Cum vrea Dragnea să te sperie că străinii din UE te otrăvesc

Autorităţile europene au grijă de binele tău mai mult decât o face PSD.

|
09 Mai 2019, 12:50pm

Ochiul ager al PSD-ului. Fotografie via contul de Facebook al lui Liviu Dragnea

Una din temele pe care PSD-ul le-a îmbrăţişat în actuala campanie electorală pentru europarlamentare şi pe care probabil o să o vezi inclusiv la alegerile prezidenţialele din iarnă e sperietoarea cu străinii care vor să ne otrăvească mâncarea. Aceștia sunt prezentaţi în contrast cu nobilul producător autohton, care e mereu eco şi le pune pe masă românilor doar produse sănătoase şi gustoase.

Ca orice teorie conspiraţionistă, porneşte de la nişte știri reale pe care însă le exacerbează şi distorsionează să convină agendei, prezintă informații trunchiate şi inventează date false, atunci când e nevoie. Întreaga narativă încearcă să speculeze nişte temeri reale ale omului, care de obicei au la bază o slabă cunoaștere științifică, coroborată cu informarea superficială de pe Internet. Funcţionează exact ca teoriile antivacciniste.

Ultimul sondaj realizat de INSCOP cu privire la vaccinare arată că puţin peste jumătate din români cred că vaccinurile previn boli grave, care pun în pericol viaţa, şi doar 62,7% sunt de acord cu vaccinarea obligatorie a copiiilor. Conspiraţionismele prind la români. N-ar trebui doar să le iei în derâdere ca elucubraţii, mai ales când pot avea consecinţe nasoale.

Liderul PSD, primul agricultor al ţării

Războiul lui Liviu Dragnea cu străinii a început la Congresul Naţional al PSD din luna decembrie a anului trecut, atunci când a trasat liniile pe care le va urma propaganda partidului în perioada următoare. Liderul social-democrat a avut atunci un discurs fulminant, în care vitupera mânios.

De atunci tema a devenit un laitmotiv în apariţiile sale publice. În luna martie se întreba, la Snagov:

„De ce producătorii români nu au dreptul ca produsele lor se se găsească în galantare? Noi de ce nu avem dreptul să mâncăm produse româneşti? În schimb avem dreptul şi obligaţia să mâncăm mere, pere, prune, roşii pline de otravă. Să o spunem deschis, e otravă. Toate chimicalele înseamnă otravă.”

În timpul unei alte vizite, la Colibiţa, a avut un discurs similar, în care a transmis un „ultim avertisment” instituţiilor statului să pună biciul pe producătorii străini. Acestea s-au conformat rapid, blocând zeci de mii de tone de fructe şi legume perisabile în vămi, doar ca să îşi facă liderul PSD un exerciţiu de PR. Pentru agenţii economici afectaţi acţiunea a însemnat pierderi, pe care le-au rostogolit asupra consumatorului final, în preţul de la raft.

Aliaţii de nădejde şi ocazie

Liviu Dragnea nu a inventat gaura din covrig. El doar a preluat un discurs caracteristic liderilor autoritar-naţionalişti de pretutindeni. Iar în lupta sa patriotică împotriva străinilor răi şi a chimicalelor malefice are şi aliaţi interni. Pentru aceștia miza nu e neapărat una politică, mai degrabă izvorăște din nişte obsesii personale. Oamenii respectivi sunt ceea ce în lexiconul politic se numesc „idioţi utili”.

Dacă te uiți pe site-urile ortodoxe mioritice, o să dai peste o grămadă de materiale conspiraţioniste, cu teorii care mai de care mai halucinante: de la faptul că organismele modificate genetic ar fi o unealtă prin care populaţia e ţinută sub control la nanotehnologia în industria alimentară - lucrarea Antichristului. Iar obsesii similare se regăsesc în rândul verzilor şi a celor care promovează un stil de viaţă eco-organic, deşi te-ai gândi că nu sunt genul de indivizi care să aibă prea multe în comun cu habotnicii religioşi. Informaţii false despre subiect furnizează şi organizaţii care trec drept reputabile, ca Greenpeace. Asta în pofida faptului că marotele panicarde privind „Codex Alimentarius” au fost demontate, la fel ca şi cele referitoare la organismele modificate genetic.

O categorie aparte o reprezintă fermierii şi producătorii autohtoni. Ei sunt supăraţi pe străini că importurile din spațiul comunitar le fac concurenţă propriilor produse, ceea ce le scade marjele de profit sau îi scoate de pe piaţă. Izbucnirea pestei porcine a adus un val de acuze absurde din partea acestora la adresa Uniunii Europene, învinuită că ne-ar trimite produse cancerigene şi cum pesta ar fi un plan distructiv menit să ne transforme în piaţă de desfacere.

Sâmburele de adevăr

Nu e neapărat nevoie ca o teorie conspiraţionistă să fie ancorată în realitate ca să prindă, însă cu siguranţă ajută. Iar industria alimentară are păcatele ei, că nu sunt companiile din domeniu vreo floare imaculată. Dar în logica adepţilor comploturilor oculte veridicul e manipulat să fie conform cu conspiraţia şi excepţia e transformată în regulă. Când combini jumătăţi de adevăr, suspiciunile bazate pe paranoia devin certitudini.

