Conturile de Instagram care vând resturi umane

Am pătruns în lumea întunecată a comercianților de rămășițe umane în timpul unei călătorii cu mașina de la Colorado la Wyoming. După ce i-am dat follow unui artist care avea tag-ul #darkarts pe Instagram (recomand acest hashtag, apropo), aplicația mi l-a sugerat pe artistul Dolen Carag. Acesta face sculpturi din cranii umane. Evident, i-am dat follow și au urmat alte recomandări. În scurt timp, alunecasem deja într-o spirală a conturilor de Instagram cu rămășițe umane care au atras mii de fani ca niște muște la cadavru.

Utilizatorii precum Skullessence, ai cărui cinci mii de followeri atrași văd fotografii cu cranii care cică aparțin canibalilor sau vânătorilor de recompense, par pasionați de asta strict din punctul de vedere al esteticii goth. Unii, precum „colecționarul tuturor lucrurilor ciudate și frumoase” Skullhunter1979, expun operele de artă și le și vând. De obicei, descrierile lui Skullhunter1979 includ originea geografică a fostului proprietar de craniu, câteva detalii despre viața lui în caz că sunt disponibile și prețuri între câteva sute și câteva mii de dolari.

Apoi mai există SkulltureFactory, care vinde ocazional oase, dar în principal împărtășește fotografii cu rămășițe umane care au diformități dubioase sau au fost transformate pentru ritualuri funerare. DeathIsntTheEnd vinde cranii de toate felurile, de la rechini la aligatori. Mai postează și meme-uri cu oase. Contul Craniac, al lui Steven Delnooz, a adunat peste 9 000 de followeri pentru fotografiile cu cranii tribale rare și un simț al umorului copilăros.

Josh Balz, care se ocupă de pagina The Strange and Unusual Oddities, a început să facă comerț cu obiecte rare după ce a plecat din trupa de metal Motionless in White. Pentru că trupa era oarecum faimoasă în anumite cercuri, tipul are unul dintre cele mai populare conturi cu ciudățenii de pe Instagram. Îl depășește în popularitate chiar și pe Mike Zohn, vedeta emisiunii Oddities de pe Discovery.

„Am început să cumpăr obiecte rare când mergeam în turneu cu trupa”, mi-a zis Balz. „Mă plictisisem de mall-uri și magazine, așa că am început să caut anticariate care vindeau obiecte unice. Am simțit imediat chemarea, care i-a enervat pe ceilalți membri ai trupei pentru că le umpleam autobuzul cu tot felul de chestii morbide. Mie mi se părea ok, doar eram o trupă de metal!” Balz își ține colecția într-o biserică renovată, care îi ține și loc de casă.

Carag a fost pictor timp de peste 25 de ani înainte să se apuce să sculpteze cranii. „Am fost fascinat de craniile tibetane sculptate și voiam o nouă provocare”, a zis el. „Am hotărât să încerc cu un craniu uman pe care îl aveam în colecție. De obicei, colecționarii și pasionații de obiecte ciudate sunt înnebuniți după ele, dar unii oameni se sperie când aud că sunt adevărate.”

Mulți dintre utilizatorii de Instagram cu care am vorbit au zis că își cumpără oasele de la anticariate și piețe de vechituri. Alții au acces la vânzători specializați. Balz a zis că a cunoscut sute de proprietari de cranii pe când mergea în turnee și căuta obiecte rare.

„Ale mele provin, majoritatea, de la dentiști care s-au pensionat”, mi-a zis într-un e-mail Dalton German, care are peste 15 000 de followeri pe contul lui, OddArticulations. „Până acum a achiziționat 26 de cranii și doi scheleți: unul complet asamblat și unul dezasamblat. Înainte era obligatoriu să existe cranii umane reale în școlile de stomatologie. Puteai cumpăra unul la fel de ușor cum cumperi un manual în ziua de azi. Dentiștii mai vechi s-au pensionat și acum vând craniile pe care le-au adunat.”

Comerțul cu părți ale corpului uman pare genul de afacere care ar trebui să fie ilegală. Dar vânzătorii de oase spun că nu e așa. „Sincer, oasele de om sunt mai ușor de vândut decât cele de animale, pentru că multe animale sunt protejate”, a zis Balz. „Atâta timp cât nu cumperi de la dealeri dubioși și păstrezi o relație bună cu colecționarii de încredere, nu ai probleme. Există doar câteva state care interzic vânzarea de rămășițe umane.”

