South Park versus The Simpsons: care a dat lumea peste cap mai mult?

Comediile animate sunt atât de comune acum - de la Archer sau Bojack Horseman la Rick and Morty -, încât îți e ușor să uiți că într-o vreme erau considerate marginale și subversive. Pe atunci exista o competiţie mare în difuzarea de glume, iar rivalităţile cu sitcom-urile clasice pentru cea mai bună oră de difuzare erau puternice. În 1992, președintele George H. W. Bush ataca The Simpsons în mod public. Acum, politicieni ca Ted Cruz nu se pot abţine să nu afirme cât de mult iubesc serialul. Family Guy era la un moment dat prea tabu pentru firmele care aveau ca public ţintă familiile, dar în 2008 promova Coca Cola. Aceste seriale nu au fost doar acceptate treptat de către o lume în schimbare, ci şi-au lăsat amprenta la rândul lor, poate mai mult decât îți dai seama.

Am vrut să găsesc o metodă de a cuantifica impactul asupra societății al celor mai importante seriale animate din anii 90, adică Futurama, King of the Hill, The Simpsons, South Park și Family Guy. M-am chinuit să pun în balanță fiecare replică memorabilă, memă și efect în lumea reală. Aceste desene, în special Simpsons, Family Guy și South Park, au schimbat efectiv modul în care oamenii vorbeau, iar mai târziu și modul în care postau în online. Și pentru că un puști care-l imită pe Cartman la locul de joacă nu are același impact asupra lumii ca atitudinile legate de politică și mediu pe care South Park le-a influențat, am ales să atribui fiecărui element din listă între unu și zece puncte.

Rezultatul este un proces complex, subiectiv de epuizant și (sper) exhaustiv care mi-a dat, cel puțin, un argument matematic pentru a stabili care e cel mai important serial de desene animate. Și unul dintre ele a câştigat. Te întrebi care? Va trebui să scrollezi un pic ca să afli. Dacă tot m-am chinuit atât, decât să fii un afurisit, poți măcar să citeşti pe sărite.

Gata, ești pregătit? Ți-ai pus centura? O să dureze un pic.

Încep în ordine cronologică, cu un serial care a debutat pe 28 martie 1999. Futurama a avut succes instant în rândul tocilarilor pentru că e o comedie SF care face referiri la știință, include formule științifice adevărate şi a influențat în mod direct seriale mai noi ca Big Bang Theory (+1) și Rick and Morty (+1).

Futurama a atins apogeul pe tărâmul meme-urilor în era imaginilor standard cu text pe ele, când meme ca Fry sceptic (+2), „shut up and take my money” (+2) sau „why not Zoidberg” erau încă în vogă. „Mesmerising hypnotoad” (+1) sau replica Profesorului Farnsworth, „I don’t want to live on this planet anymore” (+3), sunt încă folosite ocazional și astăzi.

Ultimul exemplu de mai sus, o lamentare care este folosită deseori fără o imagine asociată, te trimite la frazele și cuvintele din serial care și-au găsit locul în limbajul zilnic. Hermes e cel care ți-a adus exclamații de genul „sweet zombie Jesus!” (+1) sau „my Manwich!” (+1), singura sursă care face ca brandul ăsta de conserve cu carne să fie relevant și zeci de ani mai târziu. „Bite my shiny, metal ass” (+1) sau „yeah baby, I know it” (+2) ale lui Bender, tonul lui răutăcios când spune „neat” (+1) sau insistența cu care susține c-o să creeze varianta lui de „blackjack și curve” (+1) sunt memorabile, dar nu sunt la fel de practice în conversații cotidiene ca „good news, everyone” (+2) al profesorului sau ca faptul că ești „technically correct, the best kind of correct” (+2). Futurama te ajută și când scoți în evidență că „X does not work that way” (+3) sau când cineva face ceva prost și merită să se simtă ca atare (+2).