Unul din cele mai elocvente exemple în acest sens a fost atunci când fostul ministru al Agriculturii din Guvernul Cioloş, Achim Irimescu, a tras o alarmă prăpăstioasă că, printre altele, pe piaţa locală e vândut peşte infestat cu viermele Anisakis. Cel puţin ştirea cu parazitul din peşte s-a confirmat şi imediat au sărit să se folosească de ea românii verzi şi site-urile producătorilor mioritici, aruncând vina pe străini.

Ceea ce au omis însă să spună e că nici pescarii locali nu sunt uşă de biserică şi că e doar vina autorităţilor române că nu au interzis practica. Alte state europene au făcut-o.

Alt caz notoriu e cel al brandurilor celebre care au comercializat produse de calitate inferioară pe piaţa Europei de Est. Acesta e şi unul din caii de bătaie favoriţi ai lui Liviu Dragnea, alături de ăla cu otrăvurile din alimente.

Ceea ce liderul PSD uită convenabil să menţioneze e că autorităţile europene au declanşat o investigaţie asupra subiectului şi imediat ce au descoperit că e reală situaţia, au luat măsuri să o elimine.

Uniunea Europeană şi rolul ei

Cazurile astea mai arată două lucruri importante. Primul e că UE nu e o instituţie perfectă, dar îşi dă silinţa să apere interesele consumatorului european. Celălalt ar fi că în pofida discursului politicienilor noştri, adesea legislaţia românească e cea găunoasă.

Ţările UE au deja printre cele mai ridicate standarde din lume în domeniul alimentar, atât în privinţa transparenţei sursei de provenienţă, cât şi a calităţii propriu-zise. După scandalul de anul trecut privind standardele duble de calitate la unele produse, oficialii europeni au elaborat o directivă care să interzică practica, alături de alte reglementări. Nu e o acţiune inedită, mereu a existat preocuparea de a asigura o calitate a alimentelor cât mai ridicată în spaţiul comunitar. Chiar zilele trecute Comisia Europeaă a luat decizia de a obliga statele membre să limiteze cantitatea de acizi graşi trans nesaturaţi, cele mai nocive grăsimi din alimente.

Are şi o doză de ironie să îl vezi pe Liviu Dragnea erijându-se în apărătorul agricultorului român, când chiar la începutul acestui an Guvernul PSD a blocat plata subvenţiilor, din lipsă de bani. Asta se întâmpla în timp ce europarlamentarii adoptau o nouă serie de măsuri menite să apere fermierii şi firmele mici de practicile comerciale neconcurenţiale. Elucubraţiile liderului PSD privind „otrăvurile din alimente” le-a rezumat foarte bine Dacian Cioloş, fost comisar european pentru agricultură:

„Când găsești astfel de probleme trebuie să alertezi imediat autoritatea europeană care se ocupă de siguranța alimentelor, ca să blocheze circulația unor astfel de produse pe piața europeană. Noi avem aceste standarde pentru că suntem în UE, nu că ne impun străinii fructele și legumele de proastă calitate.”

Mitul producătorilor neprihăniţi

Producătorul român e ca oricare altul: îşi urmăreşte propriul interes bănesc şi încearcă să obţină cât mai mult cu ce are. Iar uneori asta înseamnă că face lucruri nu tocmai ok. Unul din cele mai notorii cazuri de genul a fost acela când s-a descoperit, în urmă cu câţiva ani, cum crescătorii de roşii mioritici stropeau (sau încă o fac, nu ştiu) fără discernământ producţia cu Ethrel, o substanţă foarte periculoasă pentru sănătate. Ca să se coacă mai repede.

Sau poate îți amintești de scandalul acela cu carnea de cal toxică exportată în Vestul Europei pe o filieră autohtonă, cu acte contrafăcute şi tot ce trebuie. Au fost declanşate alerte de siguranţă publică în sistemul european de siguranţă alimentară, pe fir a intrat Europolul, iar iţele poveştii au dus către meleagurile mioritice.

Nu generalizez, dar nu sunt nici românii noştri verzi atât de imaculaţi pe cât ar vrea unii să credem.

Liviu Dragnea, patriotul demagog

Dacă n-ar fi ticălos, ar părea chiar amuzant discursul ăsta de naţionalist al lui Liviu Dragnea. Şeful PSD e un politician care îşi iubeşte ţara atât de mult încât şi-a făcut o frumoasă situaţie în Brazilia, departe de patria-mamă, şi are o afinitate pentru concediile pe meleaguri mai însorite. Probabil că prin ţările calde nu îl recunoaşte lumea şi nu riscă să fie huiduit când vrea să se destindă şi el, ca tot omul.

Marotele naţional-ceauşiste pe care le îndrugă sunt menite să reactiveze nişte temeri latente vechi. Şi anteriorul conducător iubit, ăla pe care poporul l-a dat jos la Revoluţie, a încercat să îndobitocească o generaţie întreagă cu conspiraţii cum străinii ne vor răul. Folosirea abjectă a copiiilor ca paravan propagandistic e menită să inspire frică în generaţia mai tânără.

Fiindcă nu mai are niciun fel de trecere printre liderii externi, nici măcar în propria familie europeană, liderul PSD încearcă să te convingă că străinii sunt răi şi de aia nu îl plac nici pe el. El e patriotul providenţial, singurul care te poate apăra. La cum arată însă sondajele de opinie, din ce în ce mai puţini români par dispuşi să îi înghită balivernele. Patrioţii nu fură de la popor, cu atât mai puţin de la copiii săraci.

Editor: Iulia Roșu