Am făcut sex pe mai multe melodii ca să vedem care-i cea mai bună

Oamenii nu-s niciodată satisfăcuți; întotdeauna ne dorim mai mult. E în natura noastră umană stupidă și nestatornică. Ne place să stricăm lucrurile, pentru că suntem lacomi și excesivi până-n punctul în care nu mai e cale de întoarcere – pur și simplu așa suntem, greșiți și proști cu toții. Luăm lucrurile minunate și naturale pe care ni le-a dăruit universul – gen, natura sau Taco Bell – și le deformăm până-n punctul în care ajungem să ne întrebăm dacă mai sunt plăcute. E unul dintre cele mai mari mistere ale umanității, această exagerare sălbatică și amenințătoare a plăcerii.

Acum că avem certitudinea că probabil ne-am distrus deja planeta într-un asemenea hal încât e prea târziu să mai schimbăm ceva, tot ce ne-a mai rămas e să ne bucurăm de sex. Dar vrem mai mult, nu-i așa? Trebuie să facem mai mult și să-ncepem să scriem piese pe care să facem sex. Oare muzica chiar face sexul mai bun, oricum? Sexul e bun și muzica e bună, dar există, totuși, atât de multe povești sinistre în care se întâlnesc cele două. Atât de multe exemple când lucrurile au luat-o razna. Optimistei din mine îi place să creadă că, având în vedere că piesele astea au fost scrise cu un scop anume, măcar câteva dintre ele trebuie să funcționeze. Dar există o singură cale de a afla – să nu mai speculez, să fac niște Jurnalism Adevărat™ și să livrez pe cont propriu.

Așa că, în numele științei, m-am hotărât să-l conving pe prietenul meu să facă sex cu mine pe mai multe cântece diferite, în căutarea unui răspuns obiectiv la una dintre cele mai mari întrebări fără răspuns ale vieții: există ceea ce s-ar numi muzică bună pentru sex

Pentru începutul acestei investigații, am apelat la nimeni altul, Regele Sexului însuși: Robbie Williams. Ca să păstrăm spiritul adevărat al lui Robbie, ne-am decis să punem „Rock DJ" de pe telefonul meu, pus la marginea patului, mahmuri în draci, în mijlocul zilei, cu draperiile larg deschise și soarele care ne intra direct în ochi. Am ales piesa asta pentru că: a) Robbie Williams e ultima instituție britanică bună rămasă pe lume și b) Prietenul meu îl iubește pe Robbie Williams mai mult decât mă iubește pe mine, așa că ar fi fost o metodă sigură de a-l menține implicat pe parcursul a ceea ce avea, probabil, să fie cea mai dubioasă experiență sexuală din viețile noastre.

După primul refren, sincer, totul s-a transformat în zgomot de fundal. În cele din urmă, vocea lui Robbie s-a transformat în ceea ce suna a un cor de îngeri care ne ridica la ceruri cu fiecare împingere și ne încuraja la fiecare poziție. Ține cu noi, mi-am spus, chiar ține cu noi. În acea clipă, mi-am dat seama că „Rock DJ" e exact ce vrei tu să fie. Nu-i mai înțelesesem până atunci adevăratul rost, iar acum, că am făcut sex pe piesa asta, îl înțeleg cu-atât mai puțin. Orișicum, sexul a fost foarte bun și după ce s-a încheiat cu succes, n-am putut să nu mi-l închipui pe Robbie stând acolo sus, în cer, ca un înger păzitor care stă și se uită în jos la noi cu mândrie – iar pe obraz i se scurge o singură lacrimă.

Toți cei care au peste 24 de ani și susțin că scena aia de sex din Titanic n-a fost prima lor revelație sexuală mint. Entuziasmul voios de a te strecura înăuntrul unei mașini care nu-ți aparține; chipul dulce și angelic al lui Leonardo DiCaprio; felul lent și insinuant cu care începe super hitul lui Celine Dion din 1997, „My Heart Will Go On"; amprenta mâinii lui Kate Winslet pe geamul aburit – e tiparul perfect pentru Amor Serios.

Se pare că amorul e ceva ce oamenii fac doar în filme. Deși îmi place să cred că a fost la fel de cinematografic și romantic ca și ultimul futai al amanților blestemați, Leo și Kate, pur și simplu n-a fost. Sexul a început și s-a terminat exclusiv cu poziția misionarului, ca și cum ar fi existat o forță magnetică a cumințeniei care ne-a oprit din a fi cum suntem noi de obicei, ca și cum ar fi fost literalmente ilegal să fim perverși, pentru că, na, știi tu, ți-o tragi pe piesa din Titanic. Întreaga experiență a fost destul de generică și subtilă, dar nici n-o să mă prefac că n-am fredonat pasajul principal de trecere în gând. Pentru mine, asta a fost o micuță victorie. Mai departe.