Serialul a inventat și o teoremă matematică nou-nouță pentru un episod (+2), dar care nu are multe aplicații în afara scenariilor care implică schimb de creiere, te-a învățat ce e „snu snu” (+2), adică sex cu amazoane foarte înalte, care poate fi uneori fatal, precum și ce e „bonitis” (+1), o modalitate nu tocmai plăcută de a muri. Și, mulțumită unui episod foarte trist, unei generații întregi îi vine acum să plângă când aude I Will Wait for You de Connie Francis (+2).

Total: 33 de puncte

După ce a adunat legiuni întregi de fani cu primele trei sezoane, Family Guy nu și-a acceptat cu una cu două odihna veșnică în 2003, când a ajuns să fie anulat. Fox le-a dat celor de la Cartoon Network primele 50 de episoade, iar ele au dus greul grilei Adult Swim în primii ani ai postului (+5). Family Guy a și vândut tone de DVD-uri şi a contribuit la explozia comercială de atunci a sezoanelor pe DVD, iar alte seriale i-au urmat exemplul (+3).

Family Guy a devenit atât de popular după anulare încât Fox l-a resuscitat în 2005. Nu numai că au apărut 14 sezoane de atunci și Seth MacFarlane a scos între timp și chestii înrudite ca The Cleveland Show (+1) și American Dad (+3), dar anularea unui serial a ajuns astfel să nu mai fie o sentință definitivă (+7), chiar și-atunci când „te atingi noaptea” (+1). Contribuțiile principale ale show-ului în peisajul comediilor au fost popularizarea glumelor neașteptate, scurte și rupte din context (+4) și faptul că l-a făcut cunoscut pe Adam West unei întregi generații (+1). Family Guy are și o slăbiciune pentru momente muzicale eclectice, apărute de nicăieri, oferind câteva clipe noi de atenție lui Conway Twitty (+2), piesei „Rock Lobster” de la B-52 (+1) sau „Surfin’ Bird” de la Trashmen (+1). Pe de altă parte, serialul are o abilitate unică de a băga în pământ o memă de pe internet prin simplul fapt că o include într-un episod, un fenomen cunoscut ca „efectul Family Guy” (+2).

Deși a pus capăt multor meme-uri, Peter Griffin a și creat câteva. Ai aflat ce anume îi „grinds his gears” (+3), răspunde cu „ohmygod, who the hell cares” (+1) când aude chestii plictisitoare sau irelevante și a luat parte la un război al vomei care ți-a dat un gif mișto (+1). Și-a și belit genunchiul (+1) într-un mod care, dacă e să-l imiți, îți ia un pic gândul de la durere. Pepperidge Farm își aduce aminte (+2) de gluma asta din sezonul doi de parcă a văzut-o ieri.

Râsul distinctiv al lui Peter (+1) sau replici ca „holy crap” (+1), „whoa, whoa, whoa” (+1) și „shut up, Meg” (+2) nu sunt singurele chestii care și-au continuat viața în afara serialului. „I need an adult” (+1) al lui Chris e perfect când vrei să scapi dintr-un moment jenant. Replici mai vechi ale lui Stewie ca „what the deuce” (+1) sau „victory is mine!” (+1) au evoluat în timp spre scene mai puțin diabolice, ca felul în care pronunță w în „cool whip” (+2) sau confruntările „ești beat / ești sexy” cu Brian (+1). Lois din primele sezoane a oferit sintagma „X is God’s way of telling you Y” (+1). „Giggity” (+2) și „alllll right” (+1) ale lui Quagmire au devenit sinonime cu excitarea sexuală. De la Cleveland ai rămas cu „that’s nasty” (+1) și prezentatorul meteo Ollie Williams ți-a lăsat „it’s gon’ rain” (+1) și „damn, nature, you scary” (+2).

Deși anumite glume din Family Guy sunt iubite de toată lumea, cum ar fi reclama cu omuleții gonflabili din cauciuc care dau din mâini (+2), serialul a fost acuzat și de momente misogine, rasiste sau pur și simplu josnice. Un episod din primele sezoane a popularizat fraza „full blown AIDS” (+2) dar, 13 ani mai târziu, serialul a promis că nu va mai face glume în care atacă gay-ii. Deci tot e ceva.

