Tot ce trebuie să știi despre românul care a murit pentru că statul i-a refuzat un transplant

Călin Farcaş, un tânăr de 29 de ani, a murit zilele trecute în România. În urmă cu doi ani fusese diagnosticat cu tensiune arterială pulmonară.

Culmea este că tânărul reușise să strângă 200 de mii de euro pentru transplant de plămâni, dar a murit cu zile din cauza statului român. Mai exact, țara noastră nu și-a mai prelungit înțelegerea cu Eurotransplant, instituția prin care cazurile similare cu cel al lui Farcaș beneficiau de operații de transplant la clinica din AKH din Viena.

Cazul Farcaș e încă un exemplu trist al faptului că, deși ne amăgim cu imaginea de țară „integrată în structurile europene”, România continuă să rămână, în multe privințe, o țară extrem de înapoiată.

„În acest caz, întrebarea este de ce nu suntem în Eurotransplant”, spune fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu.

„Răspunsul este următorul: dacă am vrea să fim în Eurotransplant, ar trebui să avem o legislație foarte clară, reguli foarte clare pentru alocarea organelor la transplant, reguli foarte clare pentru listele de așteptare ale pacienților care au nevoie de transplant. În general, reguli clare. Ceea ce nu e cazul la noi”, spune Voiculescu.

„Și nici nu s-a dorit să le avem, de către oamenii care au beneficiat de pe urma transplantului, timp de zeci de ani. Oameni care s-au îmbogățit și de voința cărora au depins viețile a sute de pacienți”.

Practic, pe Călin Farcaș l-a ucis, lent și la propriu, corupția din sistemul de sănătate românesc.

Ministrul Sănătății, Sorina Pintea, a sărit grabnic pe piață cu o minciună frumos îmbrăcată sub mantia unei jumătăți de adevăr.

În esență, spune Pintea, România ar avea un „acord perfect valabil” cu Eurotransplant. Dăncilă, Dragnea & co. se pot spăla, liniștiți, pe mâini.

Bun, dacă avem „acord”, iar Călin a avut și banii pentru transplant, de ce nu i s-a făcut, totuși, transplantul? Oare doar din cauză că centrele de prelevare din țară „nu au organe”? Sau pentru că s-a întâmplat ceva, între timp, cu „acordul” Eurotransplant?

Problema este că „acord” nu e același lucru cu „membru plin”. Ca să fac o paralelă, este ca diferența dintre „România e stat membru NATO” și „Georgia e membru în Parteneriatul cu NATO”.

Cu alte cuvinte, „acordul” cu Eurotransplantul este o chestiune care ține exclusiv de dispoziția și amabilitatea celor de la clinica AKH din Viena. Dacă ei vor, se poate. Dacă nu, nu.

Medicii de acolo ne-au ajutat, ani de zile, pacienții români, cărora le-au fost transplantate organe venite, practic, de la pacienți austrieci.

Treaba asta a funcționat, de bine de rău, până în 2016. Apoi, Gabriela Firea și-a băgat coada prin intermediul lui Narcis Copcă - managerul spitalului „Sfânta Maria” din București.

„Gabriela Firea și Narcis Copcă au adresat injurii la adresa AKH Viena, care au dus la schimbarea comportamentul spitalului din Viena, ai cărui medici au salvat, până acum, câteva zeci de pacienți români”, spune Voiculescu.

Pe scurt, cei de la AKH au solicitat un audit la spitalul „Sfânta Maria”, iar managerul Copcă le-a tăiat, scurt, macaroana. De atunci, transplantul de plămâni a fost blocat la clinica vieneză:

„Prin aceasta vă informăm că nu sunteţi bineveniţi pe 8 şi 9 decembrie să faceţi o vizită oficială sau neoficială la Spitalul Sfânta Maria din Bucureşti. Dacă nu veţi respecta rugămintea noastră, o să considerăm atitudinea dumneavoastră ca o lipsă de respect, că nu doriţi o colaborare bună şi onestă şi că vă amestecaţi voit în politicile de sănătate publică naţionale. Aşa că, vom fi nevoiţi să acţionăm în consecinţă, să deschidem o anchetă oficială şi să informăm publicul”, se arată în scrisoarea doctorului Copcă, citată de jurnalista Paula Rusu.

Practic, la spitalul „Sfânta Maria”, aflat în subordinea Primăriei Capitalei, s-au investit degeaba 10 milioane de euro pentru înființarea unui „centru de excelență” pentru transplant. O grămadă de bani cheltuiți, fără niciun rezultat.

Iar când cei de la AKH au vrut să vadă cu ochii lor cum stă treaba, au fost respinși.

Povestea lui Călin e cu atât mai tristă cu cât, în cazul său, se strânseseră deja banii pentru transplant. Oamenii s-au mobilizat exemplar pe Facebook și, în cinci zile, s-au adunat peste 200 de mii de euro. Degeaba, însă.

„Este un caz clasic în care răul făcut de politicienii unui stat nu poate fi îndreptat de bunăvoința și dărnicia oamenilor. Banii strânși nu au putut compensa, din păcate, nemernicia statului de a nu avea reguli, de a nu face parte din Eurotransplant”, spune Voiculescu.

„Există și alți Călini. Și, conform spuselor doamnei ministru, avem 31 de oameni pe listele de așteptare. Pacienții care au nevoie de transplant pulmonar sunt condamnați la moarte, cel puțin până când statul nu va relua legăturile cu AKH sau cu alt centru din Europa care să-i ajute pe acești pacienți”, mi-a mai zis Voiculescu.

„Acum, dacă un român are în buzunar un milion de euro și vrea să-și salveze viața sau vrea să salveze viața copilului său, pentru un transplant pulmonar oriunde în Europa, nu va putea face acest lucru. Organele nu sunt o marfă ca oricare alta, pe care te duci să o cumperi. Accesul la organe pentru transplant se face în baza unor reglementări foarte clare, care se fac între state și guverne, nu de către medici sau persoane fizice”, a mai spus fostul ministru al Sănătății.