Ca să fiu corectă față de trupa Berlin, melodia asta pare că e singura care nu încearcă să fie o parodie la sex, cu pasaje melodramatice la tobe sau piese bătrânești, cumințele, în stil indie. Totul e pe piruete și atmosfere și destul de romantic, dar nu la modul libidinos. Am încercat să recreăm celebra scenă de sex din Top Gun – inclusiv părțile în care Tom Cruise și Kelly McGillis practic își ling încetișor gurile unul altuia – ceea ce a fost un mod bun de a începe. Dar din cauza faptului că ne dedicasem rolurilor fără să ne dăm seama, și futaiul ăsta a fost unul pe bază de poziția misionarului. În toiul partidei, mie mi s-a pus un cârcel în picior; l-am rugat pe prietenul meu să se dea jos de pe mine; m-am suit eu deasupra; am spus cu voce tare „mă fut pe piesa asta"; și am sfârșit prin a mă masturba până la orgasm, în timp ce săracul meu prieten zăcea pur și simplu acolo, întrebându-se unde s-a dus totul naibii. N-a fost rău la modul explicit, dar nici n-a fost bine. Să trecem mai departe

A ți-o trage pe poate cea mai bună piesă din istorie a venit la pachet cu niște presiune. Oare, fără să-mi dau seama, o să folosesc pula prietenului meu pe post de microfon, în timp ce i-o sug? Oare, fără să vrem, o să ne-o tragem pe ritm? Ce facem dacă, după, din reflex, batem cuba

Deși mă bucur să confirm că n-am folosit pula prietenului meu pe post de microfon, nu pot să spun că n-am ajuns să ne sincronizăm ritmul de futut. De fapt, chiar am făcut Vara lui 69 până la capăt (ce frumos) și ne-am tras-o pe la spate pe tot parcursul melodiei. De fiecare dată când ajungeam la refren, fără greș, prietenul meu se apleca să mă sărute, ca și cum mi-ar fi zis îți mulțumesc că mă lași să te fut în timp ce se aude Bryan Adams pe fundal. Așa arată emanciparea bărbatului.

Futaiul pe „Summer of 69" nu poate fi descris decât ca o experiență viscerală în cea mai pură formă; n-a existat logică, n-au existat inhibiții, doar o dorință copleșitoare de a mă sui pe scena aia de karaoke cu o bere-n mână și a urla o interpretare excelentă, în aplauzele sălbatice ale congenerilor mei. Ne-am simțit bine amândoi pe parcursul acelor trei minute și 32 de secunde. Pe de altă parte, ne simțim bine de fiecare dată când punem Bryan Adams, nu-i așa?

E 2017, iar una dintre trupele tale preferate tocmai a avut o lansare surpriză, cu ceea ce se pare că ar fi ultimul lor album vreodată. Care e singurul răspuns logic la vestea asta? Vezi dacă poți să ți-o tragi pe el?

Am ales anume „137", pentru că: a) solo-ul ăla de chitară rupe și b) e despre distrugerea iminentă a unui război nuclear care te evaporă de pe suprafața Pământului, deci de ce să nu ne testăm și forța psihică. Primele trei minute ale piesei sunt lente și sumbre, ceea ce te împiedică să te concentrezi pe versurile morocănoase și facilitează fututul pe atmosfera pe care-o creează piesa. M-am gândit că ăsta nu poate să fie decât un lucru bun.

Mi-am dat mica provocare mintală de a-i provoca orgasm prietenului meu când începe solo-ul – să zicem doar că n-a funcționat. Se pare că e destul de dificil să faci pe cineva să aibă orgasm de la zero în trei minute și 40 de secunde. De asemenea – el nu recunoaște – sunt destul de sigură că bătea ritmul tobelor din picior în timp ce-i sugeam pula, ceea ce m-a distras. Una peste alta, n-aș recomanda să încerci să te fuți pe o piesă care, practic, e despre cum moare toată lumea bombardată.

