Am fost la liceul agricol din București unde a vorbit Firea și preoții au stropit cu agheasmă

În bluziță albă cu guleraș, pantaloni negri și pantofi incomozi, Gabriela Firea a spus prezent, cum altfel, la începutul anului școlar și, la nouă trecute fix, a venit la Colegiul Agricol „Viaceslav Harnaj", să le dea sfaturi de bună purtare și învățătură elevilor. Cu ocazia asta am aflat și eu că domnul Viaceslav Harnaj a fost fondatorul apiculturii moderne românești. Dar, mă întorc la careul meu cu elevi și primărița Capitalei.

Departe de lumea dezlănțuită și de traficul de prima zi de școală, doamna și-a ales, modest, un liceu din Băneasa, nu unul din centru. Înainte să înceapă festivitatea, vânzoleală mare. „Să stați liniștiți în timpul serbării, să nu aud nimic, stați cuminți", spunea o profesoară. N-a fost așa. Adolescența e dură.

Doamna Firea se bucură că e la deschiderea anului școlar la liceul agricol. E un profil de viitor, ne spune ea: fără specialiști în agricultură, nu putem fi competitivi. Primăria Municipiului București a investit trei milioane de euro în liceul ăsta pentru că „investițiile în educație nu sunt bani pierduți". Noroc că avem alte locuri unde îi pierdem cu succes. Laudă liceul că se adaptează cerințelor pieței, că are secție de gastronomie, dar și de îngrijitori de animale de companie. Câțiva elevi râd pe înfundate.

Vorbește despre un proiect important al liceului, susținut de Primăria Generală, dar și de cea de sector. O fermă. Undeva în nordul Bucureștiului, unde elevii și profesorii pot face practică. Cules, semănat, biochimie, nu știm. Dar nu știm nici de unde poate răsări un nou Daea, deci e de bine. „Teoria este importantă, dar fără activitatea practică un elev nu poate fi complet." Au fost probleme cu terenul, nu e ușor, spune Daniel Tudorache, primarul Sectorului 1, mai târziu. „Au fost interese imobiliare. Noi nu avem interese imobiliare, noi sprijinim educația." Tot el a zis asta. Dumnezeu, prin ochii atenți ai celor trei reprezentanți ai Sus Numitului, le-a fost martor.

Pe doamna Firea o strâng pantofii. Se mută de pe un picior pe altul, le mai îndoaie, încearcă discret să-și găsească o poziție. Discret am zis. Gabriela Firea are aerul elevei eminente, cuminți și foooarte serioase. După ce anul trecut soțul Pandele a ținut discursul de deschidere a anului școlar urcat cu picioarele pe catedră, doamna compensează prin conștiinciozitate.

Gabi Firea le urează elevilor sănătate, putere de muncă, prietenii care țin toată viața și multe gânduri bune din partea ei ca primar și ca părinte. Un Doamne Ajută la finalul discursului rezolvă toate problemele școlilor din București.

Vorbesc mulți. Profesori, inspectori, din primării. În timpul ăsta, doamna Firea mai schimbă câte o vorbă cu directoarea liceului. Figură preocupată, zâmbet atotștiutor, reținere, siguranță. Ca atunci când te prindea la ore că vorbești și spuneai cu cea mai serioasă moacă din lume că o rugasei pe colega să-ți explice exercițiul, că n-ai înțeles scrisul de pe tablă.

Elevii vorbeau de-ale lor, nu prea interesați de ale discursurilor. Am aflat însă din discuțiile lor o rețetă de slăbit: dacă te duci în tabără, fumezi și nu mănânci, slăbești. Cine știe pe unde o fi fost tabăra aia. O elevă spune că i s-a făcut pielea de găină. Sunt sigură că nu e de la aflarea veștii că vor avea o fermă pentru practică.

O doamnă inspector devine extatică. Îi mulțumește din suflet primarului general, primarului de sector, tuturor. Se simte ca într-un basm cu prinți și prințese care fac minuni. Prințesa Gabi zâmbește. O strâng pantofii în continuare.

„După atâtea mulțumiri, să aducem mulțumire lui Dumnezeu." În ciuda apelului în pustiu al mai multor organizații nonguvernamentale (sataniste, soroșiste, da, sigur) care au trimis o scrisoare deschisă Ministerului Educației în care cereau să nu mai existe slujbe religioase nici la începutul anului școlar și nici pe parcursul lui, slujba religioasă de la liceul Harnaj a durat mai mult decât discursurile oficialilor. Sau poate mi s-a părut și mie și elevilor care le spuneau profilor „acuma m-am sfințit de tot!", „sfânt să rămâi!". Doamne ajută, cum bine zicea Firea.

De ce e nevoie de sfințire? Părintele Cristian, trimis al Patriarhiei, ne luminează - pentru că lumea a fost binecuvântată la început cu harul. Deci orice început trebuie să fie binecuvântat, iar mințile tinerilor să fie către lucrarea cea bună.

Popa deschide o carte mare și aurie și citește de acolo. Sfânta Evanghelie. Nu fi hater, ce era să facă, din manuale oricum nu s-ar fi putut face citire, că ajung în școli abia în noiembrie. Poate de prin compendiul lui Liviu Pop, chestia aia de niște sute de pagini, care pune disciplinele la grămadă și are un capitol lung dedicat religiei. Se spune și Tatăl Nostru. Doamna Firea se închină larg. De multe ori. Dar și vorbește în timpul slujbei discret cu directoarea. Nota la purtare rămâne neschimbată însă: 10 cu coroniță.

„Dacă nu punem sufletul în relație cu creație, nu putem zidi zidirea cea bună". Oare merge asta cu sufletul și la zidirea școlilor care le cad în cap, la propriu, elevilor? Întreb și eu. În București, sunt 420 de școli și grădinițe. Dintre ele, doar 22 au autorizație pentru securitate la incendiu. Asta așa, ca idee.

A citit și mesajul Patriarhului, să nu se supere șeful. Din el am reținut că „Familia, Biserica şi Şcoala sunt chemate să ofere copiilor şi tinerilor, pe lângă cunoștințe intelectuale, şi o formare spirituală pentru a trăi viaţa în comuniune de iubire faţă de Dumnezeu şi de oameni." Și apoi vorbește despre colaborarea dintre școală și biserică.

Vine și Poliția, îmbrăcată frumos, cu mesaj de pace. Se pune imnul. Doamna Firea privește în zare. Nu dă din buze, nu cântă, dar clipește des. Așa fac și eu când mă strâng pantofii.

În final, doamna Firea cu alaiul de preoți, inspectori, profesori, polițiști dau turul careului și vorbesc cu oamenii. Pupici, strângeri de mâini, flori. Popii stropesc cu agheasmă. Unii elevi își feresc telefoanele. Nimeni nu știe dacă apa sfințită strică ecranul sau nu. Microfonul a rămas la popă. Se retrag toți pe acorduri religioase.

Mai bine decât un elev care comenta pe lângă mine nu poate să rezume nimeni evenimentul. Sau administrația locală. „Mă, mie-mi pare rău de ei cum stau acolo în soare și vorbesc, fără să știe ce e în jurul lor."