Total: 62 de puncte

Deși nu e cel mai longeviv din lista asta, South Park a reușit totuși, cumva, să se menţină pe poziţii în cei peste 20 de ani ai săi, adaptându-și în același timp umorul și filozofia la vremuri. Plin de înjurături de la început, South Park a fost primul program TV recurent din Statele Unite care a primit calificativul TV-MA (+8), adică dedicat adulților și nerecomandat persoanelor sub 17 ani, a deschis calea și altor programe și a normalizat înjurăturile fără bip-uri pe posturile transmise prin cablu (+5). Modul creatorilor Trey Parker și Matt Stone de a aborda probleme, și-anume că ambele tabere sunt de rahat, a ajutat la crearea unei generații de „republicani South Park” (+5) care au crezut, de multe ori greșit, că Parker și Stone sunt în echipa lor.

Modul de abordare al serialului a influențat sau pornit conversații la nivel național despre o mulțime de lucruri, de la credințele de bază ale scientologiei (+5) și mormonilor (+4) la drepturile transexualilor (+2), ideea de „safe spaces” (+2) sau cultura corectitudinii politice (+3) ori îngâmfarea celor care conduc mașini hibrid (+2). Ziua dedicată desenării lui Mahomed a apărut ca răspuns la un episod controversat care includea imaginea profetului, stârnind amenințări cu moartea și rezultând ulterior în cenzură din partea Comedy Central (+5). Deși Cartman a ajutat la normalizarea antisemitismului (+5) și a urii față de hipioți (+2), aducând și ideea de a sta înghețat până la lansarea unui joc video (+2), episodul cu ManBearPig (+1) se poate să fi avut cel mai profund impact asupra lumii. Episodul, pentru care Parker și Stone și-au cerut scuze între timp cu un altul, face mișto de ideea „super-serioasă” (+1) a schimbărilor climatice cauzate de om şi îi dă masivei audiențe de edgelorzi gică-contra motive să facă la fel (+10).

Lista de concepte mai puțin cataclismice concepute de South Park include „apărarea Chewbacca” (+3), care e o strategie folosită acum ocazional în drept și care implică derutarea juriului, ideea că Family Guy e scris de lamantini care se joacă cu mingi pentru a crea glume (+2), faptul că The Simpsons au epuizat deja toate scenariile posibile (+4), ideea des repetată că roșcații nu au suflet (+4) și că unitatea de măsură pentru fecale este „couricul” (+1). Au fost primii care au spus că Sarah Jessica Parker arată ca un cal (+3), fiind și motivul pentru care numele cel mai comun al oricărui porno inventat este „Backdoor Sluts 9” (+2). South Park ți-a spus despre Kanye West că e un pește gay (+1), dar și despre Kim Kardashian că e hobbit (+1) sau că Lorde, cunoscută pentru hitul „I am Lorde, ya ya ya” (+1), este de fapt Randy Marsh cu perucă (+1).

În primele sezoane, South Park se baza mult pe replici memorabile recurente. La finalul anilor 90, replicile lui Cartman erau pe buzele și tricourile tuturor pușantilor: „ay!” (+1), „beefcake” (+1), „bad kitty” (+1), „cheesy poofs” (+1), „respect my authori-tah” (+2), „whateva, I do what I want” (+2) și „screw you guys, I’m going home” (+2). Cartman nu e gras, el are oase mari (+2) și dacă nu-ți convine poți să-i sugi biluțele (+1), și nu pe cele de ciocolată, ușor sărate (+1). Tot el spunea că mama lui Kyle e curvă (+1), la care ea răspundea cu un șocat „ce-ce-CEEE?” (+1). Stan e cel care ți-a explicat că „dude, that’s pretty fucked-up” (+1) în timp ce Kyle ofta sau scăpa un „goddammit” (+1) și, să nu uiți, „Oh my god, they killed Kenny!” (+2).

