Tot ce-am învățat despre viață și oameni nesimțiți cât am lucrat ca mascotă

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.

Parcurile de distracție sunt menite a fi o sursă de divertisment și greață indusă de adrenalină. Însă, evident, pentru mulți oameni, nu e decât un alt loc de muncă. Arne* lucrează într-un parc cu tematică de vreo câteva luni și spune că există și aspecte mai oribile ale jobului. El se îmbracă în costume de personaje din desene animate și se plimbă prin parc deghizat ca Teenage Mutant Ninja Turtle sau Spongebob Squarepants, pozează cu oamenii, dansează în spectacole și încearcă cât poate mai bine să amuze și să creeze o atmosferă plăcută în parc.

Însă pentru mulți vizitatori nu e suficient. Am vorbit cu Arne despre abuzul verbal și fizic pe care trebuie să-l suporte zilnic din partea clienților. Deși a devenit parte din jobul lui, asta nu înseamnă că s-a obișnuit.

„În puținele luni lucrate în parcul de distracție, am văzut lucruri pe care nu aș fi putut să mi le imaginez înainte. E atât de ciudat, suntem angajați să ajutăm vizitatorii să se distreze, dar suntem înjurați toată ziua. „Penalule” și „du-te-n pizda mă-tii” sunt cele mai inocente.

Dimineața, la începutul fiecărei ture, echipa se strânge în culise ca să se repartizeze rolurile de escortăsau mascotă. Escortele sunt acolo pentru a asigura că nu se întâmplă nimic rău cu cei costumați. Atunci când parcul se deschide, ne îndreptăm spre intrare pentru a întâmpina vizitatorii. De obicei, aici încep injuriile: „Hei, SpongeBob ești un labagiu!”.

Când se întâmplă ceva cu care părinții nu sunt de acord, nu au nicio problemă să ne insulte de față cu copii. Recent, lucram ca escortă în locul unde personajele se strâng cam o dată la două ore, pentru a poza cu vizitatorii. După ce un copil a făcut o poză, mama lui m-a abordat și mi-a spus că i s-a părut că personajele nu au fost suficient de drăguțe cu copilul ei.

Eu i-am spus că o să le transmit și că ar fi bucuroși să mai facă o poză cu fiul ei. Asta nu a mulțumit-o, să stea la coadă din nou alături de toți copii care voiau să facă poze, așa că s-a aplecat peste despărțitorul dintre locul unde se făceau poze și coadă și a strigat că unul dintre personaje e un idiot și are scula mică.

Am încercat să mă ocup de situațiile astea cât mai profesional, dar câteodată mă dovedesc. În mare parte pentru că nu pot înțelege de ce oamenii sunt așa. Îmi dau seama că probabil nu vor să mă jignească pe mine personal, ci poate că se gândesc că pot face ce le taie capul în ziua liberă. Totuși, nu înțeleg de ce oamenii consideră că e ok să te porți așa.

„Există două tipuri de persoane care rănesc fizic personajele din parc. Cei care se entuziasmează prea tare și te accidentează, dar nu îți vor răul, ci doar sunt prea brutali cu costumul sau masca. Orice fel de lovitură se simte mult mai dureros prin costum. Atunci când oamenii conștientizează că pot răni dacă sunt prea brutali, de obicei sunt mai atenți. Totuși mă întreb dacă unii chiar uită că există o persoană sub costumul ăla.

Din păcate, mai sunt și cei care te lovesc intenționat. Recent, m-am aplecat în genunchi pentru o fotografie cu o fetiță de patru ani, care era și ea costumată. Din senin, un adolescent a venit prin spatele meu și mi-a tras un șut în fund. Altă dată, în timpul unei sesiuni oficiale de fotografii, unde poate fi destul de haos când zeci de copii și părinți încearcă să profite cat mai pot, o doamnă a prins de braț unul dintre personaje și l-a trântit pe jos.

