La ce te ajută cu adevărat să te uiți la emisiuni mizerabile și seriale pe Netflix

Articolul a apărut inițial pe Tonic.

Anul trecut, am participat la o conferință ținută de autoarea cărții Bad Feminist Roxanne Gay, care a vorbit despre afinitatea ei pentru emisiunea The Bachelor. Acel moment de sinceritate m-a făcut să mă simt mai puțin rușinată de propriile selecții de emisiuni penale. Până la urmă, am o bibliotecă plină de voci populare ale literaturii, de la Virginia Wolf la Gabriel Garcia Marquez, și lucrez zilnic cu oameni care lucrează în domenii foarte importante, de la medicină la activism.

Asta înseamnă că nu ar trebui să-mi placă serialul Real Housewives of New York? „Poate ar trebui să fiu mai presus de aceste fantezii, dar nu sunt”, a scris Gay într-un articol din New York Times din 2014. „Eu sunt înnebunită după basme.”

Se pare că o tranziție lină de la lucrări intens creative, la seriale lipsite de substrat, e ceva relativ comun în domeniul creativ. Astfel de conținut subțire poate chiar să te ajute. Ali O’Reilly, de 28 de ani, din Minneapolis, Minnesota lucrează drept copywriter și poetă și mi-a spus despre conversațiile ei cu alți artiști despre cum să te bucuri de un timp liber pasiv, fără să te simți rușinat.

„Asta determină o mică luptă interioară, pentru că începi să faci calcule”, spune ea. „De exemplu: Wow, aș fi putut să citesc două cărți în timpul în care am revăzut toate episoadele Black Mirror, însă dacă mă învinuiesc, asta nu mă ajută să scriu poezii mai bune sau să scap de jobul de zi.”

Prin deconectarea în fața televizorului din fiecare noapte, pentru vreo două ore, Katherine Morgan din Portland, Oregon, spune că ea a devenit mai evocativă în cariera ei ca scriitoare de ficțiune. „Îmi permite să mă relaxez și să-mi imaginez scenarii noi, pe care le scriu sau în care îmi plasez personajele”, spunea ea. „Știu că sună absurd, dar mă face să mă simt mai puțin singură.”

Însă ăsta nu e un fenomen neobișnuit, așa cum spune Michael Alcee, psiholog din New York, care s-a specializat în consilierea studenților pentru a-și accesa creativitatea pe plan academic, dar și personal. „Deși pare contra-intuitiv ca indivizii creativi să aibă nevoie de momente de evadare pentru a produce în continuare, dacă analizezi mai îndeaproape psihicul, e destul de logic”, spune el. „Psihicul, la fel ca un câmp, trebuie afânat și pregătit pentru plantarea posibilităților creative, însă are nevoie și de timp pentru a se recupera.”

Vezi și documentarul ăsta de pe Tonic:

Alcee, care este și coordonatorul sănătății mintale de la Manhattan School of Music, mi-a povestit despre The Courage to Create, cartea psihologului Rollo May, care aprofundează această practică. În carte, May încurajează oamenii să alterneze între muncă sârguincioasă și momente de relaxare, pentru ca subconștientul să lege experiențele într-un roman sau alte feluri creative neașteptate.

„Așa cum spune și scriitoarea Brenda Ueland: imaginația are nevoie de pauze, lungi, liniștite, ineficiente și de răsfăț”, afirmă Alcee. „Până la urmă, câte dintre descoperirile științifice, matematice și artistice au fost insuflate așa, deci de ce nu ar trebui și noi să le urmăm exemplu?”

Carola Salvi, un cercetător de la Creative Brain Lab din cadrul universității Northwestern, spune că, într-adevăr, ideea de a te detașa de procesul creativ provoacă artiștilor epifanii creative. Salvi și colegii ei au studiat principalele două tipuri de soluționare a problemelor: analitic și intuitiv, și lucrează să descopere care este mai favorabilă inspirației creative.