Alte replici recurente ale erei includ avertizarea lui Mr. Mackey că drogurile sunt rele (+1), „m’kay” (+2), Shelly cu „stupid turd” (+1), Big Gay Al asigurând pe toată lumea că se simte super (+2) și Jimbo justificând vânatul cu „it’s coming right for us” (+1). Chef, interpretat de Isaac Hayes, făcea și el parte din show pe vremea aia, salutând în dreapta și-n stânga cu „hello there, children” (+1). Un episod timpuriu îl prezintă pe monstrul din Loch Ness drept un cerșetor care are nevoie de „tree fiddy” (+2) și-ți oferă cuvântul „derp” (+6). (Derp a apărut de fapt prima oară în filmul BASEketball al lui Parker și Stone, dar poți să-i laşi pe seama South Park.) Mai încolo, un Cartman diabolic se miorlăie după maică-sa cu „but meeeehhhm” (+1), dar în același timp pune la cale planuri malefice în urma cărora savurează, literalmente, lacrimile adversarilor (+2).

Universul serialului s-a extins de-a lungul anilor, aducând personaje vecine cu lumea meme-urilor ca Mr. Hankey, răhățelul de Crăciun (+1), un panda ca mascotă a hărțuirii sexuale (+1), oamenii-homar (+1), un sclav sexual îmbrăcat în piele care exclamă tot timpul „Jesus Christ” (+1), precum și cel mai bun jucător World of Warcraft (+2) din Azeroth. Un prosop consumator de iarbă îți spune mereu să nu cumva să-l uiți (+2). Un proprietar de restaurant chinezesc (extrem de incorect politic) a schimbat modul în care îi vezi pe mongoli (+1). „Timmy!!” (+2) și Jimmy, două personaje recurente cu dizabilități, ajung să se ia la bătaie într-un „cripple fight” (+1), dar replicile de stand-up ale celui din urmă, „I mean, come on” (+1) și „what a great audience” (+1) ajung până la urmă să fie caracteristicile sale definitorii.

South Park e de multă vreme o mină de aur pentru meme-uri, cele mai notabile fiind instructorul de schi care te anunță că urmează să se întâmple ceva nascol (+2), bancherul care îți spune că tot ce ai investit a dispărut într-o secundă (+2) și Captain Hindsight, cu sfaturile lui venite prea târziu (+2). Randy post-ejaculare (+2) merge și el, dacă e neapărată nevoie. Show-ul te-a învățat și că există un pas 3 necunoscut înainte de „pasul 4: profit” (+3), dar și ce l-ar face pe Craig superfericit (+1). Te-a învățat și lucruri serioase, de exemplu, că, în politică, voturile se dau întotdeauna pentru un spray vaginal sau un sendviș cu rahat (+2), sau că fetele au umor, așa că treci peste (+2). „Theeenks” (+1) pentru înțelegere.

Alte expresii popularizate de serial includ „they took our jerbs” (+2), explicația lui Randy pentru „this is America” (+1) și ţărănoii care sugerează că cei cărora nu le place SUA n-au decât să „geeeet out” (+1). Grupurile de oameni nervoși scandează „rabble rabble” (+1) sau „durka durr” (+1), poate și-un „durka durka” (+1) dacă sunt în Orientul Mijlociu. Directorul PC s-a asigurat că ești „PC, bro” (+1). O Caitlyn Jenner criminală în trafic încurajează pasagerii și telespectatorii să-și pună centura cu „buckle up, buckaroos” (+1). Un episod cu tentă rasială despre cât de enervați pot să fie „naggers” (+1) îl pune pe Randy în dificultate, cu boașele „in a vice grip” (+1). Și nu sunt doar sigur de treaba asta, sunt „HIV positive” (+1).

Impactul serialului nu s-a oprit aici, popularizând și expresii cum e „can I finish?” (+1), „raging clues” (+1) sau „praise science” (+1), ajungând să pună pe hartă și restaurantul Casa Bonita din Denver (+1). Deși n-am avut nisip în vagin (+2) din cauza asta, n-am fost foarte încântat de faptul că o rachetă roșie (+1) a devenit definiția pentru penisul unui câine sau că „fag” poate fi pur și simplu apelativul pentru un biker enervant (+1).

