Călătorii

Am stat la țară cu WC în curte, ca să văd cum trăiesc milioane de români

Viața idilică dintr-un sat românesc implică de cele mai multe ori o toaletă săpată în pământ, care îți îngheață activitatea în maț și-n vezică.

de Adina Florea; fotografii de Eli Driu
30 Ianuarie 2019, 11:00am

Autoarea, victorioasă. Fotografii de Eli Driu

„E plăcut când te trece noaptea. Când e ziuă, zici că te mai duci, n-ai ce face. Da’ noaptea, fată! Și pilit dacă te duci și pui curul pe ăla rece, se întoarce îndărăt imediat”, mă avertizează Petruța, vecina de peste uliță din Hulubești (județul Giurgiu), un sat care stă ascuns între dealuri și păduri, la vreo 30 de kilometri de București.

Cu un gest firesc, femeia își ridică fusta pe genunchi și își trage cu avânt pantalonii, ca să stea prinși pe sub ciorapii de lână. Trăiește de 58 de ani la sat și-ntotdeauna și-a rezolvat nevoile în construcția dedicată din fundul curții. Fie ger, fie înăduşeală, picioarele ei au bătut același drum prin grădină, până la groapa săpată în pământ. Și nu-i singura. Puțini sunt cei din sat, care au reușit să-și mute toaleta în casă. Petruța îi numără pe degete. Da’ și ăștia puțini depind de o fosă septică.

Iar suntem pe primul loc în Uniunea Europeană, dar „a mai crescut civilizația”

Giurgiu se află în topul județelor cu localități fără canalizare conform INS. Din 51 de comune, doar două au instalații de canalizare publică. În satul Hulubești, infrastructura există, dar se caută o firmă care să opereze propriu-zis canalizarea. Asta s-ar putea întâmpla prin vară, ori cel puțin așa promite viceprimarul comunei Călugăreni, Mihai Popescu.

„Trebuie ca o firmă să preia canalizarea, că avem o convenție. Vara asta se vor face niște noduri de racordare ici-colo, iar de acolo trebuie să tragă cetățeanul. Eu nu pot să știu cât costă branșarea. Dar presupun că nu prea mult. Oamenii, în general, sunt foarte: «mamă, ne bagă, ne face». Dar când le pui contorul ăla, deja se dezumflă. Eu stau în Călugăreni. Aici nu-i canalizare, urmează să se dea bani de la Dezvoltare. O să facem și noi. Da’ oricum a mai crescut numărul de gospodării cu fosă septică. A mai crescut civilizația. Estimativ, să zic că există baie la cinci-șase case”, mi-a spus viceprimarul, care mi-a promis că primarul Marin Voinea (PSD) știe mai multe despre când va exista canalizare funcțională în Hulubești.

Nu am reușit să dau de primar, căci secretara de la Primărie nu se putea hotărî dacă-i bolnav ori într-o zonă fără semnal. E același om care, în vară, i-ar fi făcut „curve, pești și lopătari” pe românii din diasporă, apoi a zis că-i victima unui fake news și că dușmanii politici din comună i-au creat un cont fals de Facebook.

Deși comuna e una istorică, victoria lui Mihai Viteazu asupra otomanilor din 1595 n-a adus neapărat și modernizarea ei.

De fapt, în UE, România conduce detașat la numărul de toalete în fundul curții, iar asta o zice chiar Eurostat. Aproape o treime din gospodării au un veceu amenajat în afara locuinței, dar statistica asta atârnă mai greu la sat. Anul trecut, INS spunea că vreo 5,9% din orășeni nu au baie în casă și că asta-i realitatea cruntă pentru 57,5% dintre cei care locuiesc în mediul rural în România.

Apoi, toaleta nu lipsește doar din gospodăriile oamenilor, ci și din școli. Acum un an, Ministrul Educației promitea că va rezolva în trei ani problema celor 2 418 de școli cu grupuri sanitare exterioare din țară. Dar de atunci nu s-a întâmplat decât să se mai schimbe două conduceri la MEN. Oricum „grup sanitar exterior” e doar un eufemism pentru o groapă săpată în pământ, în care mai aterizează din când în când prichindeii de grădiniță ori primară. Uneori se mai și moare din cauza asta.

Statistici care-i fac pe români să ofteze că suntem o nație de înapoiați, care trăiesc în case de chirpici și se ușurează direct în țărână. Dar toaleta din fundul curții nu-i neapărat definiția Evului Mediu. Sigur că autoritățile locale ar trebui să asigure niște standarde de igienă în școli, dar în gospodării ține și de om cum și unde vrea să-și facă nevoile. Cei mai mulți își ridică o hazna din nevoie, pentru că nu-și permit să-și cumpere o fosă septică și să plătească periodic pentru vidanjarea ei.

toaleta-hulubesti-197
Azi, o fosă septică costă undeva la 1 400 de lei, dar ăștia pot fi bani mulți. Iar despre canalizare nici nu poate fi vorba, că există în abia o treime din comunele din România.

