezi istoria și geografia, sângele poate fi foarte multe lucruri pentru mulți oameni, cumva este pretutindeni. Grecii antici îl aveau pe Homer – el credea că sângele era magic, avea această putere minunată de a da viață. De fapt unul dintre personajele sale, Nereid Thetis – mama lui – revine la viață pentru scurt timp doar fiindcă bea niște sânge de oaie.

Înaintea medicinei moderne, dacă vedeau sânge, pentru marea majoritate a oamenilor asta însemna rană sau moarte. Menstruația e văzută ca un tabu doar pentru că se opune imaginii obișnuite a sângelui. Erau oameni care sângereau și nu mureau. În primul rând se credea că aveau puteri magice – era văzut ca fiind ceva pozitiv. Apoi s-a transformat în puteri de vrăjitoare. Cum pot femeile să sângereze și să nu moară? Pentru că, bineînțeles, femeia puternică este amenințătoare, deci trebuie să fie o vrăjitoare. Cred că așa a ajuns să se creeze acest tabu menstrual.

În carte spui că sângele a devenit o marfă care costă mai mult decât petrolul. De ce și cum s-a întâmplat asta în Statele Unite?
În SUA era văzut ca fiind foarte normal să plătești pe cineva pentru sânge. Au existat oameni – în special bărbați – care în timpul marei crize financiare își vindeau sângele, probabil dând mai mult decât ar fi trebuit cu prețul proprii sănătăți. La un moment dat, cred că el costa undeva la o sută de dolari pentru 500 de mililitri de sânge în New York. Să donezi sânge era văzut ca un lucru standard pe care să îl faci. De fapt ăsta este motivul pentru care avem sintagma „Banca de sânge”. Sângele și banii au fost mereu asociați, dar de abia de curând sângele și bani au fost separați în SUA.

De fapt nu este ilegal să plătești pentru sânge în SUA, dar trebuie să pui o etichetă care atestă că sângele donat vine de la un donator plătit sau un voluntar. Spitalele nu folosesc sângele de la donatorii plătiți pentru că Organizația Sănătății Mondiale spune că este mult mai sigur să ai un stoc de sânge care se bazează pe donații de la voluntari – argumentul fiind că dacă plătești pe cineva pentru sânge, atunci probabil că o vor face mult mai des decât ar fi bine pentru ei, pentru că primesc bani. Asta i-ar putea determina să mintă despre sănătatea lor.

Vorbești și despre SUA că devine un fel de OPEC(Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol) al plasmei. Poți să-mi explici acea analogie?
Plasma nu este văzută ca sânge. Este vorba de lichidul din sânge, partea galbenă. În SUA nu poți vinde lichiul roșu, dar poți destul de ușor să vinzi partea galbenă și o poți face până la de două ori pe săptămână – de obicei la prețul de aproximativ 30 de dolari doza. Așa a devenit SUA OPEC-ul plasmei. Nu-ți poți vinde sângele roșu, întreg, dar îți poți vinde plasma și SUA are această industrie de succes a plasmei care o oferă întregii lumi. Cam jumătate din stocul din Europa vine din SUA și este o industrie imensă. SUA a exportat plasmă în valoare de 19 miliarde de dolari în 2016, cam cât câștigă și din exportul de mașini de dimensiuni medii și haine. Este o afacere mare.

Este hrănită de produsele pe care le poți face – de exemplu, imunoglobulina și alte proteine, care sunt foarte folositoare în anumite tulburări imunologice și boli de imunitate. Este o industrie cu un viitor destul de pozitiv, dar au fost făcute cercetări elocvente care arată că multe din clinicile de plasmă sunt localizate în zone cu venit scăzut. Cea mai mare parte dintre vânzătorii de plasmă sunt studenți, dar mulți oameni, în special în climatul curent, vin din medii sărace. Avem ceva întrebări etice despre asta.

Poate umanitatea modernă să țină pasul cu nevoia având în vedere schimbările climatice sau alte dezastre, atacuri teroriste?
Ar trebui să ai mereu o plasă de siguranță cu sânge, dar câteodată nici nu ai nevoie de atât de mult precum crezi. În orice situație de luptă sau alta de război – evident că sângele este mereu folositor. Dar mai este de asemenea folosit și la alte boli. Nu știu ce s-ar întâmpla în cazul unui atac nuclear și cine va supraviețui și în ce condiții, dar bănuiesc că ar fi o problemă cu celulele albe, poate o epidemie de anemie.

De ce are nevoie de fapt stocul de sânge este un donator care revine. Proporția oamenilor care donează sânge este doar 4 la sută din populația din Marea Britanie. Este de ajuns, dar înseamnă că în anumite perioade din an, de exemplu de Crăciun sau dacă au loc Jocurile Olimpice sau un eveniment sportiv mare, oamenii nu donează sânge. Indivizii au tendința să facă mereu ceva, în cazul un eveniment catastrofal, se simt nepuntincioși și se gândesc: ce pot să fac? După atacul de la 9/11, o mare cantitate din sângele donat nici nu a fost folosită.

Poți să-mi spui despre rolul pe care îl joacă sângele în cultura pop, de exemplu filmele cu vampiri sau cele violente?
Vampirii sunt foarte interesanți – nu neapărat în cultura pop, ci în cea generală și istorie. Ce vreau să zic este că sunt fascinanți, nu? Aia este de fapt atracția. Este oarecum un act de rebeliune să arăți mult sânge, dar vampirul este o combinație foarte fascinantă și totuși există și un context drăguț pentru acest fluid corporal. Nu am nicio teorie profundă de ce sunt atât de populari, dar cred că oamenii au creat vampirul ca o modalitate prin care să înțeleagă moartea sau eșecul de a o înțelege. În Evul Mediu, oamenii nu înțelegeau că un cadavru nu se descompune neapărat. Unii au fost deshumați și nu se descompuseseră, așa că a luat naștere teoria morților vii.

De ce crezi că sângele a rămas atât de puternic în cultura noastră în fraze ca „frați de sânge”, „război de sânge”, „descendență sanguină” și „bani pătați de sânge”? Este vorba despre natura primordială sau cea carnală a substanței? Sau altceva?
Dacă deschizi Oxford English Dictionary, sunt două sau trei pagini pe acest subiect. Este ceva profund important. Nu putem trăi fără sânge. Cu toții știm asta chiar dacă nu-l vedem. Dacă a fost vărsat, în general înseamnă rană sau moarte și nu este nimic mai terifiant decât asta. Ceva atât de puternic va rezona bineînțeles cu limbajul. Și poate înseamna multe lucruri. Are atâtea înțelesuri și atâtea nivele metaforice. De asta este atât de atotpătrunzător. Este în continuare ceva puternic chiar dacă-l înțelegem mai mult decât am făcut-o vreodată.

Acest intrviu a fost editat subtil și condensat pentru claritate. Află mai multe despre cartea lui George aici.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.

Tagged:
america
plasma
Spital
sange
donat de sange
вампири
петрол
afaceri