Unele părți din serial au evoluat în viața reală, ca atunci când replica „nice” zisă de polițiști la fiecare caz de profesoară care s-a culcat cu un elev (+2) a fost adoptată în afara show-ului ca răspuns pentru fiecare dată când apare numărul 69 (+4). Deși aceste episoade pot fi „ignant”, vorba lui Michael Jackson (+1), Parker și Stone tot reușesc să „reach these keeds” (+1) cu ajutorul serialului. La naiba, „I member” (+2) când doar Cartman inventa cuvinte gen „molesterare” (+1), iar acum ei îți explică ce-i aia „bottom bitch” (+1). Dacă asta te supără, te rog să ții minte că „I’m not your buddy, guy” (+1).

Deși e o adevărată nebunie pe ecrane, serialul a reușit imposibilul în lumea reală. A ajutat la reunirea duoului Cheech și Chong (+2), iar Robin Williams a ajuns, datorită South Park: Bigger, Longer, Uncut (+1), să cânte „fuck” la Oscaruri cu ocazia nominalizării unei piese din film (+1) în timp ce Parker și Stone priveau din sală tripați pe acid (+2).

Total: 184 de puncte

Deși serialul despre familia Hill e prea ancorat în realitate pentru a putea vreodată să câștige această competiție, ar fi neglijent din partea mea să nu menționez impactul cultural al acestei comedii la foc mic, care a fost înaintea epocii sale.

Hank te-a informat că „that boy ain’t right”, (+2) și a explicat faptul că rockul creștin nu face creștinismul mai bun, doar rock’n’roll-ul mai nașpa (+1). Replicile sale exasperate ca „dang it, Bobby” (+1) și „bwahhh” (+2) sunt incredibil de amuzante de zis sau de văzut în meme-uri. Hank e cel care a impus termenul „vidya” (+4) ca înlocuitor pentru „jocuri video” şi are mai mult succes în online decât ai crede. Atât el cât și Bobby au fost resuscitaţi în ultima vreme online, prezentați ca fuckboys (+2), în estetica chillwave (+2) sau all-around vibes (+3). Și deși îl jenează, n-ai cum să auzi expresia „narrow urethra” (+1) fără să te gândești la săracul Hank.

Alături de Hank, pe aleea unde beau bere, îl ai pe Dale Gribble și invenția lui, „pocket sand” (+2), dar și pe Boomhaur și ticul lui verbal cu „dang ol” (+1). Totuși, serialul e cunoscut pentru entuziasmul lui Hank pentru „propane and propane accessories” (+4), cuvinte pe care n-ai cum să nu le spui fără să-l imiți, când vezi o cisternă cu așa ceva.

Total: 24 de puncte

The Simpsons sunt nașii acestei liste și nu ai cum să exagerezi impactul pe care l-au avut asupra lumii. Dincolo de faptul că servește ca prototip pentru toate celelalte seriale din această listă (+5) și confirmă faptul că americanii preferă să urmărească familii disfuncționale, nu unele sănătoase (+5), show-ul a săltat compania de televiziune Fox în aceeași ligă cu marile posturi tradiţionale, transformând clubul celor trei giganți TV în clubul celor patru (+8).

Succesul instant al serialului a dus la „bartmania” de la începutul anilor 90 (+1) și la o piață neagră prosperă a tricourilor cu Bart (+1). Show-ul a devenit parte a culturii noastre și mai târziu ai avut parte de un film (+1), o campanie publicitară în care magazine 7-11 au fost transformate în Kwik-e-Mart-uri (+1), incluzând și faimoasele gogoși roz (+1), plus o secțiune de parc tematic dedicată serialului la Universal Studios (+1). Jumătate din acest timp, Bart a fost și mascota Butterfingers (+1).

Fanii nu doar consumau produse cu Bart, dar îl și citau la fiecare două secunde. Pe vremea aia, replici ca „don’t have a cow, man” (+1), „eat my shorts” (+1), „ay, caramba” (+1) și „I’m Bart Simpson, who the hell are you?” (+1) erau peste tot.