Un obicei greu de lepădat

Pe de altă parte, toaleta din fundul curții e și o chestie de tradiție, care ține de separarea murdarului de spațiul curat al locuinței. L-am moștenit din vremuri în care nu se auziseră de cuvinte pretențioase precum igienă, zicea Vintilă Mihăilescu într-un curs de la Antropologie.

Mulți români nu au putut să renunțe la latrină, dar sunt și cei care nu au vrut. Printre ei se număra și bunică-miu. Dispărea cu orele în hazna, deși avea toaletă amenajată în casă, apă curentă și canalizare. Se retrăgea în lumea sa veche, din care a crescut.

Pentru că-i ușor să te plângi de toate astea, în timp ce citești statistici în confortul din corporație, am zis să încerc și eu viața de la țară. Așa că, săptămâna trecută am ajuns să trăiesc patru zile în casa părintească a unui amic din Hulubești.

Am spart lemne, mi-am încălzit palmele înghețate de sobă și-am înțeles că omul e adaptabil, în scurt timp.

lemne-hulubesti-204
Am scos jar, am spart lemne în grădină și le-am băgat pe foc, doar-doar să se mai încălzească în casă.

Nu e vreme să dai scroll pe Facebook, în timp ce stai pe budă

„Ți se taie toate pe frigul ăsta”, mă avertizează Paula, imediat ce intrăm în curtea în care a crescut din Hulubești.

E o casă țărănească cu prispă albă, cămăruță pentru butoaie, magazie de lemne și o latrină ascunsă într-un colț de grădină - obiectul atenției mele. Nu-i nimic mai mult decât o groapă săpată în pământ, peste care stă o construcție improvizată din scânduri, bucăți de pal și o ușă incertă. Haznaua e aproape un simbol al eclectismului rural.

În prima zi, rezist cinci ore cu țuică fiartă și povești, până să simt chemarea latrinei. E deja seară peste sat și îmi târăsc picioarele prin zăpadă. Ușa toaletei e blocată cu o șipcă înfiptă în pământ, ca nu cumva vântul să încline și mai mult construcția veche. Lanterna de la telefon îmi ghidează pașii și mă gândesc că aș putea să stau pe rețelele sociale, cum ăsta-i locul de unde tragi cel mai bun semnal 4G. Fantezia asta nu durează mult. E nevoie de echilibru și concentrare pentru cineva care e obișnuit cu confortul WC-ului modern. Nu mai e timp de scroll pe telefon.

Îmi golesc vezica de parcă sunt în fața unui pluton de execuție. Trag pantalonii și mă întorc la căldura din bucătărie, dar nu înainte de a arunca peste mâini niște apă bocnă din fântână. Pentru că-i important să spui nu hepatitei A.

Oricum, experiența nocturnă mi-a ajuns pentru prima zi petrecută la Hulubești.

noaptea-la-wc-hulubesti-174
Da, am fost să mă cac în fundul curții, ca să n-o faci tu. Chiar și în beznă.

Rezolvarea nevoilor de dimineață capătă altă însemnătate la țară

Vecina Petruța mi-a spus din prima după-amiază că ar trebui să aleg strategia abținerii în timpul nopții.

„Să te scoli din plapumă și să te duci în fundul curții, mă, fată!? Nu-i de râs, nu-i deloc de râs. Eu nu am probleme de astea, că mă țiu noaptea.”

Am ajuns să o aplic fără nicio problemă, dar când mă trezesc, mă lovește gerul matinal. Nu-i nimic fun să te expui frigului, înainte să fi băut măcar o gură de ceai.

Reușesc de fiecare dată să trag niște straturi de haine pe mine înainte să plec spre ultima frontieră a grădinii. Dar, dacă în prima dimineață petrecută la țară nu mă încânta deloc ideea, în ultima zi, nici frigul nu mai mușcă așa tare.

spalat-hulubesti-231
Practic, orice activitate durează mai mult la țară: scoți apă din puț și o încălzești înainte de a spăla vasele și tragi patru rânduri de haine pe tine înainte să te speli pe față și pe dinți.

Dovedit științific: frigul îți dă constipație

Înainte să plec, maică-mea a ținut să mă avertizeze de primul efect al frigului asupra organismului - constipația. A trăit și ea o iarnă cu toaletă în fundul curții, așa că mi-a vorbit din proprie experiență. Oricum, vorbele ei s-au dovedit prevestitoare pentru suferința din următoarele zile.