Eu sunt din sud, așa că, logic, am avut un fetiș cu cowboy de când m-am născut. De fapt, aș merge chiar până-ntr-acolo încât să susțin că mi-aș trage-o cu oricine, chiar și doar vag atrăgător, atât timp cât poartă pălărie de cowboy. Acestea fiind zise, ai spune c-ar trebui să-mi placă să mi-o trag pe Uncle Kracker. Pe hârtie, e pasajul perfect spre cea mai sălbatică dintre fanteziile mele: o melodie country de dragoste, pe care nu poți să te abții să nu bați din picior, cântată de un tip la chitară acustică, cu o sticlă de bere alături, la vreo fermă îndepărtată din inima Floridei. Tot ce-aveam de făcut era să închid ochii și să cred.

A fost atât de rău încât îmi aduc aminte clar că simțeam fizic furia care mă ardea pe dinăuntru mai mult decât simțeam actul sexual în care eram implicată. M-am înfuriat, i-am spus agresiv prietenului meu să iasă din mine, ceea ce l-a confuzat pe prietenul meu. Am urât fiecare clipă din experiența asta și a trebuit să ne oprim. Uite-așa, mi s-au distrus toate iluziile despre sud. Acum n-o să mă mai fut niciodată cu un cowboy sexy, nici în viața reală, nici în visele mele. Mersi mult, Uncle Kracker.

Asta e o piesă despre coitus care face orice altceva în afară de a sugera gânduri sexuale, ca doi magneți negativi care se resping. E întruchiparea sonoră a sunetului pe care-l fac două felii de pâine albă simplă cu maioneză când sunt pleznite în mod repetat una de cealaltă. E echivalentul muzical al unul penis flasc; al cărnii crude de pui; a unei strângeri flasce de mână din partea prietenului sinistru al unchiului tău, care devine dubios când se-mbată. Asta e Charlie Puth cu Meghan Trainor. Asta e piesa asta.

Detaliile acestei partide de sex se pierd în ceață - probabil pentru că se chinuie creierul meu să blocheze totul - și mă surprinde faptul că am reușit să trecem prin tot. Aș merge chiar într-acolo încât să spun că e cel mai puțin sexy cântec din istorie și că înainte mă futusem din greșeală pe o înregistrare live cu „Fantoma de la Operă".

Dacă ți-o tragi voluntar pe piesa asta în 2017, înseamnă că te-ai frecat o dată îmbrăcat în mijlocul unei seri de club Propaganda sau că ai dat pe Radio X înainte să-ți dai jos blugii cu croi drept, ceea ce te face o Persoană Dubioasă cu Sexul, pe care o Excită Chris Moyes.

Totul la „Sex on Fire" e pur și simplu de căcat; toată piesa conține circa zece cuvinte și oricum Stereophonics au făcut aceeași melodie de zece ori mai bună, cu „Dakota". Cu toate astea, asta-i o cursă cu obstacole de dimensiunile Kings of Leon, iar obstacolul suprem pe care trebuie să-l depășești e orgasmul. În timp ce al meu îmi făcea sex oral eu aproape-mi dădusem drumul și apoi am auzit: „fierbinte ca febra/zdrăngăneală de oase" și am luat-o din nou de la zero. Se pare că este fizic imposibil să ai orgasm în timp ce urlă „Sex on Fire" dintr-un telefon de lângă patul tău. Ca să fiu sinceră, întreaga experiență nu m-a făcut decât să-i disprețuiesc și mai mult pe bărbații albi, chestie care n-a prea funcționat în favoarea prietenului meu. Una peste alta: Nu Bun.

În urma experimentului meu foarte științific, am hotărât că sexul pe muzică e clar Nasol. Cred că ne putem pune cu toții de acord că a face sex cu muzică de fundal e acceptabil, dar doar dacă se mărginește la asta: muzică de fundal. Nu poate să iasă niciodată nimic bun din alegerea deliberată a unui cântec pe care să ți-o tragi. N-o să aprindă între voi un moment ca-n filme; n-o să devină „cântecul vostru"; n-o să vă facă orgasmele cu nimic mai bune. Dacă e să aibă vreun efect, doar o să vă strice încet viața sexuală. De fapt, s-ar putea să vă strice și toată relația, pentru că ulterior o să zaceți pur și simplu acolo în tăcere, holbându-vă la tavan, cu „uuuuhuuuuu"-ul din „Sex on Fire" care vă cântă în cap într-un loop nesfârșit, în timp ce te-ntrebi cum ai ajuns acolo în primul rând și dacă oamenii merită să facă sex. În fine, noi ne căsătorim la primăvară!