Tatăl său, Homer, a fost la fel de prolific cu expresiile. „Why you little…” (+1) și „mmm… [mâncare]” (+1) au devenit clasice. Te-a învățat că alcoolul este cauza și soluția tuturor problemelor în viață (+1), că banii pot fi schimbați pentru bunuri și servicii (+1) și că dacă încerci și eșuezi în viață, lecția e că de-aia nu e bine să-ncerci (+1). Modul lui de a pronunța, greșit, „saxamofon” (+1) și Jebus (+2) s-a răspândit ca vântul. „D’oh”-ul lui enervat a fost adăugat în dicționarul Merriam-Webster (+3). „Jerk ass” (+2), în schimb, nu. Nu da vina pe mine, eu am votat cu (+2) dicționarul Oxford.

Alte cuvinte date de show includ „embiggen” (+1), care-i unul absolut „cromulent” (+1), precum și „kwyjibo” (+1), care-i numai bun de Scrabble, dar și „craptacular” (+1), „snacktacular” (+1), „chocotastic” (+1), leguma hibrid „tomacco” (+1), un „tromboner” jenant (+1), deliciosul „squishee” (+1) sau „yoink”-ul (+3) pe care-l spui când înșfaci ceva din mâna altcuiva. Niciunul dintre ele nu a ajuns atât de departe în lumea reală cum a făcut-o cuvântul-rege al serialului, „meh” (+7). Cu toate aceste cuvinte, îți va fi „unpossible” să nu treci la engleză (+1).

Uneori, modul în care un personaj rostește niște cuvinte deja existente le face să devină ale lui pentru totdeauna, cum se întâmplă cu „Hi, everybody” (+1) al doctorului Nick, cu „excellent”-ul lui Mister Burns (+2), „HA-ha”-ul lui Nelson (+2) sau „HA!”-ul lui Krabapple (+1). Alteori un sunet e de ajuns, ca mârâitul iritat al lui Marge (+1), „glaben”-ul lui Frink (+1) sau întreaga tipologie discursivă a primului personaj flanderizat (+3), Ned, acest „neighborino” (+1) de-a dreptul „okily-dokily” (+1). Și totuși, „the goggles do nothing” (+1) să te-ajute să uiţi fundul acestui „stupid, sexy Flanders” (+1).

Comic Book Guy a dat „worst [blank] ever” (+1) și „oh, I’ve wasted my life” (+3). Moe ne-a invitat pe toți la petrecerea din gura sa spurcată (+1) și a răspuns sinuciderii cu un „not today, old friend” (+1). Kent Brockman a spus-o și-o va mai repeta, democrația pur și simplu nu funcționează (+1) așa că el, cel puțin, îi așteaptă pe noii noștri stăpâni autocrați cu brațele deschise (+1). „What a time to be alive” (+3), vorba lui Jasper, care ți-a explicat și cum stă treaba cu vâslitul (+1).

Homer a căutat tasta „any” (+1). Bart s-a jucat „knifey spooney” (+1) și „smashy smashy” (+1). Barney te-a rugat să-l legi intravenos la butoiul cu bere (+1). Când lucrurile nu merg bine, spui că „everything's coming up Milhouse” (+1), iar Nelson te salută cu „smell ya later” (+2). Ralph nu alege, el „choo-choo-chooses” (+1) să recunoască faptul că a creat formatul „X Y e X” (+2) cu replica sa din sezonul 11, „fun toys are fun”, iar asta se întâmpla, cum își aduce aminte și Abe, cândva prin anul „nineteen-dickety-two” (+1). Și sigur c-o să huidui folosind „boo-urns” (+1) pentru că acel an nu există și chiar speri ca cineva să fie concediat pentru această boacănă (+1) dar o să-i scutești pe scenariști. Lucrează din greu, se distrează din greu (+1), nu-i ca și cum ar fi francezi sau, cum spune Homer, „cheese-eating surrender moneys” (+1). Pe francezi poți să dai drumul la câini, dar trebuie neapărat să dai comanda spunând „release the hounds” (+1).

