FYI.

This story is over 5 years old.

Film

Filmul care-ți arată cât de ușor e să rămâi fără copil în România

Scenele din Porororca sunt construite cu un psiholog, ca să-ți arate cum o clipă de neatenție îți distruge viața.
Toate capturile sunt din trailerul filmului Pororoca

Filmul Pororoca este letal: îți arată cum un om normal poate să ajungă în fix 47 de zile înapoi la originile de animal.

Povestea e sadic de simplă: se dă o familie de condiție medie. Într-o dimineață, tatăl (interpretat de Bogdan Dumitrache) merge cu copiii, Ilie și Maria, în parc. Acolo face tot ce fac părinții normali: vorbește la telefon, le ia înghețată copiilor cu toate că știe că le strică pofta de mâncare, schimbă amabilități cu restul părinților, fumează o țigară și aruncă chiștocul la coșul de gunoi. Undeva în secundele dintre ultimele două acțiuni, fetița Maria dispare și nimeni nu reușește să o găsească.

Publicitate

Iar de aici urmează potopul, cu poliție, postere lipite prin parc, strigăte disperate, lacrimi, furie și multă vinovăție. Pentru tot restul filmului ești invitat să privești descompunerea psihică, dar și fizică a unui om pus în fața unei drame pe care nu reușește nici să o explice, nici să o rezolve, nici să o accepte. Dumitrache a slăbit zece kilograme în cinci săptămâni pentru rol și se vede.

„M-am întrebat întotdeauna cum ar putea un personaj – care nu este nici criminal, nici vreun justițiar, ci doar un simplu om – reacționa într-o situație similară și m-am străduit să transpun cinematografic această ipoteză. Am vrut să explorez natura și trăirile umane, dar și granițele suferinței și ale autocontrolului. Povestea mea este doar una dintre posibilități.”, declară regizorul Constantin Popescu.

Dispariția unui copil este probabil coșmarul cel mai răspândit printre părinți. În cazul de față, mama (Iulia Lumânare) își ia câmpii și copilul rămas și merge la părinți lăsând tatăl să macine vina că a plecat de acasă cu doi copii și s-a întors doar cu unul. Asta, și să o caute în continuare pe fetița lui. Care nu e de găsit. Omul face asta în detrimentul propriei sănătăți până într-un final sfâșietor.

De ce ai merge la cinema să vezi așa ceva?

Bogdan Dumitrache, stânga

Filmul ăsta e un exercițiu de anduranță. Oricât ai spune că nu vrei să vezi, că știi ce urmează, nu îți poți lua ochii de la ecran. Nimeni nu vrea de fapt să știe cum e să-ți dispară copilul, dar sunt oameni care trec prin asta, unii dintre ei de zeci de ani deja. Și treaba aia cu: să încerci să-l înțelegi pe cel de lângă tine, nu a fost niciodată un exercițiu greșit.

Publicitate

Când cauți „copii dispăruți” pe net, dai de un blog înspăimântător numit Copii Dispăruți, în care-ți arată că fenomenul a distrus nenumărate vieți din România de-a lungul anilor.

De exemplu, în 1973, băiețelul Țiți, la patru ani și nouă luni, a dispărut undeva prin zona spitalului Bucur. Fusese luat de părinți de la grădiniță, împreună cu sora lui. Tatăl lor a luat-o înainte, se grăbea. Nerăbdător și el, Țiți a mărit pasul să-și ajungă tatăl din urmă. În câteva minute, pe un traseu de nici 200 de metri pe care băiatul îl parcurgea aproape zilnic, nu a mai fost de găsit. Niciodată. Sunt multe variante de dispariții, dar situațiile de genul ăsta, în care toate merg bine, nimeni nu greșește major, și cu toate astea, într-o fracțiune de secundă copilul nu mai e, sunt cele mai greu de digerat.

Pororoca desface un astfel de exemplu și o face aproape chirurgical. Emoțiile și degradarea psihică sunt atât de real și bine punctate că te simți în fața unor oameni adevărați.

Actorul Bogdan Dumitrache a lucrat în filmul ăsta fiecare secvență cu un psiholog.

„Mulți intră în sala de cinema doar pentru că doresc să fugă, să fugă de realitate, să se închidă într-o cameră neagră în care să viseze. Alții merg să învețe lucruri, să se confrunte cu propriile realități, iar aceștia observă și trag concluzii. Pororoca tocmai asta presupune, confruntare.”, spune el într-un interviu din România Liberă.

În sensul ăsta, din ce în ce mai des oameni spun: nu mă uit la drame sau tragedii, vreau doar comedie. Și pe undeva îi înțeleg. Cred în libertatea fiecăruia de a alege starea cu care vrea să-l lase o vizită la cinematograf, în condițiile unei vieți în care timpul liber este un lux și mai și costă.

Publicitate

Filmele românești fac atât de puțini spectatori pentru că realizatorii mizează în primul rând pe artă, premii, recunoaștere internațională și apoi pe nevoile publicului. Ori nevoile publicului sunt clar scrise negru pe alb. În ultimii ani cei mai mulți spectatori au fost la comedii.

Cu toate astea nu pot uita nici răspunsul regizoarei Iulia Rugină, la una dintre proiecțiile filmului Breaking News, după ce-i imputase un spectator că a făcut filmul atât de apăsător: „Asta simțeam că trebuie să spun”, a replicat ea. „Dacă eu simt că vreau să fac o dramă, ce vreți de la mine, să fac comedie doar ca să bag lumea în sălile de cinematograf?” Și asta este o reacție justă și de respectat.

Practic cea mai mare problemă a noastră este că nu se fac mai multe filme, nu că se fac doar drame. Poveștile de tipul ăsta trebuie și este bine să fie spuse pentru că rămân parte din istoria noastră.

Explicația cea mai clară am găsit-o la Alex leo Șerban, în volumul De ce vedem filme:

„De ce cinemaul: Răspunsul imediat este pentru că numai el te pune în fața istoriei, aproape fără mediere. Cinemaul este chiar memorie. (…) Luați oricare film din trecut veți găsi acolo, dincolo de poveste, de curente, de genuri și de geniul celui care s-a iscălit pe ecran, microistoria unui rest, a unui gest, a unui mod, a unei mode, felurile diferite în care acei oameni voiau să fie priviți.”

Poate peste 20 de ani un film cu un subiect similar, tratat în mod realist, tot în România, ar putea aduce mai mult a episodul din ultimul sezon al serialului Black Mirror, cel cu mama care bagă un cip în capul fetiței ei pentru a o supraveghea în permanență. Nici varianta aceea de poveste nu se termină bine, chiar deloc. Când vine vorba despre copii și părinți, spaimele sunt constante și comune, rezolvările sunt cele care ne separă fiindcă țin de universul fiecăruia dintre noi. Pororoca oferă o variantă și o face cu maxim de eficiență. De vineri e în cinematografe, distribuit de Bad Unicorn, mergi pe proprie răspundere.