Muzică

Toate motivele pentru care melodia României la Eurovision 2018 e cea mai slabă din ultimii ani

„The Humans - Goodbye” a câștigat Eurovisionul din România, dar nu e destul de ciudată să miște publicul din străinătate.
28 Februarie 2018, 10:50am
Screenshot via clipul melodiei Goodbye, de la The Humans

Eurovision e singurul concurs de „talente” la care mă uit. Și nu o fac pentru că vreau să văd cine merită sau nu să câștige. Mă uit pentru că vreau să râd. Spre deosebire de Vocea României sau X Factor, aici măcar pot să văd niște artiști în toată splendoarea lor. La Eurovision o să dai de un alt nivel de penibil. La celelalte concursuri, selecția e destul de bună. Au și antrenori cu experiență în industria muzicală, care-i ghidează pe concurenți. Cine vrea să se uite la așa ceva? La Eurovision totul e mai puțin șlefuit. Ăsta-i farmecul concursului.

Au trecut două zile de la finala națională Eurovision și încă încerc să-mi dau seama ce s-a întâmplat. Mă așteptam, ca în fiecare an, să râd cu curul de câștigător. Așa m-au obișnuit organizatorii, nu e vina mea. Dacă te uiți la piesele care au trecut de faza națională în ultimii ani, e clar că nimeni nu pune accent pe calitate. Pe ridicol da, dar nu pe calitate. Dar anul ăsta s-a întâmplat ceva ciudat. S-a întâmplat asta:

Piesa asta, cântată de The Humans, o trupă care există de fix un an, a câștigat Eurovisionul la faza națională. Ciudat. Pentru prima oară după foarte mulți ani, chiar pot să spun că am fost dezamăgit de câștigător. Nu mi-am luat doza de harfă pe care o așteptam. Nu are un refren kitsch, nu e trash-pop, nu auzi nici măcar un yodel. Poate pentru că a fost cântată live. Poate versiunea de studio e exact jegul de care aveam nevoie. Jegul care poate să-mi recâștige admirația pentru Eurovision. Hai să vedem:

Pula. E exact la fel.

Piesa a fost aleasă de public. S-au săturat românii de penibil? Mi-e greu să cred asta. Nu vreau să cred asta. Dacă nici la Eurovision nu o să dau de cea mai nasoală muzică din România, atunci unde? Se pare că va trebui să ascult piesele postate de Nicolae Robu pe Facebook. Sper să-l vedem pe primarul Timișoarei anul viitor la Eurovision. Așa o să mă calmez.

„Goodbye” nu e neapărat o piesă nasoală. E o alegere nasoală. Românii care cred că avem o șansă la finala de la Lisabona cu bucata asta de la The Humans sunt naivi. Nu înțeleg cum funcționează concursul ăsta. The Humans – Goodbye e cea mai proastă selecție pentru Eurovision din ultimii ani. Uite de ce:

Piesa e incredibil de boring și nu are nimic memorabil

Fac pariu că ai și uitat cum sună piesa. Ai ascultat-o de cel puțin două ori până acum și sigur nu-ți amintești mare lucru. Eu am ascultat-o de mai multe ori și mi-e greu să găsesc ceva catchy la ea. E ca și cum ai asculta un discurs de la Tudorel Toader, fără accentul de comunist. Are și o structură dubioasă. Începe cu niște clape, bagă tipa niște versuri, intră trupa, apoi se oprește totul, intră iar tipa și la final mai cântă oamenii ca să ne amintească că-s și ei pe piesă. Nu prea ai de ce să te „legi”.

E o piesă de trei minute care se bazează doar pe vocea tipei. Și nici aia nu e memorabilă. Lovește niște note mai grele acolo, dar asta nu e neapărat un lucru bun. La Eurovision toți cântă OK. Asta nu o să te ajute prea mult, dacă nu ai un hook care să te scoată în evidență. În cel mai bun caz, „Goodbye” o să se piardă în marea de piese mediocre de la mijlocul clasamentului. Acolo unde și trebuie să fie.

