10 întrebări pe care ai vrut mereu să i le pui unui tip care ocupă ilegal clădiri goale

Felix e un protestatar experimentat și squatter politic - motiv pentru care, atunci când ne-am întâlnit, am aflat cu surprindere că n-a locuit, de fapt, niciodată în niciuna dintre cele patru locuințe ocupate pe care le-a organizat. Se pare că majoritatea squatterilor politici nu fac asta. „Squat-urile tind să aibă spațiu limitat”, a spus acesta. „În plus, în general ai nevoie de mai mulți oameni care să ocupe un spațiu decât pot, de fapt, să locuiască acolo.”

Sociologul în vârstă de 33 de ani e membru al „Our House OM10” - un colectiv de activiști din orașul universitar Göttingen din Germania, care a ocupat un complex rezidențial gol în noiembrie 2015 și l-a cumpărat doi ani mai târziu. Activismul lor se concentrează pe ocuparea spațiilor pentru a transmite un mesaj politic și a spori conștientizarea cauzelor importante din zonă.

Doar în Berlin au avut loc șase sute de ocupații politice din anii 70 încoace. De curând, la Londra, mii de activiști pe probleme de mediu care aparțin de grupul Extinction Rebellion au campat în Oxford Circus și pe drumuri publice din jurul obiectivelor turistice importante, în încercarea de a forța guvernul să-și îmbunătățească promisiunile legate de mediu.

Întrucât se așteaptă și mai multe ocupații vara asta, am vorbit cu Felix despre importanța squatting-ului, dacă se simte vreodată vinovat că ocupă casa altcuiva și de ce urăște poliția.

VICE: Salut, Felix. Merită să ocupi ilegal o locuință?
Felix: Ocupăm proprietăți care fie au fost lăsate goale pentru un timp foarte îndelungat sau sunt folosite ilegitim, cum ar fi o clădire proprietate publică care se vinde unor investitori. Din experiența mea, squatting-ul e o formă eficientă de protest. Forțează partea adversă să reacționeze, ceea ce nu e cazul cu alte forme de protest. Nu multele discuții cu Universitatea din Göttingen ne-au asigurat cafeneaua autonomă din campus, s-a întâmplat după ce am ocupat spațiul.

Urăști poliția?
Da, așa aș zice. După părerea mea, e o instituție care folosește forța ca să mențină condiții sociale proaste. N-aș putea fi prieten cu un polițist; pur și simplu am văzut prea multă violență din partea poliției. Mi-am luat șuturi, gaz lacrimogen și am fost aruncat într-o celulă. E aproape imposibil să aperi fizic o ocupație, dacă se hotărăsc să te dea afară. Ce e mult mai important e PR-ul. Dacă nu poți să atragi rapid publicul de partea ta, o să fii dat rapid afară din clădire. Trebuie să faci datul afară dificil din punct de vedere politic, mai degrabă decât fizic.

Ai obiecții, în general, față de conceptul de proprietate și, dacă da, ai fi OK să-ți ia cineva lucrurile?
Proprietatea privată e un construct social care duce la nefericire. O societate fără proprietate privată ar fi mult mai umană.

Motivul pentru care n-aș fi OK să-mi ia cineva toate lucrurile este că, la ora actuală, societatea noastră e organizată într-un mod care mi-ar afecta negativ condițiile de trai. Dar într-un sistem social ideal, n-aș avea nicio problemă să-mi iei lucrurile.

Ai învățat cum să intri într-o casă goală?
Trebuie să recunosc că, personal, n-am spart niciodată o casă - ușa din față a fost întotdeauna deschisă când am ajuns. Tot ce știu e că e necesară o inspecție prealabilă a clădirii.

Nu e iresponsabil să comiți o infracțiune ca să exprimi un argument politic?
Pedeapsa pentru squatting e destul de mică, prin comparație cu alte forme de acțiune politică. De cele mai multe ori, e doar o amendă pe care o împărțim între noi. Paradoxul enervant e că ocuparea clădirilor goale e ilegală, dar a le lăsa goale de la bun început, ca formă de speculă financiară, e OK.

E plictisitoare viața de zi cu zi dintr-un squat?
Tot trebuie să speli și să faci curățenie generală, dar, pe de altă parte, ar trebui să faci asta și într-un apartament pe care-l împarți. Mai trebuie și să organizezi paza de noapte pe ture, indiferent dacă crezi că ar putea sau nu să aibă loc o razie; cineva trebuie să fie treaz tot timpul. Evacuarea cu poliția e, în cel mai bun caz, incomodă, darămite când te surprinde în toiul nopții. La un squat, ne-au trezit polițiștii care loveau în acoperiș cu barosul. Nu vrei să ți se întâmple așa ceva.

De câte ori pe zi îți faci griji că faci ceva ilegal?
Nu mă gândesc la asta. Sunt convins că, în anumite cazuri, nesupunerea civilă e necesară pentru a schimba societatea. Eu așa mi-o justific. Am fost pus sub acuzare de mai multe ori și târât la tribunal, dar am fost achitat de fiecare dată. Asta demonstrează cât de mare e interesul pentru incriminarea squatting-ului în Germania.

Ții substanțe ilegale sau arme în squat?
Azbest, poate? [râde] Poliția folosește presupunerea că deținem obiecte ilegale doar ca să evacueze ocupațiile. Și, dacă stai te gândești, aproape orice poate fi considerat armă. Dar n-am văzut nicio armă adevărată la niciunul dintre squatting-urile în care am fost implicat. Și deținerea de arme contravine spiritului nostru, oricum. Nu ne pregătim să ripostăm prin luptă.

Cum ți s-ar părea dacă ar intra cineva la tine în casă și ți-ar spune că acum e ocupată?
Păi, în primul rând, ar trebui să am casa mea, o chestie de care sunt foarte departe. În al doilea rând, ocupațiile noastre nu au loc, în mod normal, în casele personale ale oamenilor. Ideea e să preluăm proprietăți care nu sunt folosite în scopurile bune și să le acordăm un scop social semnificativ. Cred că ocupațiile noastre sunt perfect legitime.

Nu crești riscul gentrificării prin ocuparea unei clădiri și sporirea notorietății unui cartier?
Bună întrebare. Firește, depinde de zonă. Ocupația noastră la Institutul Goethe, în cea mai snoabă parte din Göttingen, evident n-a contribuit la o zonă deja gentrificată.

Articolul a apărut inițial pe VICE DE.