Serialul a creat o mulțime de personaje arhetipale ca Lisa (+3), Milhouse (+2) și Mister Burns (+2), însă Poochie (+1), cățelul „cool” din Itchy and Scratchy Show, e unul din favoriții mei. Când a spus că trebuie să plece pentru că planeta-mamă are nevoie de el (+2) chiar am simțit treaba asta.

Orașul Spingfield, despre care încă nu știm în ce stat e situat (+1), a avut parte și de zile întunecate. The Simpsons a generat și reacții negative, cu unii puști rasiști sau pur și simplu de rahat numind toți oamenii cu ten măsliniu „Apu” (+4). În același timp, e posibil ca modul complet inept în care Homer se comportă la lucru să fi încetinit renașterea centralelor nucleare din Statele Unite (+7).

Abundența de meme-uri Simpsons a ajutat la iertarea păcatelor de mai sus (și, mai apoi, a unor sezoane mai recente). Gif-uri ca cel cu Abe făcând cale-ntoarsă din bordel (+2) sau cu Homer care se retrage într-un tufiș (+2) exprimă dorința de evadare. Discursul lui Abe despre cum se schimbă lucrurile (+1), articolul din ziar cu poza lui și titlul care anunță că un bătrân strigă la nori (+2), modul insistent în care Skinner spune „no, it’s the children who are wrong”, toate astea fac mișto de cei care au pierdut contactul cu realitatea. Replica lui Wolfcastle „that’s the joke” (+2) sau tortul lui Bart care te anunță că măcar ai încercat (+2) sunt fix ce trebuie ca să o arzi superior. Mema cu Ralph „I’m in danger” (+2) e destul de explicită, la fel și părinții lui Ned care insistă că n-au încercat nimic, dar au rămas fără idei (+1). Biletul de pe spatele unui Moe sinucigaș, care te anunță că nu vrea să fie înmormântat (+1), încă face casă bună cu Lenny sărac rugându-te să nu spui nimănui în ce hal trăiește (+1). Bart lovindu-l pe Homer în baie cu un scaun (+2) e un mecanism minunat de escaladare a unui conflict. Homer care-și prinde grăsimea cu cleme de spate (+1) arată cât de multe lucruri ascundem, iar ecranul alb al prezentării Lisei (+2) așteaptă să fie personalizat.

Uneori poți obține cadrul perfect pentru o memă dacă pui pe pauză și surprinzi un unghi ciudat. Așa te-ai ales cu Skinner „pathetic” (+2), Marge cea lungită (+1) și Lisa uitându-se în jos la mâncare (+1) sau turnând cafea (+1).

Există și meme-uri lipsite de sens pe internet, ca faza cu „classical gas” (+1), pumnul din ramă al doctorului Hibbert (+1), Moe cu „give ’em one of those” (+1), treaba cu „dental plan/Lisa needs braces” (+1) și cea cu „say the line, Bart” (+1). Uneori, totuși ciudații obsedaţi de pe internet dau naștere la opere de artă, ca video-urile Simpsonwave (+1) sau universul expansiv născut din scena cu „steamed hams” (+4).

Ține totuși mine că Milhouse nu este și n-o să fie niciodată memă (+1).

Total: 164 de puncte

Sunt la fel de surprins ca și tine că, conform calculelor mele științifice de necontestat, South Park a avut un impact net mai mare asupra lumii decât The Simpsons. Înainte să mă crucifici, însă, realizează că există mai multe moduri de a interpreta treaba asta. Poți spune că, în mod direct datorită succesului The Simpsons, punctele de influență ale serialului Futurama ar trebui adunate la totalul show-ului The Simpsons, care i-ar duce pe locul întâi, cu 197 de puncte. De altfel, niciunul din aceste seriale, inclusiv South Park, n-ar fi putut exista dacă The Simpsons n-ar fi existat. Chiar dacă gașca din Springfield n-a mai fost la fel de relevantă în mai bine de ultimii zece ani (mai ales comparați cu South Park), influența lor este una de durată. O să mai zic atât: Mă bucur că VICE nu mai are de multă vreme secțiune de comentarii sub articole.

Articolul a apărut iniţial pe VICE US.