Când ești costumat nu prea poți să faci mare lucru ca să te aperi de agresiuni. Nu poți ieși din personaj sau să vorbești cu oamenii. Tot ce putem face e să atenționăm escortele, dar și asta poate fi dificil, pentru că nu poți vorbi și unele costume, cum e cel cu Patrick Star, nici măcar nu are brațe sau picioare. Când ești escortă, e imposibil să vezi tot ce se întâmplă când personajele sunt acaparate de mulțimi de oameni. Unii vizitatori pot fi destul de violenți, mai ales grupurile de adolescenți.

Avem și o casă bântuită în parc, iar recent lucrurile au luat o întorsătură de groază. Nu ai voie să faci poze sau să filmezi, dar două fete și trei tipi au intrat, iar una dintre tipe filma. Un personaj a rugat-o să închidă telefonul, dar ea a preferat să-l lovească în față și să-i spargă nasul.

Dacă un incident e atât de grav, atunci ieșim din personaj și mergem în culise. Escorta poate încerca să prindă agresorul, dar de obicei nu reușește. Însă de fiecare dată când prindem unul îl rugăm să se prezinte la servicii clienți, iar acolo îi facem cunoștință vizitatorului, cum ar fi un adolescent care l-a pocnit pe SpongeBob, cu persoana din spatele costumului, care a fost lovită. În general se blochează.

„Este extrem de cald în costume și aerul nu circulă. Așa că după vreo jumătate de oră, orice angajat are nevoie de o pauză de 30 de minute. Noi dăm jos costumele de vreo cinci sau șase ori pe tură. Le aerisim în culise și schimbăm echipamentul de dedesubt de câteva ori pe zi.

Echipamentul este spălat pentru a doua zi, iar costumele sunt dezinfectate după fiecare folosire. Din când în când, ele sunt trimise la curățătorie pentru a combate mirosurile neplăcute. Asta ajută un pic, dar mereu poți să-ți dai seama că nu ești primul care l-a purtat, un gând în mod special neplăcut atunci când vine vorba de hainele de dedesubt. E destul de clar că suficienți oameni au transpirat ca porcii în costume, înainte să-l pui și tu pe tine.”

Când ești constant hărțuit de vizitatori, există riscul să te saturi și să ripostezi. Odată, un oaspete a tăiat coada, iar când i s-a reproșat, el a spus clar că nu considera că trebuie să aștepte ca restul lumii. El a fluierat după unul dintre colegii mei costumați, la fel cum ai chema un câine. Asta i-a pus capac colegului meu, așa că l-a împins pe vizitator. Nu tare, nu prea poți lovi tare pe cineva când ești în costum, dar suficient cât tipul să înțeleagă. Desigur că nu e permis să te porți așa cu clienții, dar, sincer, m-am simțit mai bine atunci când mesajul a fost transmis așa tipului ăla.

Violența din parc e, de obicei, unilaterală, din partea vizitatorilor, direcționată către noi. Operatorii de curse primesc comentarii urâte și amenințări fizice, doar pentru că-și fac treaba și aplică regulile parcului. Dar nu prea există un sprijin psihologic disponibil pentru noi. Poți vorbi cu un manager de echipă dacă te deranjează ceva, dar până la urmă, devine parte din job.

Sincer, mă bucur că vizitatorii nu-și pot da seama dacă sub costum e un bărbat sau o femeie. Eu sunt destul de sigur că am fi agresați și sexual dacă unii dintre clienți ar ști. Chiar și fără să știe, oamenii tind să-și pună mâinile pe anumite părți ale costumului, deseori pentru că li se pare o glumă bună.

La sfârșitul zilei, jobul ăsta chiar mi-a schimbat părerea despre lume: am învățat că nu poți să te aștepți la ce e mai bun din oameni. Iar deși jobul ăsta te poate drena psihic și fizic, mie tot îmi place. Nu datorită banilor, pentru că avem salariu minim pe economie, ci pentru că sunt atât de multe momente frumoase care le compensează pe cele nasoale. De exemplu, nimic nu se compară ca atunci când faci să râdă un copil în scaun cu rotile. De ce unii oameni sunt atât de chitiți să nu fie amuzați?

Numele lui *Arne a fost schimbat pentru a-i proteja anonimatul și jobul. Nu am specificat parcul de distracții unde lucrează din același motiv.