Prima, implică un proces analitic. „Ar putea fi comparat cu un traseu printr-un labirint, unde treci de încercări eșuate pentru a găsi ieșirea”, spune ea. Pe de altă parte, o intuiție, sau o epifanie creativă, se întâmplă când soluția unei probleme apare din senin. „Noi nu vom fi în stare să raportăm retro-activ metodologia logicii care ne-a dat ideea”, spune Salvi. „Însă suntem încrezători, chiar dacă nu știm cum am ajuns la soluție.”

Așa cum au demonstrat și alte studii anterioare, Salvi spune că intuiția poate fi analizată până la un nivel de unde alfa, care au o frecvență ce corespunde cu o mentalitate relaxată și reflexivă. „De obicei, avem unde alfa în creier când suntem pe cale de a adormi, când nu ne concentrăm pe o sarcină și mintea noastră e liberă să zburde”, spune Salvi. „Când suntem relaxați.” Ideea este că, în felul ăsta, creierul elimină perturbațiile vizuale și elementele ce distrag atenția și facilitează creativitatea, spune ea.

Acest concept e abordat și mai în detaliu într-un studiu din 2015, în care Salvi și colegii ei au observat mișcările oculare ale oamenilor. Echipa a descoperit că înainte de a avea o intuiție creativă, oamenii tind să clipească mai mult, pentru o perioadă mai lungă de timp și să se deconecteze de problemă. Salvi spune că acest comportament poate fi ușor observat la o persoană care se disociază. „Noi ne uităm pe geam sau la un perete alb fără un punct de focus”, spune ea. „Ideea este că sistemul nostru cognitiv tinde să evadeze de orice sursă de informație relevantă, pentru a se concentra mai bine pe gândurile interioare.”

Salvi folosește exemplul unui scriitor care se concentrează pe un set de condiții, indiferent dacă e vorba de cuvintele de pe un ecran sau niște caracteristici specifice pentru ceva ce încearcă să scrie. „Dacă te concentrezi pe caracteristicile unei povești, acestea funcționează ca o barieră, iar scriitorul nu permite psihicul să exploreze și alte elemente sau idei originale”, spune ea. „Într-un fel, te limitezi într-o cutie și nu mai ieși din ea.”

Salvi spune că acest moment din procesul creativ poate îngreuna abilitatea de a genera mai multe idei creative. „Atunci când nu ne gândim la asta sau facem altceva și nu ne concentrăm pe cutia de concepte, permitem și altor informații sau elemente să pătrundă.” Ăsta e momentul în care au loc cele mai multe epifanii creative, din spusele lui Salvi.

Însă intuiția creativă nu se limitează doar la seriale de pe Netflix. Seda Gragossian, directorul clinicii Talk Therapy Psychology Center din San Diego, California, spune că o activitatea care nu necesită prea multă atenție e un exemplu de o detașare sănătoasă, unde undele creierului încetinesc și gândirea neesențială este limitată. Împletitul, cărțile de colorat pentru adulți și meditația sunt folosite pentru a promova astfel de mentalitate „alfa”, spune Gragossian. Da, chiar și uitatul la televizor sau jocurilor pe calculator pot induce o stare relaxată a minții.

„Cheia e ce faci în starea asta”, spune ea. „Creativitatea chiar are nevoie de acțiune. Atunci când ne jucăm sau ne uităm la televizor, suntem într-o stare mare de creativitate, însă din păcate nu profităm de ea. Fiecare are o chestie care ajută la recreerea acestei stări mintale.”

Iar Alcee spune că putem să facem asta fără să ne simțim vinovați: „oamenii creativi ar trebuie să combine activitățile pe cât posibil, să aibă parte și de alte perspective din viața altcuiva, în special în alte forme artistice, să facă parte din procesul colaj de creativitatea.”

Pentru O'Reilly, indiferent dacă faci maratoane de seriale sau cauți pe net mașini clasice, ea spune că există ceva profund de lipsit de gândire despre „voyeurismul” din viețile oamenilor, care pare complet opus de al tău. „Asta menține muza sinceră, fresh și comunicativă”, spunea ea.