Carag a adăugat: „În majoritatea țărilor, e perfect legal să deții rămășițe umane și nu ai nevoie de permis sau documente. În orice caz, verificăm mereu situația juridică înainte să trimitem rămășițele în altă țară.”

Ca să mă lămuresc, am sunat-o pe Tanya Marsh, profesoară de drept la Universitatea Wake Forest, care e specializată în legislația funerară și a cimitirelor și are podcastul Death, et seq. A zis că legislația privind rămășițele umane e vagă pentru că acestea nu se încadrează în niciuna dintre cele două categorii – persoane sau proprietăți – care ne definesc sistemul juridic.

Evident că un craniu nu e o persoană, dar legea nu-l consideră o proprietate. Trupurile umane au dreptul la respect în Statele Unite, iar persoanele vii au responsabilitatea legală de a le proteja. E împotriva legii să dezgropi un cadavru, dar e mai greu când rămășițele sunt foarte vechi și nu se știe de unde provin. Organele nu se pot vinde pentru că nu sunt o proprietate, dar nu sunt nici persoane. Poți să-ți vinzi o mână, de exemplu? Greu de zis. Pe scurt, dacă un cadavru n-a fost dezgropat în Statele Unite, nu aparține unui cetățean american sau nativ american și nu provine de la o persoană care a fost ucisă, legile nu se aplică.

Marsh a adus în discuție dilemele etice ale comerțului cu rămășițe umane, care sunt foarte diferite de problemele legale. Multe dintre artefactele de pe piață sunt relicve ale instituțiilor medicale din secolul 19, care plăteau bani grei pe cadavre și scheleți pe care să experimenteze. Comerțul cu cadavre de la începutul anilor 1800 e strâns legat de comerțul cu sclavi. India a fost principala sursă de cadavre medicale la începutul secolului 20, până când a interzis exportul în 1985. WIRED a scris că spitalele primesc de zeci de ani cadavre de pe piața neagră. China era și ea un exportator de bază până când exportul de cadavre a fost interzis înainte de Olimpiada din Beijing din 2008. Multe dintre specimenele din expoziția Bodies, care circulă în toată lumea, au aparținut deținuților politici chinezi care au fost torturați înainte de execuție. „Marea majoritate a acestor specimene nu și-au dat consimțământul”, a zis Marsh.

Instagramul e o platformă naturală pentru comercianți, mai ales după ce Etsy și eBay au interzis vânzarea de rămășițe umane pe platformele lor. Colecționarii cu care am vorbit au zis că au grijă să se asigure că documentele sunt în regulă înainte să cumpere sau să vândă rămășițe umane. SkulltureFactory postează chiar și avertismente despre oase de pe piață care s-ar putea să fie furate.

Totuși, aceste magazine cu oase de pe Instagram s-ar putea să fie o specie pe cale de dispariție. Arheologii Damien Huffer și Shawn Graham caută pe platformă rămășițe umane ilegale. Au publicat un studiu intitulat The Insta Dead: The Rhetoric of the Human Remains Trade on Instagram. Au scris în studiu că „au descoperit o rețea de colecționari și dealeri cu un impact surprinzător de mare asupra pasionaților care, prin discursul lor, susțin activitățile acestei comunități, în ciuda problemelor legale și etice ale domeniului.”

Pe măsură ce comunitatea crește, membrii ei care nu respectă legea s-ar putea să suporte consecințele acțiunilor lor. Louisiana a crescut nivelul de protecție pentru cimitire și pedepsele pentru vânzarea de rămășițe umane. Cel puțin unul dintre conturile de acest gen pe care le urmăream a fost închis vara asta.

În ciuda faptului că această comunitate își desfășoară activitățile într-un câmp juridic suspect, membrii ei simt că au multe de învățat despre trupul uman. German, care își câștigă existența din vânzarea de sculpturi din oasele animalelor de companie ale oamenilor, a zis: „Cred că oamenilor le place să vadă cranii umane reale, și nu modele din plastic. E interesant să vezi imperfecțiunile care lipsesc la un model din plastic.”

Cea mai mare bucurie a colecționarilor de ciudățenii pare să fie comunitatea de oameni rebeli din spatele domeniului. „Oamenii care cumpără ciudățenii sunt cei mai mișto pe care i-am cunoscut. Au cele mai tari povești de viață și sunt foarte sufletiști. Nu apreciază doar produsele, ci și faptul că am creat un spațiu în care pot obține astfel de produse neobișnuite”, a zis Balz.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.