Cum se vede India prin ochii unei românce, fără prejudecăți ieftine sau mituri

În ciuda culturii și a diversității ei, India este încă sufocată de prejudecăți în mentalitatea românească. E folosită des în comparații hiperbolizante cu țara noastră despre trenuri prea pline și sărăcie endemică. Puțini români au călătorit de fapt acolo, ca să încerce să înțeleagă ceva din această cultură vastă. Fotografa Daria Ioan este unul dintre aceștia și prin obiectivul ei poți să vezi o felie de viață dintr-o altfel de India.

„Nu am mers în India să caut ceva şocant, legat de politică, religie sau sărăcie. Am vrut să o văd. Mă aşteptam la ce am găsit acolo, de mult timp citeam despre asta şi sunt destul de deschisă la lucruri şi situaţii noi, indiferent de natura lor. Eram în temă, să zic aşa. Da, sigur că nu este o lume pe care o poate accepta oricine. Există şi un mare haos acolo, dar câteodată haosul ăsta e frumos, te face să te pierzi şi să uiţi puţin de tine.

Dacă a fost ceva care m-a marcat, era birocraţia incredibilă, măsurile de siguranţă şi un fel de paranoia pentru terorism. Dar nu în ultimul rând, industria matrimonialelor, dacă o pot numi în felul ăsta.

După cum apare scris într-o reclamă de pe un zid într-una din fotografiile mele, «it’s all about Cementing Relashionships». Iar două tinere trec vaporoase, sporovăind cu veselie prin faţa acestui mesaj destul de îngrijorător pentru mine. Pentru noi, europenii, căsătoriile aranjate la modul extremist ar fi imposibil de suportat şi cred că ar duce la adevărate drame. Societatea lor însă funcţionează aşa, în chip straniu. Am văzut şi cupluri fericite, dar am auzit şi despre sinucideri cauzate de sistemul ăsta.

Când vine vorba de sărăcie, sigur că o vezi aproape la tot pasul, nu doar în zonele defavorizate, ca la noi. Cred ca este comparabilă cu cea a românilor din astfel de zone, dar impresia mea a fost că oamenii din India sunt sau ştiu să fie mai fericiţi, trăiesc altfel. Nu pare că se iau în tragic niciodată, chiar şi cei care cerşesc, sau cei de neatins, din cea mai joasă castă, care, apropo de asta, au asigurată mereu mâncare la temple.”