Mă pregătisem spiritual pentru constipație și constipația nu m-a dezamăgit. Nu știu de ce, dar corpul nu vrea să colaboreze atunci când îți expui extremitățile la temperaturi sub zero. O să te scutesc de prea multe detalii. Cert este însă că odată ce ai trăit aici o viață, astfel de probleme te vor ocoli.

toaleta-in-curte-hulubesti-187
Nu ai cum să nu te uiți cu jind la vecina care are termopane și chiuvetă în toaleta din fundul curții, dar până la urmă tot latrină e și aia. Doar ceva mai confortabilă iarna, nu pot să neg.

Viața uliței, de la toaleta prin care te trage curentul până la termopane

Chiar dacă nu există canalizare, câțiva săteni și-au mutat de ani buni toaleta în locuință. Fiecare dintre norocoși depinde de o fosă septică, dar măcar nu trebuie să treacă prin toate condițiile meteorologice pentru a se ușura. Alții au ales să păstreze acest vas al culturii tradiționale și doar și-au modernizat toaletele din fundul curții.

Am găsit de toate prin vecini, de la toaletă cu termopane, toaletă din tablă ori din scânduri și foste bannere publicitare, nimic nu lipsește din Hulubești.

viata-la-tara-hulubesti-105
Am tremurat câteva ore până să simt căldura din sobă și vreo alte trei zile până ca în casă să fie o temperatură decentă. În timpul ăsta, ne-am mai încălzit cu niște țuică și vorbe.

Frigul la țară se estompează cu ziare pe foc

Cu ideea de latrină mă resemnasem, însă nimeni nu mi-a spus cât durează să se încălzească pereții unei case pe vreme friguroasă. D-asta, prima preocupare a gazdei mele, când intră în casa părintească, este să aprindă flacăra în sobă. Din fericire, țața de vizavi vine în ajutor cu niște jar mototolit între câteva bucăți dintr-un catalog de la Penny.

De fiecare dată când se mai potolește flacăra, în sobă mai sfârșește o ediție veche de la vreun Les Echos ori Liberation, dar nimic nu arde cum au ars ofertele hipermarketului din Germania.

Treaba nu se termină la aprins flacăra. În următoarele zile, căratul și spartul de lemne sunt activități cu însemnătate în program, de care nici nu ai cum să uiți. Și nici nu realizezi câte lemne intră pe foc ca să nu îngheți. Apoi îți amintești de toți bătrânii care mor de frig în propriile case și nu-ți mai plângi de milă.

apa-din-fantana-hulubesti-112
Ca să te miști la țară, e mai ok să porți multe straturi de haine decât o geacă greoaie și mai puțin practică.

Apa cea de toate zilele vine din puț

În copilărie, beam apă cu gust de benzină din fântâna bunicilor, până ce s-au prins și adulții responsabili că benzinăria din apropiere a ajuns și-n pânza freatică. Acum m-am întors la prima iubire - puțul - și am găsit apă necontaminată, dar pentru care trebuie să dai ceva la manivelă. Așa că am dat.

Apa asta s-a dovedit bună și pentru spălat vase la lighean, dar și pentru spălat dinți cu mișcări rapide. La țară, însă, totul durează mai mult. Poate d-aia sunt oamenii mai răbdători.

caine-hulubesti-118
Ruby, câinele gazdei mele, era foarte prietenos.

Cum te lupți cu plictiseala când nu poți să te anesteziezi cu Facebook

Iarna nu-i prea multă viață pe ulița satului, așa că, vrei nu vrei, ești condamnat la o viață în gospodărie. Atunci când ai animale în bătătură, nu ai timp nici să respiri. Petruța mulgea bivolița și punea de brânză înainte să mă dezmeticesc de dimineață. Da’ cum nu aveam prea multe lucruri utile de făcut, am ajuns să completez jumătate de revistă cu integrame și să sparg un întreg coș de nuci. Apoi am ajuns inevitabil să învăț întregul repertoriu Taxi de la Radio România Actualități.

Asta pentru că, la 30 de kilometri de București, rețelele de telefonie mobilă par că se pierd printre dealuri și păduri și doar de pe latrină îți mai amintești în treacăt ce înseamnă să ai 4G.

După patru zile de trai la țară, dincolo de constipație, am înțeles că milioane de români trăiesc mai palpitant, dar și mai trist decât mine. Dar autorităților nu le pasă oricum. Eu mă simt totuși mai pregătită să supraviețuiesc următoarei defecțiuni RADET din București.

Editor: Iulia Roșu

Tagged:
Features
wc
Sat
toaleta
saracie
curte
viata la tara
wc la tara