Internet

Bloggerița care a fost discriminată de L’Oreal pentru că are acnee

O bloggeriță în vârstă de 21 de ani, cunoscută pe Instagram, este obişnuită să primească comentarii negative despre tenul ei. Totuşi, când un brand internațional de cosmetice face asta, e cu totul altă poveste.
8.3.18
Fotografie via Instagram

Acest articol a fost publicat inițial în i-D UK.

Săptămâna trecută, bloggerița Kadeeja Khan, în vârstă de 21 de ani, a fost exclusă dintr-o ședință foto L’Oreal, după ce brandul i-a spus că „nu se poate asocia cu oamenii care au un ten problematic”. L’Oreal și-a cerut scuze mai apoi și a dat vina pe o neînțelegere cu agenția de casting. Normal că s-a propagat un val de ură; au apărut articole în presă și valuri de comentarii. La început, toată experiența asta a umilit-o şi a demoralizat-o complet pe Kadeeja. Dar acum se simte încurajată. „Din fericire, m-am trezit a doua zi și eram ceva de genul „Știi ceva? N-o să lași asta să te doboare, o să continui să-ți faci treaba și o să treci peste.” Copleșită de susținerea pe care a primit-o, Kadeeja împărtășește aici un mesaj cu oricine s-a simțit vreodată mai puțin decât perfect.

„Am probleme cu tenul încă de la vârsta de 12 ani. Am încercat să-mi acopăr acneea cu fond de ten, dar am fost hărțuită mult din cauza asta la școală. Nu mă pricepeam deloc să mă machiez. Aveam fond de ten și pe sprâncene, peste tot. Îți puteai da seama că eram machiată; nu era estompat corespunzător. Era foarte jenant, pentru că eram în halul ăla de disperată. Însă nu îmi păsa.

Am început să scriu pe blog despre frumusețe la vârsta de 19 ani, postam poze cu mine cu diverse machiaje și făceam tutoriale în care explicam cum pot fi reproduse. Când am început, îmi editam în Photoshop toate pozele. Aveam atât de mult machiaj pe față încât nici nu-ți puteai da seama că eram eu. Nu eram eu.

Publicitate

Știi momentul ăla când te uiți la oamenii perfecți de pe internet și ești ceva de genul „Oh, Dumnezeule” și observi toate chestiile care sunt greșite la tine? Ei bine, obosisem să mă prefac că eram persoana asta perfectă, când eu de fapt nu eram. Când am împlinit 21 de ani, mi-am adunat într-un final curajul de a renunța la Photoshop și am început să le arăt oamenilor cum arăt de fapt nemachiată.

Reacțiile au fost mixte; mulți chiar m-au susținut. Dar au fost și multe comentarii negative. Oamenii erau ceva de genul „Cum îți poți arăta fața așa?” și „Cum poți să fii beauty blogger dacă ai acnee — asta nu-i frumos!” N-am mai putut suporta, așa că am început să-mi editez din nou pozele. A fost prima dată când m-am simțit atacată în felul ăla. Dar apoi primeam comentarii de genul „De ce îți editezi din nou pozele? Chiar m-ai inspirat, m-am simțit într-un final fericită și încrezătoare”. Așa că am ieşit din nou în public și mi-am arătat tenul fără machiaj.

Când port acum machiaj o fac pentru că vreau, nu pentru că trebuie. Este atât de reconfortant să pot ieși afară fără machiaj și să mă simt OK cu asta. Sună jenant acum, dar înainte nu puteam să ies din casă dacă nu eram machiată la ochi.

Mi-a luat ceva vreme, dar într-un final mă simt frumoasă, mai ales când nu port machiaj și pot să-mi văd tenul așa cum este el. Mă simt grozav pentru că știu că la sfârșitul zilei, machiajul e ceva ce se şterge. Chestia principală e să fii tu însăți.

Publicitate

Simt că am o responsabilitate acum. Mulți oameni chiar mă consideră un model demn de urmat. Caută îndrumare. Toată lumea este în mod natural frumoasă; trebuie doar să se împace cu asta.

Este amuzant. Îmi aduc aminte de vremea când mergeam la școală. Obișnuiam să chiulesc tot timpul pentru că nu suportam să-i aud pe oamenii care vorbeau despre tenul meu; dar dacă aş fi avut la 14 ani curajul pe care îl am acum, m-ar fi ajutat atât de mult. Așa că atunci când oamenii îmi trimit mesaje private în care povestesc cum sunt hărțuiți din cauza tenului lor, le spun mereu să fie ei înșiși. Le dau feedback-ul pozitiv pe care mi-aș fi dorit ca cineva să mi-l fi dat și mie în adolescență. Sunt atât de fericită că acum pot face asta pentru alți oameni.

Cred că industria frumuseții are multe explicații de dat. Dacă te uiți la orice advertorial sau panou publicitar, toate modelele prezentate au un ten impecabil. Nimeni nu arată ce se ascunde în spatele machiajului sau Photoshop-ului. Nu este real. Nu toate femeile au un ten perfect; este greu pentru noi, pentru că nu ne putem raporta la femeile din pozele alea. Ar fi mult mai ușor dacă brandurile ar fi mai deschise în ceea ce privește reprezentarea femeilor cu ten diferit.

Toată chestia cu L’Oreal chiar m-a dărâmat. M-am simțit de parcă toate eforturile mele s-ar fi evaporat. Am avut o părere foarte proastă despre mine. Cu toate că și-au cerut scuze, m-am simțit de parcă au încercat să ascundă totul sub preş și să spună că a fost doar o greșeală și că sunt de fapt un brand foarte drăguț, fapt pe care îl pot înțelege. Dar ceea ce mi-au scris nu poate fi schimbat; m-au făcut să mă simt ca dracu’. Este puțin trist: persoanele cu tenul problematic sunt izolate, dar tot oameni suntem și noi. Da, s-ar putea să am un ten mai nasol decât tine, dar n-ar trebui să fiu pusă într-o categorie din cauza asta. Frumusețea este pentru oricine, și atunci când brandurile fac ceva de genul, când spun că doar anumite tipuri de persoane pot să apară în anumite campanii de beauty, transmit de fapt un mesaj publicului prin care spun că de fapt nu este pentru toată lumea.

Din fericire, m-am trezit a doua zi și eram ceva de genul: „Știi ceva? N-o să lași asta să te doboare, o să continui să-ți faci treaba și o să treci peste”. Sfatul meu pentru alte persoane? Chiar dacă un brand îți spune că nu ești frumoasă sau că nu ești suficient de bună, amintește-ți că de fapt ești. Lasă totul să-ți intre pe o ureche și să-ți iasă pe cealaltă; asta am făcut eu oricum. O să continui să-mi fac treaba și să-mi dau mai departe mesajul pozitiv. O chestie de genul ăsta n-o să mă doboare, doar mă face să realizez că nu poți lăsa nimic să stea în calea visurilor tale.”