Publicitate
Facebook

De ce scandalul Cambridge Analytica nu a fost o scurgere de informații

Facebook insistă că Cambridge Analytica nu a primit informații despre cincizeci de milioane de americani din cauza unei scurgeri de informații. Așa e. Ce s-a întâmplat e mult mai rău.

de Lorenzo Franceschi-Bicchierai; translated by Oana Maria Zaharia
22 Martie 2018, 5:00am

Imagine: Anthony Quintano/Flickr

Sâmbătă, o investigație făcută de New York Times, The Guardian și The Obsrver a dezvăluit că firma de analiză a datelor care l-a ajutat pe Trump să câștige alegerile a colectat informații de pe Facebook despre cincizcei de milioane de utilizatori ca să-i targeteze cu reclame politice.

În 2014, un cercetător a colectat informațiile printr-o aplicație care le cerea utilizatorilor să facă un test de personalitate în scopuri academice. Aproximativ 270 000 de persoane au fost de acord să-și dea informațiile în cadrul testului, pe care creatorul lui, Aleksandr Kogan, l-a definit drept o aplicație de Facebook foarte inofensivă. Dar , datorită condițiilor de confidențialitate Facebook din vremea aceea, aplicația a reușit să colecteze și informațiile prietenilor lor. Astfel, cercetătorul, care a predat mai târziu informațiile companiei Cambridge Analytica, a primit datele a peste cincizeci de milioane de persoane, conform rapoartelor.

The Observer a numit întâmplarea „cel mai ilegal gest comis de Facebook". The Times a numit gestul ilegal doar o dată și, în restul articolului, a folosit termenul de „scurgere de informații". Motherboard crede că termenul nu e corect și poate deruta cititorii.

„E incorect să numim incidentul o scurgere de informații", a scris ofițerul de securitate al Facebook Alex Stamos într-o postare pe Twitter pe care a șters-o.

Vicepreședintele și consilierul general al Facebook Paul Grewal a scris că acuzația că ar fi fost un incident de securitate e complet falsă, pentru că cercetătorul care a făcut aplicația a obținut informațiile de la „utilizatorii care au folosit aplicația și toți cei implicați și-au dat consimțământul."

E înșelător să spui că toată lumea și-a dat consimțământul, având în vedere că doar 270 000 de persoane dintre cele cincizeci de milioane au fost de acord să-și dea informațiile. Ceilalți nici nu știau că aplicația există. Și, cum Facebook schimbă mereu setările de securitate, nu știm dacă persoanele care au fost de acord să folosească aplicația au înțeles complet ce fel de informații dau. Și niciunul dintre ei nu a știut că informațiile vor fi predate unei firme dubioase de analiză de date care a fost angajată de Trump pe timpul campaniei electorale.

Deși înțelegem de ce unii spun că a fost o scurgere de informații, în baza rapoartelor de până acum, credem că acest termen păcălește cititorii.

Am scris ani de zile despre astfel de incidente. Nimeni nu a intrat ilegal pe servere Facebook printr-un virus, așa cum au făcut hackerii când au furat informațiile personale a peste 140 de milioane de persoane de pe Equifax. Nimeni n-a păcălit utilizatorii Facebook să-și dea parolele ca să le spargă conturile, așa cum au făcut hackerii ruși când i-au spart mailul lui John Podesta și altora prin e-mailuri cu phishing.

În 2014, când Kogan a colectat informațiile a cincizeci de milioane de persoane, a făcut totul conform regulilor. La vremea respectivă, Facebook le permitea aplicațiilor să colecteze nu doar informațiile persoanelor care își dădeau consimțământul, ci și informațiile prietenilor lor. Mai târziu, compania a renunțat la această funcție.

Facebook susține că informațiile au fost folosite greșit din cauză că Kogan a declarat că le va folosi pentru cercetări academice. Dar asta s-ar putea să fie singura anomalie a acestui caz.

Evident că Facebook nu vrea ca publicul să creadă că a fost vorba de un incident masiv de securitate, cum s-a întâmplat cu Yahoo în 2013 și 2014. Suntem de acord nu pentru că vrem să minimalizăm importanța poveștii despre Cambridge Analytica, ci pentru că adevărata poveste e mult mai tulburătoare: colectarea de date s-a făcut printr-o caracteristică, nu printr-un bug. Chiar dacă procesul folosit de Kogan nu mai e permis, Facebook încă stânge și vinde cantități imense de informații despre utilizatori.

După cum a zis Zeynep Tufekci, autorul cărții Twitter and Tear Gas, afirmația defensivă vehementă a companiei Facebook că n-ar fi fost vorba de o scurgere de informații ne arată tot ce e în neregulă cu Facebook și cu industria publicitară din Silicon Valley.

„Dacă afacerea ta construiește o mașinărie enormă de supraveghere, evident că informațiile vor fi folosite în scopuri greșite până la urmă", a scris pe Twitter Tufekci, un profesor de la Universitatea Carolina de Nord care studiază impactul social al tehnologiei. „Nu există consimțământ informat pentru că utilizatorii nu știu exact despre ce e vorba când li se cere consimțământul."

Practic, a concluzionat Tufekci, echipa de securitate Facebook nu poate nega că modelul de afaceri al companiei are scopul să colecteze cât mai multe informații despre noi și prietenii noștri.

Putem condamna utilizarea greșită a acestor informații și practicile de colectare Facebook fără să numim incidentul o scurgere de informații, un termen care poate deruta cititorii și distrage atenția de la adevărata problemă: faptul că giganții din Silicon Valley au construit mașinării enorme de colectare de date despre care habar nu avem cum sunt folosite.

Tagged:
Internet
Trump
Política
intimitate
scurgere de informatii
Cambridge Analytica