Găini în flăcări și blesteme: luptele cu vrăji din Congo

KINSHASA, Republica Democratică Congo — Super Angaluma stă în mijlocul ringului de wrestling și ține un pui viu deasupra capului. Adversarul tremură de frică. Sună trompetele. Mulțimea aclamă.

Super Angaluma furase puiul de la un spectator, folosind nu-știu-ce formă de rază invizibilă ca să-l atragă pe posesorul puiului din public la marginea ringului și apoi să-i șterpelească din mână pasărea.

Eram, probabil, cel puțin o mie în public, ne foiam în praf și încercam să ne apropiem de ring pe cât ne lăsau paznicii în uniforme militare. Ne-am uitat din public la Angaluma care ținea puiul. Părea să-l atingă blând, aproape cu curiozitate. Nu era ceea ce te-ai fi așteptat să vezi într-o vrajă voodoo. Puiul a clipit și a foșnit calm din aripi.

Apoi Angaluma a dat foc puiului.

Următoarele câteva minute sunt încețoșate. Până când a șutat Angaluma pasărea în flăcări în mulțime, aceasta încă era în viață și dădea frenetic din aripi. Totul a devenit un haos, vreo 500 de membre sau așa ceva au zburat în toate părțile. Cred că am lovit pe cineva cu un cot în față. Am primit un șut în piept. Când m-am uitat în sus, în cele din urmă, Angaluma deja își țintuise adversarul la pământ și sărbătorea, dansând la ritmul articulat de tobele și cornurile voioase.

Arbitrul i-a chemat în ring pe următorii doi combatanți. Mulțimea a aclamat.

Catch Fétiche – în traducere liberă, „wrestling voodoo” – e un stil de luptă specific congolez: o combinație de mișcări de wrestling tradițional african, vechi practici religioase și obsesia unui tip față de Hulk Hogan. Nu glumesc: Edingwe Moto, recunoscut în general drept nașul Catch Fétiche, spune că l-a văzut pe Hulk Hogan la TV în anii ’80 și a fost fermecat.

Contribuția unică a lui Edingwe la acest sport a fost includerea fétiche-ului, adică a voodoo-ului — despre care spune că i-a inspirat-o fostul președinte Mobutu, care instaurat în anii ’70 o politică guvernamentală oficială de a respinge influența colonială și a îmbrățișa ceea ce el considera cultură „autentică”. Politica aia și-a pierdut, în cele din urmă, popularitatea, dar în sportul Catch Fétiche a rămas elementul voodoo.

Astăzi, Catch Fétiche e depășit ca popularitate doar de fotbal, în lumea sportivă din Congo. Wrestlerii par să fie mai admirați chiar și decât jucătorii de fotbal și fiecare cartier își are propriul superstar. Cei mai celebri wrestleri nici nu pot să meargă pe stradă în Kinshasa fără să fie asaltați de haite masive de fani. Tot ce ai de făcut ca să-l găsești pe Super Angaluma e să te duci la el în cartier și să întrebi de el – cineva o să te ducă la el acasă. „Numele meu e adresa mea”, îi place acestuia să se laude.

În partidele moderne de Catch se acceptă cam orice: ciocane, cărămizi de ciment, lame de ras, foc, vrăjitorie. Animalele vii sunt ceva comun – folosite ca arme, instrumente ritualice sau ambele. Unii luptători folosesc aproape exclusiv voodoo și preferă să nu se implice în luptele corp la corp. Alții, numiți „tehnicieni”, își folosesc doar abilitățile fizice de luptă – majoritatea sunt experți în mai multe tipuri de lupte, printre care luptele greco-romane, diverse tipuri tradițional africane de luptă și kung fu. Dar chiar și cei care nu folosesc fățiș voodoo îi respectă puterea sau îl folosesc în moduri mai subtile, ca pregătire înainte să pună piciorul pe ring. „Întotdeauna mă protejez”, mi-a spus un tehnician.

Dar cel mai mare trend recent în Catch Fétiche nu are de a face cu diversitatea stilurilor de luptă – ci a combatanților. Pe măsură ce Catch Fétiche a devenit din ce în ce mai popular, un număr în creștere de tinere s-au apucat de acest sport, pentru că le dă forță. Într-o țară destrămată de război, cu una dintre cele mai mari discrepanțe între genuri din lume, în care nenumărate femei pot să-ți spună povești sinistre cu violuri și violențe, e lucru mare.

Miss Marth e una dintre primele femei care nu doar că au luptat în competițiile principale, dar au și folosit cu succes voodoo pe ring. Are mai multe titluri la activ și preferă să se lupte cu bărbați. Mai și antrenează o nouă generație de luptătoare, printre care și o tânără pe nume Shakira, care-și poate folosi câștigurile din wrestling ca să-și hrănească famiia. Ca și Miss Marth, preferă să se lupte cu bărbați, iar pereții ei de acasă sunt decorați cu poze de acțiune, cu ea în ring. Un catalog în lucru al bărbaților care i-au cedat în luptă.

Pentru fetițele din public, astea două luptătoare sunt modele de urmat – femei care nu doar că-i bat pe bărbați la propriul joc, dar își mai și câștigă traiul din asta.

Pentru profani, mare parte din magia jocului de Catch Fétiche poate să fie derutantă, mai ales pentru cei obișnuiți cu dramatismul complice din WWE. Și, sigur, e un pic cam greu să crezi că oamenii chiar scot cu cuțitul măruntaiele adversarului la finalul unei partide, ca să le mănânce, numai ca respectivul adversar să se recupereze în mod miraculos a doua zi. Dar dacă te uiți la o halcă de carne de 140 de kile, care ține deasupra capului un tip mult mai mic, prins de gât, înainte să apuce să improvizeze un descântec voodoo sau dacă vezi un luptător care tușește sânge pe ring, e suficient cât să convingi cel mai sceptic spectator că wrestlerii sunt al naibii de serioși.

Atunci când vezi o partidă de Catch Fétiche de la distanță, ești brusc aruncat înainte și-napoi, peste granițele dintre sacru și profan, viață și moarte, real și ireal.

Dar dacă poți să te apropii un pic, stând acolo în praf, și să te ridici cât de mult te lasă militarii ăia – o să-ți dai seama că limitele alea n-au niciun sens.

Totul e real.

Imaginea principală: Luptători din zonă se înfruntă în cartierul Masina din Kinshasa. Jackson Fager pentru VICE News.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.