Am ajutat o femeie să nască în avion în drum spre New York

În ziua de 17 decembrie, eram în drum spre casă de la nunta unui prieten. Zburasem deja de la New Delhi la Paris și eram într-un avion Air France de la Paris la New York. Iar de la New York, urma să zbor spre Cleveland, Ohio, unde lucrez ca urolog.

Zburam la clasa economy și purtam o jachetă cu logo-ul clinicii Cleveland, iar femeia de lângă mine mi-a zis că o chema Susan Shepherd și lucra și ea ca medic pediatru în cadrul Doctori fără Frontiere și ALIMA, Alliance for International Medical Action.

Eram pe la jumătatea filmului Side Effects și tocmai cerusem niște șampanie, ca să adorm mai bine după încheierea filmului. Chiar atunci au anunțat în limba franceză că e nevoie de un doctor.

Femeia care ceruse ajutor medical, Toyin Ogundipe, a zis că avea dureri mari în abdomen care îi radiau până în spate. Era acoperită cu o pătură și m-am gândit că probabil avea pietre la rinichi. Dar și-a tras pătura și am văzut imediat că era însărcinată. Atunci am realizat că probabil avea contracții.

Era în luna a noua, aproape de termen, așa că nu știu cum a avut voie să se îmbarce la bordul avionului.

Asistasem la nașterea a șapte bebeluși la școala medicală din Wake Forest, așa că știam ce trebuie să fac. Am anunțat-o pe dr. Shepherd ce se petrecea și am rugat stewardesa să ne mute la clasa întâi, unde era foarte puțină lume, pentru că aveam nevoie de intimitate. Și, evident, pentru că am fi tulburat liniștea tuturor celorlalți participanți la zbor.

Am luat niște cearșafuri și le-am întins sub mămică. Am rugat-o să se dezbrace și i-am improvizat o cămașă medicală. Apoi mi-am pus și eu un halat steril, mănuși și o mască medicală din kitul medical al avionului.

Apoi, ne-am împărțit sarcinile. Eu i-am pus mămicii o perfuzie, iar dr. Shepherd i-a luat tensiunea. O parte din echipajul avionului a luat-o în grijă pe fetița ei, Amy, în vârstă de patru ani, care călătorea cu ea.

Toyin avea, la început, contracții din zece în zece minute, dar într-o oră, a început să aibă contracții din două în două minute. Inițial, planul era s-o ducem la cel mai apropiat spital, ceea ce ar fi însemnat să aterizăm în insulele Azore. Nu anticipasem că o să nască la bordul avionului, dar contracțiile i s-au accelerat și i s-a rupt apa. Ne-am dat seama că nu avea rost să aterizăm în Azore: urma să nască în avion.

După jumătate de oră de împins, a născut un băiețel pe care l-a numit Jake. Am pus placenta într-un recipient și am tăiat cordonul ombilical cu foarfecele din kitul de prim ajutor.

Jake părea sănătos și a început imediat să sugă. I-am pus o șosetă pe cap pe posr de căciuliță. Era atât de mic încât i s-a potrivit.

Mama a sângerat după eliminarea placentei, dar am stopat sângerarea prin presiune. După aterizare, mama și bebelușul au fost transportați la centrul medical Jamaica din New York.

Când m-am întors la clinică, toți colegii aflaseră de fapta mea și m-au întrebat dacă nu cumva vreau să-mi schimb specializarea. Dar mie îmi place foarte mult ceea ce fac și n-aș renunța la urologie.

Școala noastră medicală ne-a antrenat excelent, iar clinica din Cleveland ne-a învățat cum să anticipăm ce ar putea ieși prost în orice situație. A fost o experiență frumoasă și, cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să aducem pe lume bebelușul. Îi sunt recunoscătoare doamnei doctor Shepherd și întregului echipaj.

America și lumea întreagă e foarte divizată în momentul de față, dar noi am reușit, la mii de metri altitudine, să formăm o echipă din oameni diferiți. Americani, francezi, indieni, toți ne-am unit forțele ca s-o ajutăm pe această femeie. Experiența mi-a dovedit că sunt momente în care putem trăi în pace și armonie ca ființe umane.

Air France mi-a trimis acasă un voucher de călătorie și o sticlă de șampanie, pentru că n-am mai apucat să-mi beau paharul comandat.

După ce toate ziarele au scris despre povestea noastră, profilul meu de Facebook a explodat. Primesc până astăzi mesaje de la oameni cu care n-am mai vorbit de ani de zile. Nu mă așteptam ca știrea să ajungă virală.