Nu are un target bine definit

Apropo de structură, nu-mi dau seama exact care ar fi publicul pentru piesa asta. Nu e destul de rock ca să fie apreciată de rockeri și nici nu e pop ca să placă la toată lumea. E o combinație ciudată care-mi amintește de opera dubstep de la Cezar. Fain exemplu pentru toți artiștii români care vor să intre în competiție. Dacă o ținem așa, anul viitor o să avem o piesă care va combina trap-ul cu fragmente audio din videourile lui Mălin Bot, peste care va cânta un folkist. Eu sper că va fi Nicolae Robu.

Eurovision e dedicat oamenilor care nu ascultă muzică la modul obsesiv. Publicul lor e format din oameni curioși și/sau naționaliști. Nu prea ai cum să-i impresionezi cu fuziunea asta de stiluri. E prea mult pentru ei. Nu pot duce mai mult decât ceva mega ușor de digerat. Îi bagi în ceață dacă încerci ceva diferit. E și motivul pentru care nu vezi burgeri cu avocado și trufe la McDonalds. Mai bine le dai ceva familiar.

Nu e nici măcar haioasă, ca să-și bată joc străinii de ea

Să fim serioși, la Eurovision trebuie să te faci de râs dacă vrei să câștigi. Am stabilit deja că nimeni nu se uită la Eurovision ca să vadă cea mai bună muzică de pe continent. Se uită să vadă cea mai absurdă. De aceea anul trecut am avut o piesă cu o tipă care băga yodel. Era praf, dar măcar avea ceva, o doză bună de penal.

Și de asta ai nevoie ca să convingi lumea să te voteze. Eurovision-ul e ca un film de categorie B. Nimeni nu caută artă cinematografică la un film cu un buget de trei flacoane de parfum de rufe și o foarfecă. Cu cât e mai praf filmul, cu atât sunt șansele mai mari să fie remarcat și apreciat. Piesa asta e prea normală ca să iasă în evidență. Nimeni nu va vorbi despre ea pentru că nu are de ce. Nici măcar să-și bată joc de ea.

Versurile sunt penibile, dar nu e sigur că o să le caute cineva

Singurul lucru care ar putea intra în vizorul publicului Eurovision ar fi versurile piesei. Asta în cazul în care cineva chiar va căuta să vadă despre ce vorba în piesa asta incredibil de plictisitoare. Slabe șanse, dar să zicem că există un suflet atât de disperat încât să caute înțelesul de la „Goodbye”. Gen, eu. Eu am făcut asta. Nu puteam să stau locului.

Ca o regulă generală, la Eurovision nu trebuie să te dai mare poet. Dar nici nu trebuie să ai versuri scrise de un adolescent goth: „I’ve tried a million times / to kiss the emptiness / and make her mine”. Sau niște copy-paste de pe postere cu mesaje motivaționale: „Why don’t you see the beauty that surrounds you everywhere”. În sfârșit, am găsit ceva fărâmă de penibil. Poate mai avem ceva șanse pentru primele zece poziții. Dar pentru asta cineva trebuie să se trezească din somn după ce ascultă piesa și să caute versurile.

L-a supărat pe Trăistariu, și riscăm să-l pierdem

Singura chestie faină care a ieșit din toată treaba asta e paranoia lui Mihai Trăistariu, veteran al Eurovision-ului și profesor de matematică de grădiniță part-time. Omul a postat pe pagina de Facebook un mesaj în care își pune întrebări serioase legate de modul în care au votat oamenii la selecția finală. Se întreabă dacă se blochează liniile telefonice în timpul votului. E de părere că e ceva „putred” la mijloc. Interesant.

Omul a fost atât de afectat de mesajele primite încât se gândește să concureze anul viitor pentru Moldova, unde are „un succes teribil”. Mă rog, poate l-a deranjat și faptul că piesa lui s-a clasat pe locul șapte, dar mai bine ne axăm pe conspirația asta, pentru că Mihai e un suflet blând care are nevoie de toată susținerea noastră în aceste momente de delir.

Și cred că vorbesc în numele tuturor românilor când zic că ar fi o mare pierdere pentru țară dacă Mihai Trăistariu, sufletul, tot blând, al concursului Eurovision România ar trece granița. Promit că o să-mi cumpăr șapte telefoane anul viitor. Ai votul meu. Întotdeauna. Nu pleca. Mai îți amintești când mi-ai promis că tornero? Tornero, Mihai, tornero și la anu. Ti prego.